Revision for res judicata contradiction denied where authority of prior judgment was expressly debated and adjudicated in the underlying proceedings.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile cu privire la care s-a invocat contrarietatea de către revizuentă

Prin decizia civilă nr. 313 din 11 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelurile declarate de reclamanta S.C. A. şi intervenienta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1452 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Unitatea administrativ teritorială Municipiul Iaşi, Unitatea administrativ teritorială Comuna Valea Lupului şi Statul român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Locale Iaşi.

Prin decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a respins cererile de apel formulate de reclamanta S.C. B. S.A. şi de intervenienta S.C. A. împotriva sentinţei civile nr. 6288 din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Iaşi, pe care a păstrat-o, în contradictoriu cu intimaţii C., Comisia Municipală de fond funciar Iaşi şi Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, în cauza având ca obiect fond funciar, constatare nulitate absolută titlu de proprietate.

2. Cererea de revizuire

În speţă, revizuenta S.C. B. S.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1046 din 5 mai 2022, pretinzând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019 dată în dosarul nr. x/2017.

În drept au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a citat aspectul asupra căruia apreciază că subzistă ipoteza de contrarietate "Având în vedere această situaţie, precum şi faptul că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Iaşi, instanţele de judecată au considerat că este lipsită de interes formularea la acest moment a cererii în constatarea dobândirii de către S.C. A., în temeiul legii, a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 23,16 ha teren menţionată în titlul de proprietate nr. x/25.10.1996, conduc la concluzia că apărarea invocată de către această apelantă cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis în privinţa acestui teren este lipsită de fundament".

Susţinerea Tribunalului Iaşi, în sensul că invocarea de către S.C. A. a unui drept de proprietate preexistent celui invocat de pârâtul C. ar fi lipsită de fundament, vine în contradicţie cu cele reţinute cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 313/11.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2017.

Astfel, prin această decizie s-a reţinut că, potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990, "aportul în natură se materializează în planul dreptului, în transmiterea către societatea comercială a dreptului asupra imobilului, în speţă teren. Ceea ce se transmite societăţii este un drept de proprietate."

În cauza de faţă, transmiterea către S.C. A. a dreptului de proprietate asupra terenului a avut loc în baza Hotărârii AGA din 08.04.1996, când s-a hotărât majorarea de capital cu 2427 acţiuni corespunzătoare suprafeţei de 23,36 ha. Prin aceeaşi decizie se reţine că dreptul de proprietate al S.C. A. este opozabil erga omnes, făcând trimitere la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, care prevăd că înmatricularea societăţii şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie acolo unde legea dispune astfel. În cazul de faţă, formalităţile de înscriere a menţiunii de majorare a capitalului S.C. A. cu 2427 acţiuni corespunzătoare suprafeţei de 23,36 ha la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi s-au îndeplinit în baza cererii de înscriere de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi nr. 6977/4.07.1996, înscriere cu efecte constitutive de drepturi, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Tot prin această decizie se reţine că de la momentul majorării de capital social la S.C. A. prin transmiterea proprietăţii asupra terenului în suprafaţă 23,16 ha, reprezentând aport în natură, prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 08.04.1996 şi până la momentul înstrăinării voluntare a terenului în litigiu către terţe persoane, în perioada 1996-2005, dreptul acesteia (al S.C. A.) nu a fost încălcat sau nerespectat.

Mai mult, în considerentele sentinţei nr. 1452/09.10.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2017 şi menţinută prin decizia curţii de apel nr. 313/11.06.2019 se reţine şi faptul că prin dobândirea de către S.C. A. a dreptului de proprietate ope legis în eventualitatea unui litigiu, aceasta poate justifica oricând faptul că era titulara dreptului de proprietate transmis, tot astfel cum chiar dobânditorul terenului prin cumpărare de la aceasta (respectiv revizuenta) ar putea justifica direct validitatea dreptului de proprietate al S.C. A., chiar în condiţiile anulării titlului de proprietate nr. x/1996.

Nu se poate ignora nici faptul că titlul de proprietate al S.C. A., nr. 184718/25.10.1996, a fost anulat doar determinat de faptul că societăţile comerciale nu beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 18/1991, însă niciodată nu a fost anulat însuşi dreptul de proprietate al acesteia, care era dobândit prin înscrierea de menţiuni la Oficiul Registrul Comerţului Iaşi nr. 6977/4.07.1996, înscriere cu efecte constitutive de drepturi, astfel cum reţine cu autoritate de lucru judecat Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 313/2019.

Astfel, terenul în discuţie nu era şi nu a fost niciodată la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar, fiind proprietatea privată a S.C. A., nefiind legală reconstituirea în favoarea pârâtului C.. De altfel, revizuenta a dovedit fără dubiu că, deşi suplimentarea Anexei 19 referitoare la terenul proprietatea A. privea un număr de 5 beneficiari, emiterea titlului s-a făcut în mod exclusiv pârâtului C., iar celorlalţi nu li s-a mai emis titlu de proprietate.

A mai arătat revizuenta că decizia nr. 1046/05.05.2022 încalcă şi autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 6797/2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2016, însă faţă de acest aspect soluţionarea cererii de revizuire a fost declinată în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru considerentele evocate, a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei nr. 1046 din 5 mai 2022.

3. Hotărârea pronunţată în declinarea de competenţă

Prin decizia civilă nr. 489 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declinat în favoarea Înaltei Curţi competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Comisia Municipală de Fond Funciar Iaşi a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

A arătat intimata că obiectul dosarului nr. x/2018, în cadrul căruia a fost pronunţată decizia nr. 1046/2022, a fost de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/26.03.2003, emis pe numele lui C., având ca reclamant pe S.C. B. S.A., intervenient S.C. A. şi pârâţi - C., Comisia Municipală de Fond Funciar Iaşi şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi.

Obiectul dosarului nr. x/2016, în cadrul căruia a fost pronunţată sentinţa nr. 6797/2017, este fond funciar - obligaţia de face, având ca reclamant pe C. şi pârâtă Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi, în faza procesuală a apelului, suspendat în temeiul art. 413 C. proc. civ.

Obiectul dosarului nr. x/2017, în cadrul căruia a fost pronunţată decizia nr. 313/2019, este fond funciar, având ca reclamant pe S.C. A., intervenient S.C. B. S.A. şi pârâţii UAT Municipiul Iaşi prin primar, UAT Comuna Rediu prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - dosar soluţionat definitiv prin respingerea acţiunii formulate de către reclamanta S.C. A. prin sentinţa nr. 1452/2018, rămasă definitivă ca urmare a respingerii apelului formulat prin decizia nr. 313/2019.

Consideră intimata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sentinţa nr. 6797/2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, nu este definitivă, iar decizia civilă nr. 313/2019 este o hotărâre care a avut alt obiect şi alte părţi decât cele din dosarul nr. x/2018.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele argumente:

Prin prezenta cale extraordinară de atac, revizuenta S.C. B. S.A. a pretins, în considerarea ipotezei configurate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispoziţiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că, în raport cu textul legal menţionat şi situaţia de fapt expusă în susţinerea acestuia, motivul de revizuire nu poate fi primit.

Se observă că prin cererea de revizuire s-a argumentat că este nesocotită autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 313/11.06.2019, prin decizia civilă nr. 1046 din 5 mai 2022 sub aspectul unei chestiuni dezlegate, respectiv aceea că apărarea invocată de apelanta S.C. A. cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis în privinţa terenului litigios, este lipsită de fundament, raportat la hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2017. Or, Curtea de Apel reţine că invocarea dobândirii dreptului de proprietate prin aportul la capital ar fi lipsită de interes, şi nu de fundament, fiind formulată o cerere de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în sensul arătat anterior, astfel că în privinţa acestei chestiuni planează contrarietatea invocată ca motiv de revizuire.

Astfel cum s-a menţionat anterior, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe în legătură cu existenţa acelei hotărâri.

Reţine prezenta instanţă că în cadrul dosarului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită s-a dezbătut problema autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 1452/09.10.2018 şi decizia nr. 313/11.06.2019 pronunţate în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind dedusă judecăţii prin motivele de apel formulate de către apelanta S.C. A. Astfel, Tribunalul Iaşi a notat, pe baza analizei celor două hotărâri, că a fost respinsă în mod definitiv pentru lipsă de interes cererea prin care S.C. A. a solicitat instanţei să constate că este, în temeiul legii, titulara dreptului de proprietate al suprafeţei de 23,16 ha menţionată în titlul de proprietate nr. x/25.10.1996, ce fusese anulat prin decizia nr. 844/2012 a Tribunalului Iaşi, iar această apărare a fost apreciată ca lipsită de fundament în litigiul pendinte, cu privire la dobândirea unui drept de proprietate ope legis.

Cu alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor din dosarul x/2017 a fost analizată de cea de-a doua instanţă, astfel că nu este îndeplinită această condiţie instituită drept impediment în îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii.

De asemenea, o reanalizare a autorităţii de lucru judecat dezbătută în procesul în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, cum tinde revizuenta, nu poate fi efectuată în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce priveşte modul de soluţionare al acesteia de către instanţa care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate. Revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 1046 din 5 mai 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1046 din 05 mai 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, formulată de revizuenta S.C. B. S.A.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.