Exclusivity of appellate review for expropriation reparations claims under Law No. 10/2001

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 28.11.2018, reclamanţii A. şi B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, anularea în tot a deciziei nr. 100/15.10.2018 în sensul admiterii notificării nr. x/2002, formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent aferente cotei acestora din acţiunile deţinute de D. în cadrul E., calculate conform art. 31 din Legea nr. 10/2001. Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1227 din 21 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis acţiunea, a anulat decizia nr. 100/2018, emisă de pârâta AAAS, şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să propună măsuri reparatorii pentru reclamanţi, în cote de 1/2 fiecare, pentru un număr de 877 acţiuni deţinute de autorul D. la E., care fac obiectul notificării nr. x/2002, în valoare de 31.976.188 RON.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1174A din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat pârâta să emită decizie în favoarea reclamatului B. prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 50.039,42 RON, pentru un număr de 438,5 acţiuni pe care le-a deţinut numitul D. la E. şi care au făcut obiectul notificării nr. x/2002. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei. A respins cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a apelului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., reclamantul B..

În esenţă, recurentul a arătat că instanţa a depăşit limitele învestirii sale, pronunţându-se asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul apelului şi care nici nu constituie motive de ordine publică de natură să impună verificări în afara cadrului stabilit de apelantă prin motivele de apel, respectiv modul de calcul al despăgubirilor nu este un aspect de ordine publică care să poată face obiectul verificărilor instanţei în contextul lipsei unui motiv de apel care să învestească instanţa cu o astfel de solicitare. Pe de altă parte, instanţa a dispus administrarea unor probe noi care nu fuseseră solicitate de către apelanţi şi care nu se justificau faţă de limitele învestirii date de motivele de apel.

De asemenea, instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale în materie, în sensul că soluţia pronunţată este în mod vădit împotriva celor statuate prin cauza Maria Atanasiu, dar şi a practicii europene în materie, având în vedere disproporţia vădită în­tre valoarea bunurilor expropriate şi valoarea despăgubirilor stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză.

A mai arătat recurentul că instanţa nu a analizat critica intimaţilor în sensul că există o contradicţie între modul de interpretare al instanţei a legii şi Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, în sensul că normele de aplicare arată în mod explicit că se aplică actualizarea (chiar după publicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 445/2020) ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul nu a dorit acest lucru.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor potrivit dovezilor de înmânare de la dosar recurs.

Prin punctul de vedere, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a arătat că recursul este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia Legii nr. 10/2001 sunt supuse numai recursului.

Prin rezoluţie s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 16 noiembrie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Obiectul pricinii, astfel cum se desprinde din evocarea istoricului litigiului, îl constituie solicitarea reclamanţilor de anulare a deciziei nr. 100/15.10.2018, emisă de către pârâtă, cu consecinţa admiterii notificării nr. x/2002 formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent aferente cotei acestora din acţiunile deţinute de D. în cadrul E., calculate conform art. 31 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispoziţiile motivate de soluţionare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul.

Cum prin decizia nr. 100/15.10.2018, emisă de către pârâtă (şi contestată în prezenta cauză) a fost soluţionată notificarea nr. x/2002, prin care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru cota cuvenită din acţiunile pe care D. le deţinea în 1946 la E., Înalta Curte reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor legale anterior menţionate, în raport de care recursul este inadmisibil, decizia nr. 1174A din 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în soluţionarea apelului contra sentinţei civile nr. 1227 din 21 august 2020 având caracter definitiv.

Totodată, se impune ca normele amintite să fie coroborate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Astfel, conchide Înalta Curte că recursul declarat contra deciziei civile nr. 1174A din 21 iulie 2022 nu este admisibil, întrucât este îndreptat împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede o astfel de cale de atac, urmând a se respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 1174A din 21 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.