Land ownership upheld by adverse possession after appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la 16 mai 2017, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii F., G., H., I. şi J., în temeiul art. 1890 C. civ., art. 1050 şi următoarele C. proc. civ., să se constate calitatea de proprietar dobândită prin uzucapiune a reclamanţilor asupra imobilului situat în Bucureşti, B-dul x nr. 50, format din teren de 356 mp şi construcţie.

La 11 august 2017, reclamanţii au formulat cerere completatoare prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei municipiului Bucureşti.

Prin precizarea din 3 noiembrie 2017, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Unităţii Administrativ-Teritoriale Municipiul Bucureşti prin Primar general şi Unităţii Administrativ-Teritoriale Sector 1 prin Primar.

2. Hotărârea pronunţată în declinarea de competenţă

Prin sentinţa nr. 8652 din 6 noiembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin precizările formulate la 14 ianuarie 2019, reclamanţii au arătat că în cauză justifică calitate procesuală pasivă G., I. şi H., în calitate de succesori ai defunctei K., precum şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti şi Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1.

Prin sentinţa nr. 931 din 2 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială Sector 1 prin Primar şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti prin Primar General şi, în consecinţă, a respins cererea reclamanţilor în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâţii G., H. şi I., astfel cum a fost precizată. A constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, b-dul x nr. 50 sector 1, în suprafaţă de 376 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert ing. L.. A constatat că reclamanţii au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul anterior menţionat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei reclamantul a exercitat calea de atac a apelului.

4. Decizia pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia nr. 1106A din 9 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa tribunalului şi, evocând fondul, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor J., Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1 prin Primar şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis acţiunea precizată şi a constatat că reclamanţii au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, imobilul situat în Bucureşti, str. x, format din teren în suprafaţă de 376 mp şi construcţie, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert L. în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G..

În dezvoltarea motivelor grefate pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor motive pe care nu le-a formulat, pronunţând o hotărâre ce încalcă reguli de procedură a căror nerespectare duce la nulitatea hotărârii.

Curtea de Apel era ţinută să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, însă a analizat apelul prin prisma unor motive neinvocate, căutând să producă reclamanţilor un rezultat pozitiv, deşi aceştia nu au exercitat calea de atac.

A precizat că prin cererea de apel a criticat hotărârea fondului în raport de obiectul dedus judecăţii, întrucât tribunalul nu a analizat întregul material probator depus la dosar. Faţă de acest aspect a subliniat că, în ceea ce priveşte chitanţa încheiată între titularii dreptului de proprietate M. şi K. cu numiţii N. şi O., aceasta este un document falsificat de reclamanţii din prezenta cauză sau de alte persoane cunoscute acestora, întrucât nu corespunde chitanţei originale deţinută de sora sa F., în prezent decedată.

Respectiva chitanţă prezintă vicii sub aspectul dobânditorilor, dar şi al identificării imobilului ce face obiectul aşa-zisei uzucapiuni, ca vecinătăţi, adrese şi alte repere care nu pot conduce la stabilirea cu certitudine că imobilul este cel la care se referă chitanţa.

Recurentul a precizat că are îndoieli şi asupra identităţii persoanelor care au încheiat actul sub semnătură privată şi a arătat că, deşi a figurat ca martor, nu a fost contactat de către reclamanţi, nu a semnat respectiva chitanţă, astfel încât relatările care îl privesc nu sunt reale.

Cu referire la probatoriu, a susţinut că nu s-a dovedit de către reclamanţi îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru a se putea reţine incidenţa prescripţiei achizitive, dovada calităţii de moştenitor a lui P. care nu poate fi identificată cu calitatea de posesor a unui bun imobil, instanţa de apel în mod eronat reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ. şi art. 494 C. civ.

Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei date asupra apelului, cu consecinţa admiterii propriului apel şi a respingerii cererii de chemare în judecată.

6. Apărările formulate în recurs

Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 1 prin Primar a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei de apel în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii formulată în contradictoriu cu aceasta.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor, care nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul declarat are caracter nefondat, potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse.

Criticile referitoare la pronunţarea de către instanţa de apel asupra altor motive de apel decât cele formulate în cauză, precum şi cele privind verificarea în limitele cererii de apel a situaţiei de fapt pentru a se stabili aplicarea corectă a legii se încadrează în pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi evaluate, însă sunt lipsite de pertinenţă.

În esenţă, recurentul pretinde că judecata apelului s-a limitat la analizarea altor motive decât cele cuprinse în cererea de apel, astfel că efectul devolutiv al apelului, specific acestei căi de atac, prin care sunt supuse examinării problemele de fapt şi de drept criticate de apelant, nu a fost respectat. Dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente din partea din hotărâre care a fost atacată.

Verificând cele reclamate în speţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel s-a pronunţat numai pe criticile din cererea de apel, prin care s-a pus în discuţie nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare cu apelantul pârât în faţa primei instanţe, din perspectiva citării la o adresă incompletă, şi aprecierea greşită asupra îndeplinirii condiţiilor pentru a se reţine incidenţa prescripţiei achizitive asupra imobilului litigios.

Astfel, Curtea de Apel a realizat că este întemeiată prima critică, stabilind că procedura de citare în cursul primei instanţe a fost viciată în condiţiile în care partea a fost citată la un domiciliu incomplet din care lipseau numărul blocului, scara şi apartamentul, şi drept consecinţă a admis apelul, a anulat sentinţa tribunalului şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului.

Cealalată critică, a analizării dacă reclamanţii întrunesc condiţiile prescrise de lege pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului şi construcţiei edificate pe acesta, a fost atinsă, acestea fiind apreciate ca îndeplinite în raport de probatoriul administrat în cauză.

În consecinţă, nu se poate imputa instanţei anterioare depăşirea limitelor de învestire, prin încălcarea regulilor de procedură în soluţionarea căii de atac, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea nu este lovită de nulitate.

Celelalte aserţiuni din cadrul recursului nu implică dezvoltarea unor chestiuni de nelegalitate a hotărârii în sensul exigenţelor impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la aplicarea greşită a regulilor uzucapiunii de lungă durată, ci de netemeinicie, întrucât fac trimitere la aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv evaluarea chitanţelor sub semnătură privată ce au consemnat transmisiunea stăpânirii bunului de la foştii proprietari succesiv la Q. şi Aneta şi apoi la reclamanta A. şi soţul său. Or, având în vedere specificul căii de atac a recursului, în această etapă procesuală nu se poate da o altă valoare probatoriilor deja administrate în fazele procesuale anterioare, astfel că susţinerile cu acest obiect nu pot primi o dezlegare pe fond.

În consecinţă, pentru raţiunile înfăţişate, recursul declarat de pârâtul G. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G. împotriva deciziei civile nr. 1106A din 09 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.