Forest management fees: nullity of cassation appeal for failing to allege grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 29 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Ocolul Silvic Banatul Montan RA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpuşnicu Mare, obligarea acesteia la plata sumei de 202.470,23 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de administrare a fondului forestier proprietatea pârâtei, aferentă perioadei august 2020 - iunie 2021, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.154,40 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin

Prin sentinţa civilă nr. 2098 din 25 noiembrie 2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 202.470,23 RON, cu titlu de pretenţii, actualizată în funcţie de rata inflaţiei începând cu data introducerii acţiunii. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.154,4 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a exercitat apel pârâta.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 71 din 16 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul şi a obligat pârâta la plata sumei de 120,11 RON în favoarea reclamantei intimatului Ocolul Silvic Banatul Montan RA, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat generic pe dispoziţiile art. 483-488 C. proc. civ., pârâta Comuna Lăpuşnicu Mare, arătând că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.

A susţinut că pe facturile emise nu este specificat ce cheltuieli şi activităţi au fost efectuate de către reclamantă, astfel încât să fie acceptate la plată. Facturile nu au fost însoţite de o anexă în care să fie specificate activităţile desfăşurate, precum şi valoarea acestora.

Recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ocolul Silvic Banatul Montan RA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei din apel, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi dovedite în recurs până la ultimul termen de judecată.

A apreciat că recurenta nu a invocat niciun element de noutate în cererea de recurs, ci numai apărări de fond care puteau fi valorificate doar în faţa Tribunalului Caraş Severin.

De altfel, recursul nu apare motivat, întrucât criticile au fost preluate din motivarea apelului. În opinia intimatului, nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect care echivalează cu nemotivarea recursului şi este incidentă în această situaţie excepţia nulităţii cererii de recurs raportat la dispoziţiile art. 489 C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu există diferenţe între cererea de apel şi cea de recurs, drept pentru care recursul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele de casare configurate de art. 488 C. proc. civ.

Afirmaţia recurentei în sensul lipsei de pe facturi a elementelor de identificare a serviciilor prestate, pentru a putea fi cuantificate valoric, nu este reală, deoarece pe respectivele facturi sunt menţionate aceste elemente.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi subsumate textului legal menţionat.

Prin cererea de recurs se deduc judecăţii aceleaşi chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanţa de apel. Astfel, critica în sensul că facturile emise nu pot fi considerate ca acceptate la plată de către recurenta pârâtă întrucât în conţinutul acestora nu se specifică care au fost cheltuielile şi activităţile efectuate de reclamantă este o preluare a motivelor de apel, nefiind expuse obiecţii la adresa hotărârii de apel, care să conţină elemente de noutate şi de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, pentru a putea fi analizate de instanţa de recurs.

Aşadar, recurenta pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de apel şi nu aduce argumente susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanţele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă şi restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea o astfel de abordare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpuşnicu Mare împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

În ce priveşte solicitarea intimatului, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul recurs, se observă că la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste plata unor sume cu acest titlu, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., cererea urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Lăpuşnicu Mare împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.