Revision request for contradictory judgments in enforcement challenge dismissed as no res judicata violation found

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în soluţionarea apelurilor declarate de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. şi de apelantul creditor B. împotriva sentinţei civile nr. 1607 din 21 martie 2019, a încheierii din 21 februarie 2019 şi a sentinţei civile nr. 9164 din 19 decembrie 2019, toate pronunţate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la executare, a hotărât următoarele:

- a admis apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1607 din 21 martie 2019, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis, în parte, contestaţia la executare;

- a anulat, în parte, încheierea emisă în data de 27.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce priveşte suma de 38.805,31 RON;

- a anulat, în parte, încheierea suplimentară emisă în data de 28.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce priveşte suma de 52.881,68 RON;

- a anulat toate actele subsecvente acestor încheieri emise în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce priveşte sumele de mai sus;

- a anulat adresele de înfiinţare a popririi emise la data de 28.11.2018 şi toate actele subsecvente acestora, pentru suma de 341.074,14 RON (actualizare cu rata inflaţiei pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 şi dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018);

- a respins, în rest, contestaţia la executare, ca neîntemeiată;

- a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată;

- a admis apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 9164/19.12.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti;

- a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării silite şi a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 432.761,13 RON;

- a respins apelul incident formulat de apelantul creditor B. împotriva sentinţei civile nr. 1607 din data de 21.03.2019, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, având ca obiect "contestaţie la executare";

- a admis cererea formulată de expertul desemnat în cauză, D. şi a majorat onorariul de expert cu suma de 2.200 RON;

- a obligat apelanta contestatoare să achite expertului onorariul suplimentar în cuantum de 2.200 RON;

- a obligat apelantul creditor la plata către apelanta contestatoare a sumei de 15.333,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Cererea de revizuire

În speţă, revizuentul B. a solicitat, prin cererea înregistrată la 21 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, anularea deciziei nr. 497A/23.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, pretinzând că este potrivnică deciziei nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte prin decizia nr. 2391 din 19 decembrie 2019.

În motivare, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 2217 din 13.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, urmare a rezoluţiunii contractului vânzare-cumpărare dedus judecăţii, pârâta A. S.R.L. a fost obligată la restituirea preţului în cuantum de 360.543,80, sumă actualizată cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 24.03.2009 şi până la data restituirii integrale şi efective a preţului.

Prin decizia supusă revizuirii, Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., a anulat în parte încheierea din 27.11.2018 din dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C. în ce priveşte suma de 38.805,31 RON, a anulat în parte încheierea suplimentară emisă la 28.11.2018 în acelaşi dosar de executare privind suma de 52.881,68 RON, a anulat adresele de înfiinţare a popririi emise la data de 28.11.2018 şi toate actele subsecvente acestora pentru suma de 341.074.14 RON, actualizată cu rata inflaţiei pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 şi dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018 şi a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 432.761,13 RON.

Astfel, prin decizia nr. 497/2022, instanţa de apel a stabilit că sunt necuvenite următoarele sume încasate de la debitorul S.C. A. S.R.L.: suma de 38.805,31 RON onorariu avocat; suma de 52.881,68 RON (43.125,65 RON onorariu avocat, 3.946,03 RON diferenţă onorariu executor, 5.810 RON diferenţă onorariu expert) şi suma de 341.074,14 RON reprezentând actualizare cu rata inflaţiei pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 şi dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018.

Întrucât prin decizia nr. 2217/2017 s-a stabilit în mod definitiv că debitoarea este datoare să restituie preţul vânzării actualizat cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală începând cu data de 25.03.2009, revizuentul apreciază că prin obligarea sa la restituirea sumei de 341.074,14 RON se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 497A din 2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

3. Cererea de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac

În ceea ce priveşte termenul de formulare a revizuirii, revizuentul a solicitat repunerea în termen, apreciind că, deşi decizia nr. 497/2022 a fost pronunţată şi a rămas definitivă la data de 23.02.2022, prin raportare la motivul de drept invocat, cunoaşterea efectivă a cazului de revizuire nu era posibilă la data pronunţării deciziei menţionate.

Motivul de revizuire îl reprezintă încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2217/2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că pârâta S.C. A. S.R.L. este obligată la plata sumei de 360.543,80 RON, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale pentru această sumă.

Având în vedere exprimarea generică din cuprinsul minutei pronunţate la data de 23.02.2022, revizuentul nu avea la acel moment cunoştinţă de motivul de revizuire, acesta fiind identificat ulterior, la momentul la care a luat cunoştinţă de considerentele şi dispozitivul deciziei.

Potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul cauzei, decizia menţionată a fost depusă la cutia poştală în data de 20.05.2022, revizuentul luând cunoştinţă efectiv de conţinutul plicului la data de 23.05.2022.

Faţă de cele arătate, revizuentul solicită să se constate că actul de procedură a fost efectuat în termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, calculat de la momentul la care a încetat împiedicarea, motivul fiind unul temeinic justificat şi, în consecinţă, să se admită cererea de repunere în termen.

Ambele cereri, de revizuire şi repunere în termen, au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat în principal excepţia tardivităţii cererii de revizuire, pe considerentul că ultima hotărâre la care face referire revizuentul este cea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, la data de 23.02.2022. În accepţiunea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru formularea revizuirii pentru motivul invocat de revizuent a început să curgă de la data pronunţării hotărârii (întrucât aceasta este data rămânerii sale definitive) şi s-a împlinit la data de 23.03.2022. În calculul termenului de revizuire este irelevant momentul comunicării hotărârii judecătoreşti către revizuent, având în vedere că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă imperativă şi de strictă interpretare, se referă în mod expres la data rămânerii definitive a hotărârii, nu la data comunicării sale.

Împrejurarea că revizuentul a formulat, strict formal, cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, nu este de natură să înlăture concluzia tardivităţii acestei căi extraordinare de atac. În conformitate cu rigorile impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., revizuentul ar fi trebuit să facă dovada unor motive temeinic justificate pentru pierderea termenului de formulare a revizuirii. Or, nu s-a făcut dovada unui astfel de motiv temeinic.

A solicitat intimata respingerea, ca nefondată, a cererii de repunere în termen, admiterea excepţiei tardivităţii şi respingerea cererii de revizuire, ca tardivă.

Dacă se va trece peste acest aspect, intimata a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire faţă de neîndeplinirea condiţiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate în doctrina de specialitate.

În opinia acesteia, sub un prim aspect, nu există hotărâri definitive contradictorii. Cele două hotărâri indicate în cererea de revizuire, respectiv decizia nr. 2217/13.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014 şi decizia nr. 497A/2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, nu sunt contradictorii. Dimpotrivă, hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti consfinţeşte autoritatea de lucru judecat a celei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi stabileşte modalitatea corectă, legală în care aceasta ar fi trebuit pusă în executare.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2217/2017, Curtea de Apel Bucureşti a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare încheiat între revizuent şi intimată şi a dispus obligarea acesteia la restituirea preţului în sumă de 360.543,80 RON, sumă ce ar urma să fie actualizată cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente preţului, începând cu data de 24.03.2009 şi până la data restituirii efective şi integrale a preţului.

Cu rea-credinţă, pentru a împiedica executarea voluntară a acestei hotărâri judecătoreşti rămase definitive, revizuentul a declanşat urgent procedura de executare silită împotriva intimatei şi a reuşit să blocheze sumele urmărite, neluând în considerare declaraţiile privind intenţia de a plăti benevol.

Faţă de nelegalitatea actelor de executare efectuate asupra unor sume mult mai mari decât cele stabilite prin titlul executoriu, intimata s-a aflat nevoită să formuleze contestaţia la executare ce a format obiect dosarului nr. x/2018 În cadrul acesteia a recunoscut sarcina de a achita debitul stabilit prin titlul executoriu, actualizat cu rata inflaţiei, precum şi dobânda aferentă, şi nu a solicitat anularea actelor de executare silită/întoarcerea executării silite în ceea ce priveşte sumele stabilite prin dispozitivul hotărârii Curţii de Apel Bucureşti. A contestat în schimb cheltuielile de executare (onorariul avocaţial, onorariul executorului judecătoresc, onorariul expertului contabil), precum şi raportul de expertiză întocmit în etapa executării silite, care cuprindea multiple greşeli de calcul ce au dus la majorarea nepermisă a sumei executate.

În urma expertizei contabile administrate în apel, Tribunalul Bucureşti a reţinut temeinicia susţinerilor intimatei în sensul că revizuentul a încasat în urma executării silite sume excedentare faţă de cele ce i se cuveneau în temeiul titlului executoriu şi a dispus în mod judicios obligarea acestuia la restituirea sumelor executate în plus.

Nu s-a dispus, prin urmare, aşa cum afirmă revizuentul, obligarea acestuia la restituirea unor sume pe care intimata i le datora în temeiul hotărârii Curţii de Apel Bucureşti.

Soluţia Tribunalului este fundamentată şi pe raportul de expertiză contabilă întocmit în etapa apelului, în cuprinsul căruia au fost stabilite valorile corecte ale dobânzii şi actualizării cu indicele de inflaţie. Raportându-se la actele de executare întocmite în cauză, tribunalul a constatat că suma executată de revizuent depăşea valoarea debitului actualizat în conformitate cu dispozitivul hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, întrucât prin actele de executare silită se executaseră practic de două ori sumele reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda.

Sub al doilea aspect, învederează intimata că nu este întrunită cerinţa triplei identităţi de elemente. Singura condiţie care ar putea fi eventual considerată îndeplinită este cea a identităţii de părţi, dar care este insuficientă pentru a determina admisibilitatea revizuirii faţă de toate celelalte consideraţii prezentate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Legat de identitatea de obiect, aceasta nu există. Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect solicitarea recurentului de a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare a unui autovehicul, încheiat cu intimata, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. În schimb, dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de intimată faţă de nelegalitatea procedurii de executare silită demarată de revizuent în temeiul titlului executoriu obţinut în primul dosar. Câtă vreme cele două dosare vizează faze diferite ale procesului, este evident că nu se poate reţine o eventuală identitate de obiect.

Nu există nici identitate de cauză. Plecând de la premisa că, aşa cum se reţine în jurisprudenţă, prin "cauză’’ trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, neîndeplinirea condiţiei identităţii de cauză rezultă de-asemenea din aspectele prezentate anterior, îndeosebi cu privire la obiectul celor două litigii.

Un alt aspect important este acela că în cel de-al doilea dosar s-a valorificat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate.

Deşi această cerinţă nu beneficiază de o consacrare legală expresă, existenţa sa a fost dedusă pe cale jurisprudenţială, fiind analizată în mod obligatoriu în practica instanţelor învestite cu soluţionarea cererilor de revizuire.

Nici această condiţie de admisibilitate nu este întrunită, câtă vreme Tribunalul Bucureşti a valorificat în cadrul litigiului obiect al dosarului nr. x/2018 tocmai autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare a Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se cere, există multiple considerente din care rezultă că soluţia tribunalului este grefată pe cele stabilite prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti.

Faţă de argumentele prezentate anterior, intimata a solicitat instanţei să constate că în prezenta cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, impunându-se respingerea sa, ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul căii de atac extraordinare formulate în cauză, revizuentul B. a supus judecăţii, în temeiul cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea dintre decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, şi decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispoziţiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014 (rămasă definitivă prin decizia nr. 2391 din 9 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă) a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B. şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 pentru viciile ascunse ale autoturismului, pârâta A. S.R.L. fiind obligată la restituirea preţului în sumă de 360.543,80 RON, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente preţului, începând cu data de 24.03.2009 şi până la data restituirii efective şi integrale a preţului.

În cadrul dosarului nr. x/2019, soluţionat prin decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în apelul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. contra sentinţei civile nr. 1607 din 21 martie 2019 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu creditorul B., a fost admisă în parte contestaţia la executare, s-a dispus anularea în parte a încheierii emise în data de 27.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce priveşte suma de 38.805,31 RON şi a încheierii suplimentare din 28.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce priveşte suma de 52.881,68 RON. Au fost anulate toate actele subsecvente acestor încheieri în ceea ce priveşte sumele menţionate, adresele de înfiinţare a popririi emise la data de 28.11.2018 şi toate actele subsecvente acestora, pentru suma de 341.074,14 RON (actualizare cu rata inflaţiei pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 şi dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 -27.11.2018).

Înalta Curte reţine că această a doua hotărâre a fost dată în urma promovării contestaţiei la executare vizând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017 (pentru care s-a dispus încuviinţarea executării silite prin încheierea pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la cererea creditorului B., atât pentru creanţa rezultată din titlu cât şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare prin toate formele de executare).

Nu este întrunită cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. având ca premisă existenţa a două hotărâri potrivnice, atât timp cât decizia nr. 497A din 23 februarie 2022 a tribunalului vine tocmai să stabilească modalitatea corectă în care a fost pusă în executare prima hotărâre (decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017). Tribunalul nu neagă sumele recunoscute prin titlu, pe care le şi aminteşte la pagina 10 din hotărâre, ci doar cenzurează întinderea sub aspectul cuantumului creanţei constând în actualizarea cu rata inflaţiei, respectiv dobânda legală conform probelor administrate în apelul vizând contestaţia la executare în legătură cu decizia nr. 2217/2017. "Se constată faptul că actualizarea şi dobânda legală aferentă debitului stabilit în titlul executoriu sunt în sumă totală de 357.689,60 RON (102.106 actualizarea cu rata inflaţiei pentru perioada martie 2009 - septembrie 2018 şi 255.583,60 RON dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 - 27.11.2018), executându-se în plus suma de 431.074,14 RON (698.763,75 - 357.689,60 RON). Tribunalul constată că suma totală ce trebuia executată, potrivit titlului executoriu pus în executare, este în cuantum de 718.333,4 RON, reprezentând: 360.543,80 RON debit principal, 102.106,00 RON reprezentând valoarea actualizării cu indicele de inflaţie a debitului şi 255.583,60 RON dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 - 27.11.2018.’’

Totodată, tribunalul a verificat maniera în care au fost stabilite cheltuielile de executare aferente titlului executoriu, respectiv onorariul executorului judecătoresc, onorariile de avocat fixate prin cele două încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare şi onorariul expertului, ajungând la concluzia că a operat o încălcare a prevederilor legale în determinarea cuantumului acestora, conform considerentelor evocate în motivarea deciziei.

Astfel, în raport de cele reliefate, decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă nu a nesocotit dispoziţiile date prin decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pentru a se analiza o eventuală încălcare a autorităţii de lucru judecat, element indispensabil în justificarea ipotezei de revizuire invocate. Or, neîndeplinirea acestei exigenţe determină în speţă respingerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de revizuentul B., fără a mai fi necesară cercetarea celorlalte cerinţe.

Faţă de această soluţie, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa acordării cheltuielilor de judecată pricinuite de declanşarea revizuirii, solicitate de intimata A. S.R.L. Revizuentul este parte căzută în pretenţii şi, în temeiul normei menţionate, raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON reprezentând onorariu de avocat, din totalul de 11.475,17 RON, sumă considerată exagerat de mare dat fiind faptul că pricina nu implică un nivel ridicat de complexitate şi a fost soluţionată la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de revizuentul B..

Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A. S.R.L., reduse cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.