Cassation appeal inadmissible due to exclusive appellate finality of restitution claims under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea civilă formulată şi precizată la 8 decembrie 2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal, anularea titlului de despăgubire nr. 956/24.08.2020 şi obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de despăgubiri în cuantum de 1.497.032 RON, conform art. 21 pct. 6 din Legea nr. 165/2013; în subsidiar, actualizarea valorii despăgubirilor acordate prin sentinţa civilă nr. 301/2004/F pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin indexare, sumă ce urmează a fi achitată fiind în cuantum de 337.236 RON.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 165/2013 şi ale Legii nr. 22/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 521/F/21 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale de soluţionare a acţiunii invocată de către pârâtă şi declinată competenţa materială procesuală de soluţionare a acţiunii civile formulate de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, completul pentru soluţionarea cauzelor în materia contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 84/5 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale de soluţionare a cauzei şi declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei I civilă a Tribunalului Bistriţa-Năsăud. A fost constatată ivirea conflictului negativ de competenţă, dispusă suspendarea, din oficiu, a judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pe calea regulatorului de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 23/2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj la 7 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2020, a fost stabilită competenţa de soluţionare a plângerii înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia I civilă, sub nr. x/2020.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia I civilă

Prin încheierea civilă din 18.05.2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia 1 civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de reclamanţii A. şi B. în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 366/F/23.06.2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, pronunţată în dosar nr. x/2020, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de către reclamanţii A. şi B., împotriva pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestor hotărâri au declarat apel reclamanţii.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin decizia nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii civile din 18 mai 2021 şi a sentinţei civile nr. 366/F din 23 iunie 2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, pronunţate în dosar nr. x/2020.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

În susţinerea admisibilităţii recursului, reclamanţii au arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, întrucât prin cererea de chemare în judecată au solicitat, în principal, indexarea sumei deja stabilite cu rata inflaţiei.

În continuare, recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 1, art. 21 pct. 6 şi 7, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Prin rezoluţia din 17 iunie 2022 s-a stabilit termen la 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

La termenul din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la 8 decembrie 2020 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, din verificarea cererii de chemare în judecată reiese faptul că aceştia au solicitat, în principal, anularea titlului de despăgubire şi, numai în subsidiar, indexarea sumei deja stabilite cu rata inflaţiei, litigiul de faţă fiind, astfel, unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, reclamanţii fiind cei care au fixat cadrul procesual în cadrul căruia şi-au formulat pretenţiile, invocând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În speţă, atât prima instanţă, cât şi cea de apel au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, soluţionându-l ca atare. În acest sens, a şi fost stabilită, cu autoritate de lucru judecat, pe calea regulatorului de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 23/2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj la 7 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamanţilor, în favoarea Tribunalului Bistriţa - Năsăud, secţia I civilă, instanţa de regularizare apreciind că litigiul este unul ce priveşte modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013.

Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stipulează la art. 35 alin. (4) că hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol sunt supuse numai apelului. Conform alin. (3) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.".

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 12/A din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a I a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Faţă de cele sus-menţionate, din coroborarea dispoziţiilor antereferite, rezultă că hotărârea recurată, atacată în speţă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecinţă, prin decizia civilă nr. 12/A din 19 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj a soluţionat apelul declarat de reclamanţi, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a procedură civilă, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.