Mortgage annulment: Prior res judicata on bad faith blocks good faith exception to resoluto iure dantis

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la data de 21.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. S.A., anularea contractului de ipotecă autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., încheiat între B. şi C. S.A., anularea clauzei din cuprinsul contractului de credit încheiat între B. şi C. S.A. având ca obiect a interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare demolare a apartamentelor nr. x, 2, 4 situate în Cluj-Napoca, str. x (fosta str. x) şi teren aferent, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. x/10.08.2016, nr. y/15.12.2015, nr. z/10.12.2014, respectiv nr. 1699/11.07.2011. A mai solicitat: radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. A1, nr. cad. x a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B 15, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., în favoarea C. S.A. - de sub C8; radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. A1, nr. cad. x a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare şi demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B14, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de B.N.P. D., în favoarea C. S.A. - de sub C9; radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare şi demolare înscrise în favoarea C. S.A. de sub B14, a dreptului de ipotecă, valoare 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP D., în favoarea C. S.A. de sub C9; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 948 şi urm. din vechiul C. civ., art. 901-915, art. 1235 şi urm., art. 1246 şi urm. C. civ., art. 297 şi art. 453 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei privind anularea contractului de ipotecă şi a clauzei din contractul de credit, inadmisibilitatea acţiunii prin raportare la împlinirea termenului de prescripţie raportat la art. 909 alin. (3) C. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat instanţei respingerea capetelor de cerere nr. x şi 2 în principal, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, în subsidiar, ca inadmisibile şi nefondate; respingerea capătului de cerere nr. x în ceea ce priveşte contractele nr. x/10.12.2014, y/15.12.2015 şi 698/10.08.2016 în principal, deoarece cererea de radiere este tardiv formulată, iar în subsidiar, ca inadmisibilă şi nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.11.2018 s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Cluj.

Ca urmare a cererii reclamantei depuse la data de 12.03.2020, cauza a fost repusă pe rol la data de 27.10.2020.

În şedinţa publică din data de 27.10.2020 instanţa a respins, ca neîntemeiate, cererile pârâtului B. de suspendare a cauzei şi a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii acţiunii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa nr. 552/10.11.2020, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes şi a inadmisibilităţii acţiunii; a admis în parte acţiunea; a dispus anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016 de BNP D. încheiat între pârâţi; a dispus radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare şi demolare şi dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare şi demolare şi dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; radierea din CF nr. x Cluj-Napoca a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare şi demolare şi dreptul de ipotecă în valoare de 1.450.000 ron şi celelalte obligaţii aferente creditului înscrise în favoarea pârâtei C. S.A.; a respins, ca neîntemeiată, cererea privind anularea clauzei din contractul de credit; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâtul B. la plata către stat a sumei de 18.125 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Prin decizia nr. 337/A/04.11.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., pârâta C. S.A.

-Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că indiferent de ce s-ar fi statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte buna sau reaua-credinţă a (sub) dobânditorilor, se impunea ocrotirea bunei credinţe atât a dl. B., cât mai ales a sa, ca terţi faţă de orice presupusă înţelegere anterioară a pârâţilor. La momentul semnării contractului autentificat sub nr. x/10.08.2016, în cartea funciară figurau ca proprietari doamnele A., situaţie în care numitului B. nu i se poate reclama o eventuală lipsă de diligenţă cu privire la înscrierea dreptului său în cartea funciară şi, cu atât mai mult, în cazul băncii nu se poate reţine vreo culpă (indiferent de forma acesteia). Recurenta nu a cunoscut existenţa unor posibile motive de anulare a tranzacţiilor anterioare, bazându-se pe conţinutul cărţii funciare (care aparent nu mai are nicio valoare în perioada curentă dacă s-ar valida raţionamentul instanţelor), or acesta din urmă nu a creat la acel moment şi nici nu putea crea un minim dubiu privind valabilitatea actelor de proprietate anterioare. Este esenţial a se reţine şi faptul că B. a achitat suma de 400.000 euro pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza excepţională a desfiinţării actului juridic primar (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.2011), rămân în fiinţă actele juridice încheiate ulterior (contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x, 4818, 698), încheiate de pârâţii E. şi F. cu terţii (fosta noră a reclamantei, respectiv nepoata acesteia) şi în legătură cu dreptul dobândit prin actul iniţial, mentinându-se şi dreptul dobândit de terţ în temeiul acestuia, reclamanta neputând produce dovezi care să răstoarne prezumţia de bună credinţă cu care a acţionat B., respectiv dar mai ales recurenta.

Nu numai că recurenta, în calitate de subdobânditor al dreptului de ipotecă, a fost de bună credinţă (prezumţie care nu a fost şi nu poate fi răsturnată de către reclamantă, precum chiar magistraţii curţii reţin în considerentele deciziei), dar titlul de proprietate deţinut de B. la momentul solicitării facilităţii de credit era apt de a crea oricărei persoane diligente convingerea legitimă că este titularul dreptului de proprietate, de altfel valabil, asupra calităţii de proprietar al acestuia neplanând suspiciuni.

Important a se lua în calcul este data întocmirii contractului de credit şi a contractului de ipotecă, moment în care nu exista niciun motiv de nulitate sau informaţie privind o posibilă anulare a titlului deţinut de domnul B..

În ceea ce priveşte situaţia prescripţiei, analizând conţinutul prevederilor art. 2428 alin. (1) C. civ., rezultă că ipoteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară (or, termenul de 3 ani de zile, indicat în cuprinsul art. 909 alin. (3) C. civ. în privinţa acţiunii de rectificare, nu a fost respectat), situaţie în care, contrar raţionamentului Curţii de Apel, desfiinţarea titlului constituitorului nu a fost reglementată de legiuitor drept cauză de stingere a ipotecii.

Anularea titlului de proprietate al pârâtului B. nu conduce automat, independent de principiul resoluto iure dantis, la anularea dreptului băncii de ipotecă, câtă vreme există excepţiile de la această regulă, scopul instituirii lor fiind acela al ocrotirii bunei credinţe a terţului din actul subsecvent (în privinţa căreia chiar şi curtea de apel a validat raţionamentul recurentei).

Nu există şi nu poate fi produsă nicio dovada privind o presupusă înţelegere frauduloasă între B. şi recurentă, reprezentanţii C., la momentul încheierii contractului de ipotecă, respectiv de credit, nedeţinând nicio informaţie privind susceptibilitatea anulării titlului acestuia asupra imobilelor în discuţie, fiind absolut firesc ca instituţia bancară să-şi constituie garanţii imobiliare valabile asupra bunurilor persoanei creditate (B.), fiind exclusă în totalitate o eventuală decizie de acordare a unui credit în temeiul unui titlu anulabil, cu atât mai mult cu cât au fost depuse toate diligentele necesare privind verificarea cărţii funciare.

- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a indicat că are în vedere reţinerea de către instanţa de apel a faptului că în prezentul cadru procesul soţii E. şi F. nu au calitate procesuală, astfel că orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate excede cadrului procesual.

Nu numai că acest aspect nu a fost pus în discuţia părtilor, dar raţionamentul instanţei este eronat, cât timp analiza actelor încheiate anterior a avut înrâurire asupra situaţiei dreptului recurentei de ipotecă. Altfel spus, limitele fuseseră trasate de reclamant prin cererea introductivă, respectiv cererea precizatoare, instanţa, chiar şi în temeiul art. 22 C. proc. civ., neputând depăşi aceste limite.

În considerarea criticilor prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel.

5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii parţiale a recursului, în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva soluţiei dată de instanţa de apel cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive active a acesteia şi a lipsei interesului, aspecte despre care arată că nu au fost motivate de către recurentă conform art. 488 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în cauză nu este incidentă situaţia de excepţie de la aplicarea actului subsecvent, instanţa a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimatul B. nu a fost dobânditor de bună-credinţă, iar recurenta şi-a înscris dreptul de ipotecă la data de 11.08.2016, odată cu înscrierea dreptului de proprietate al intimatului B., moment de la care începe să curgă termenul de decădere de 3 ani, iar de la această dată până la înregistrarea cererii de chemare în judecată (21.12.2017) nu au trecut 3 ani.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere rectificarea cărţii funciare, arată că, după cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, întrucât în prezentul litigiu soţii E. şi F. nu sunt părţi, orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate excedează cadrului procesual. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 909 alin. (3) C. proc. civ., termenul de prescripţie începe să curgă de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. Or, prin cererea de chemare în judecată se solicită rectificarea cărţii funciare urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de ipotecă, sens în care dreptul a cărui radiere se cere este dreptul de ipotecă. Prin urmare, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în rectificarea cărţii funciare începe să curgă de la data de 11.08.2016, dată la care a fost intabulat contractul de ipotecă nr. x/10.08.2016.

Referitor la faptul că instanţa ar fi dispus în mod nelegal radierea ipotecii, arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile aplicării excepţiei de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis şi nici nu este prescris dreptul la acţiunea în rectificare de carte funciară constând în radierea dreptului de ipotecă. Instanţa a dispus, în temeiul art. 1254 alin. (2) C. civ., anularea contractului de ipotecă, act subsecvent contractului de vânzare-cumpărare încheiat de B., deja anulat. Întrucât s-a anulat contractul de ipotecă, în temeiul principiului quod nullum este nullum producit efectum, acesta nu mai poate produce efecte. Tot în considerarea nulităţii contractului de ipotecă, se impune restabilirea situaţiei anterioare ipotecii.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa nu putea fi învestită cu vreo excepţie a lipsei calităţii procesuale a soţilor E. şi F., întrucât aceştia nu erau părţi în dosar.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 25 mai 2022 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 337A din 04 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 16 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte apreciază asupra caracterului lor nefondat, potrivit celor ce urmează:

- Pe tărâmul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat pentru nelegalitate soluţia instanţei de apel întrucât nu a valorificat excepţiile de la aplicarea principiului de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" care permit păstrarea actului juridic secundar chiar în caz de anulare a actului juridic primar, din raţiuni de ocrotire a bunei-credinţe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros sau din nevoia de asigurare a securităţii şi stabilităţii circuitului civil.

Potrivit recurentei, indiferent de ceea ce s-ar fi statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016 în ceea ce priveşte buna sau reaua-credinţă a subdobânditorilor, se impunea ocrotirea bunei credinţe atât a pârâtului B., cât mai ales a băncii, ca terţi faţă de orice presupusă înţelegere anterioară a părţilor actului juridic primar.

Aceste critici nu pot fi primite deoarece atunci când le susţine, recurenta-pârâtă nesocoteşte împrejurarea că prin legătura strânsă care există între litigiul de faţă şi cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 (în care s-a constatat nulitatea absolută a actului juridic iniţial, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.2011 şi a celor subsecvente, autentificate sub nr. x/10.12.2014, y/15.12.2015 şi 698/10.08.2016, acesta din urmă având rol de act juridic iniţial în raport cu cel de ipotecă, a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată prin acţiunea de faţă), dezlegările date acestuia prin hotărârile judecătoreşti pronunţate se impun prezentei cauze cu autoritate de lucru judecat în puterea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., aspect care, de altfel, nu a fost negat, contestat ori criticat de recurentă (deoarece, prin hotărârile lor, ambele instanţe de fond au reţinut ca fundament al soluţiei acest raport de determinare şi influenţare existent între cele două litigii).

Or, unul din elementele asupra cărora s-a statuat în mod definitiv în dosarul nr. x/2016, a fost reaua-credinţă a pârâtului B., care s-a apărat fără succes invocându-şi buna credinţă şi pretinzând salvarea de la sancţiunea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, prin efectul aplicării principiului ocrotirii subdobânditorului de buna credinţă şi cu titlu oneros al bunului imobil, ca excepţie de la principiul ce guvernează efectul nulităţii actelor juridice "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis".

Însă, prin decizia civilă nr. 104A/15.05.2019 a Curţii de apel Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 333/6.02.2020 a ÎCCJ, s-a reţinut că toţi pârâţii din respectiva cauză au fost de rea-credinţă, iar în mod specific, cu referire la pârâtul B. şi la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, că este lovit de nulitate absolută întrucât operează pe deplin principiul "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis", coroborat cu principiul "quod nullum est, nullum producit effectum".

Astfel fiind, situaţia juridică a acestui pârât şi a actelor pe care el le-a încheiat în privinţa apartamentelor 1, 2 şi 4, împreună cu terenul aferent lor, situate în Cluj-Napoca, str. x, deduse judecăţii în prezenta cauză, nu mai pot fi tratate pe tărâmul excepţiilor de la aplicarea principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", aşadar disociat de situaţia juridică a contractului autentificat sub nr. x/10.08.2016 şi de cele statuate în dosarul nr. x/2016, aceasta tocmai în considerarea legăturii strânse, de interdependenţă, care există între contractul de vânzare-cumpărare nr. x, ce a generat necesitatea încheierii contractului de credit cu recurenta şi pe cel de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016.

Or, în mod necontestat din partea recurentei, instanţa de apel a valorificat, pe acest aspect, dezlegările cu autoritate de lucru judecat ale deciziei nr. 104 A/15.05.2019 ale Curţii de Apel Cluj, menţinută prin decizia nr. 333/6.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nemaiputându-se pretinde buna credinţă a acestui pârât pentru a excepta de la sancţiunea nulităţii absolute contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016, cât timp în litigiul precedent, s-a reţinut în mod definitiv reaua-credinţă a acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016, contract al cărui preţ a fost asigurat prin încheierea unui contract de credit cu banca recurentă şi a cărui rambursare a fost garantată prin încheierea contractului de ipotecă a cărui nulitate s-a cerut a fi pronunţată în cauză.

În ceea ce priveşte situaţia recurentei, independent de reţinerea prin decizia atacată a bunei sale credinţe la încheierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016, soluţia adoptată a fost justificată, pe de o parte, pe aplicarea dispoziţiilor art. 1254 din C. civ., pe recunoaşterea cu titlu definitiv şi cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2016, a îndreptăţirii reclamantei la repunerea în situaţia anterioară încheierii tuturor contractelor, începând cu cel autentificat sub nr. x/11.072011, şi la reînscrierea sa în cartea funciară, iar, pe de altă parte, prin aplicarea faţă de aceasta a soluţiei legislative consacrate în dispoziţiile art. 909 alin (3) din C. civ.

Potrivit acesteia, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea în fond, acţiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare.

Ipoteza legală descrisă anterior corespunde chiar aceleia în care recurenta pretinde că s-a aflat în raporturile pe care le-a stabilit cu pârâtul B., concretizate în acordarea facilităţilor de credit şi încheierea contractului de ipotecă menit să garanteze restituirea acestuia, astfel că sunt fără relevanţă argumentele părţii privitoare la buna sa credinţă, la lipsa unei înţelegeri frauduloase între bancă şi pârâtul B., la verificările făcute asupra cărţilor funciare ale imobilelor, la lipsa oricăror indicii ori îndoieli asupra titlului de proprietate sau a calităţii de proprietar a acestuia asupra bunurilor imobile.

Cât priveşte nerespectarea termenului de 3 ani (care este unul de decădere, potrivit alin. (4) al art. 909 din C. civ.) indicat în cuprinsul art. 909 alin. (3), în care poate fi introdusă acţiunea în rectificare, susţinerea recurentei s-a rezumat la a pretinde nerespectarea sa, fără să arate şi argumentele pe care se sprijină afirmaţia. Aceasta, în condiţiile în care, atât cu trimitere (din nou) la dezlegările cu autoritate de lucru judecat ale deciziei civile nr. 104 A/15.05.2019, dar şi pe baza analizei proprii realizate asupra înţelesului normei aplicate la datele speţei, instanţa de apel a stabilit că termenul de 3 ani începe să curgă de la 11.08.2016, care este data când recurenta şi-a înscris dreptul de ipotecă. Aceşti trei ani, fiind socotiţi de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, nu erau împliniţi la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la 21.12.2017, motiv pentru care s-a argumentat că contractul de ipotecă nu poate fi menţinut.

Acest caz de stingere a dreptului de ipotecă, stabilit fiind că a avut loc prin efectul aplicării dispoziţiilor art. 1254 C. civ. ce consacră legislativ principiul "resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis", corespunde - aşa cum corect a reţinut instanţa de apel - unui caz dintre cele enumerate în cuprinsul art. 2428 C. civ., respectiv celui de la lit. f) "în orice alte cazuri prevăzute de lege".

- Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocă o nepunere în dezbaterea contradictorie a părţilor a afirmaţiei instanţei de apel potrivit căreia soţii E. şi F. nu au calitate procesuală, motiv pentru care s-a arătat că orice raportare la actul de dobândire a dreptului lor de proprietate trebuie exclusă întrucât excede cadrului procesual.

Critica e nefondată deoarece instanţa nu e datoare să pună în discuţia părţilor elemente ale raţionamentului său juridic. Când a afirmat că soţii E. şi F. nu sunt părţi în litigiul pendinte, instanţa de apel nu a soluţionat o excepţie procesuală, cu implicaţii asupra cadrului procesual, pentru a se justifica nevoia consultării părţilor.

Apoi, afirmaţia este exactă, soţii E. şi F. nefiind părţi ale litigiului de faţă, dar şi inofensivă cât priveşte ponderea acesteia în raţionamentul ce a fundamentat soluţia adoptată în cauză, instanţa deducând - aşa cum s-a arătat - calculul termenului de 3 ani prevăzut în cuprinsul art. 909 alin. (3) C. civ. prin raportare la data de 11.08.2016, atât pe baza statuărilor din decizia nr. 104A/15.05.2019, dar şi în urma interpretării şi aplicării la datele speţei a normei de drept menţionate.

În considerarea tuturor acestor motive, apreciind că soluţia instanţei de apel este legală, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 337A din 04 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.