Conflict of jurisdiction over shareholder access to company accounting records: territorial competence anchored to registered seat at filing date

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2020, la data de 17.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. S.R.L., C., D., obligarea acestora la punerea la dispoziţia reclamantului a actelor contabile ale societăţii B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2268/29.09.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, raportat la obiectul cauzei, respectiv obligaţia neevaluabilă în bani, constând în obligarea pârâtului la punerea la dispoziţia reclamantului a actelor contabile ale societăţii pârâte, sunt aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., care prevăd că sunt de competenţa judecătoriei cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe.

Faptul că acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu înseamnă că acţiunea este prevăzută de Legea nr. 31/1990, în sensul dispoziţiilor art. 63, care prevăd că cererile şi căile de atac prevăzute de această lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principal, ci că dispoziţiile art. 199 alin. (5) din lege conturează cauza juridică a acţiunii.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul societatea pârâtă, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1541/17.02.2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A reţinut instanţa că, în raport de natura juridică a cererii (personală patrimonială) şi de valoarea obiectului principal al acesteia, situată sub plafonul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 lit. j) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare aparţine judecătoriei, competenţa teritorială urmând a se determina în raport de norma generală în materie - art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul), câtă vreme cererea nu se încadrează în categoria celor care atrag competenţa teritorială exclusivă a unei anume instanţe.

Întrucât sediul social al pârâtei B. S.R.L. se află pe raza sectorului 1 Bucureşti, competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 5424/02.06.2022, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, secţia civilă a declinat competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Tribunalului Bucureşti, instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

A motivat în considerente că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 17.11.2020, sediul societăţii pârâte se afla în sectorul 2 al municipiului Bucureşti, modificarea acestuia fiind realizată şi înregistrată ulterior începerii procesului, respectiv la data de 25.01.2021 şi data de 23.04.2021, astfel cum rezultă din Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor B. S.R.L., din rezoluţia nr. 56970/23.04.2021 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi din certificatul de înregistrare menţiuni din data de 26.04.2021.

În acest context a reţinut că în mod corect Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, aceasta fiind instanţa competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, întrucât la data începerii procesului, respectiv 17.11.2020, sediul societăţii pârâte era situat în circumscripţia acesteia, iar modificarea sediului pârâtei ulterior sesizării nu atrage modificarea competenţei teritoriale, conform art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1226/03.08.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

A reţinut că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, la care se referă dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ. se stabileşte în raport de toate instanţele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competenţă.

În speţă, conflictul negativ de competentă s-a ivit între trei instanţe, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar instanţa imediat superioară şi comună celor trei instanţe aflate în conflict este Curtea de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 130/F/23.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat, la rândul său, existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut că prima instanţă sesizată, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu la data de 15.09.2021, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Ulterior, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe considerente legate de adresa sediului social al persoanei juridice la data sesizării instanţei de judecată.

În aceste circumstanţe procedurale, instanţa a reţinut că la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 1541/17.02.2022 de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, competenţa materială în favoarea judecătoriei a devenit câştigată cauzei, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nemaifiind antamate aspecte de competenţă materială prin sentinţa de declinare pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, excepţia invocată de această instanţă având ca obiect necompetenţa sa teritorială.

Aşadar, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu se află în conflict de competenţă cu niciuna dintre cele două judecătorii, aşa cum eronat a reţinut Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă (instanţă sesizată cu soluţionarea regulatorului de competenţă dintre cele două judecătorii), câtă vreme acestea şi-au declinat reciproc competenţa teritorială, iar nu (şi pe cea) materială, de a judeca cauza.

În acest context, sunt incidente dispoziţiile art. 135 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict."

Raportat la acest text de lege şi având în vedere că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sunt instanţele aflate în conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, conflictul vizând necompetenţa teritorială, rezultă că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă este instanţa căreia îi revine competenţa de soluţionare a prezentului conflict, având în vedere că este instanţa superioară şi comună celor două judecătorii aflate în conflict de competenţă.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă vizând determinarea instanţei chemată în baza legii să pronunţe regulatorul de competenţă şi competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei (conflictul de competenţă) în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru următoarele argumente:

Se reţine în speţă că prezenta instanţă a fost învestită cu pronunţarea unui regulator din perspectiva stabilirii competenţei materiale în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa în soluţionarea acţiunii pornite de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Societatea B. S.R.L., C. şi D., având ca obiect obligaţie de a face - obligarea pârâţilor să pună la dispoziţia reclamantului a actelor contabile ale societăţii B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. "Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.’’ În aplicarea normei evocate rezultă că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict se stabileşte în raport de instanţele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competenţă.

Înalta Curte constată că prima instanţă sesizată, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu se află în conflict cu cele două judecătorii, deoarece a dispus, prin sentinţa civilă nr. 2268/29.09.2021, asupra necompetenţei sale materiale. Or, ulterior, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a litigiului în raport de sediul social al pârâtei la data introducerii acţiunii, nemaipunându-se în discuţie aspectul necompetenţei materiale, astfel că aceasta a rămas câştigată în favoarea judecătoriei.

În aplicarea prevederilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând că singurele instanţe aflate în conflict negativ sub aspectul competenţei teritoriale în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sunt Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, competenţa legală de pronunţare a regulatorului de competenţă menit să tranşeze conflictul de competenţă astfel apărut, ca instanţă superioară şi comună celor două judecătorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.