Exclusion of cassation appeal for political conviction compensation claims limited to two degrees of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate în litigiul dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, la data de 1 aprilie 2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.000.000 euro, ce reprezintă salariul neachitat pe o perioadă de 6 ani (2190 de zile şi nopţi), 1/2 pensie militară pe o perioadă de 106 luni, alte bunuri materiale mobile confiscate de securitate conform procesului-verbal de percheziţie, precum şi daune morale.

La data de 10 mai 2019 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile: autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa civilă nr. 1246/29.03.2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2016, hotărâre menţinută prin decizia nr. 1802/03.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, precum şi raportat la sentinţa civilă nr. 9/10.03.1970, pronunţată de Tribunalul Judeţean Prahova în dosarul nr. x/1969, menţinută prin decizia civilă nr. 937/08.07.1970 a Tribunalului Suprem; autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 2283/13.10.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2008, menţinută prin decizia nr. 550/25.06.2015; inadmisibilităţii acţiunii; prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la dispoziţiile art. 541 alin. (2) C. proc. pen. În situaţia în care se vor respinge excepţiile invocate, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1711 din 25 iulie 2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat. A respins acţiunea având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare" formulată de reclamanţii A. şi B., ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2020, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul contra acestei din urmă sentinţe, cale de atac formulată de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1973 din 2 iulie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare a sentinţei civile nr. 1711 din 25 iulie 2019, formulată de contestatorii A. şi B..

Prin decizia nr. 405 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1973 din 2 iulie 2021.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Hotărârea din calea de atac a apelului, din cadrul contestaţiei în anulare, a fost atacată pe calea recursului de către contestatorii B. şi A..

Aceştia au evocat parcursul litigiului în care a fost pronunţată hotărârea atacată, indicând ca temei al recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3. Apărările invocate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului prin prisma dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.’’ sentinţa civilă nr. 1711 din 25.07.2019 a Tribunalului Prahova este susceptibilă de a fi atacată numai cu apel în considerarea faptului că cererea formulată de reclamanţi în dosarul nr. x/2019 a fost fundamentată pe art. 538 C. proc. pen.

Intimatul s-a prevalat de considerentele Deciziei nr. 54 din 14 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare bazate pe art. 538 C. proc. pen. nu sunt supuse recursului, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a doua din Legea nr. 2/2013.

Prin urmare, pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sunt instituite doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Aşadar, hotărârea data în contestaţia în anulare, nr. 1711 din 25.07.2019 a fost data cu apel în considerarea faptului că cererea formulată de reclamanţi a fost întemeiată pe prevederile art. 538 C. proc. civ.

Pentru aceleaşi considerente, decizia civilă nr. 405/14.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de B. şi A. este definitivă, neputând fi atacată cu recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul promovat de contestatorii B. şi A. în raport de excepţia de inadmisibilitate, se reţin următoarele considerente:

Procesul de faţă, demarat la 1 aprilie 2019 la Tribunalul Prahova, vizează o acţiune în pretenţii, fundamentată pe dispoziţiile art. 538-542 C. proc. pen., art. 26, 58, 61 şi 70 C. civ., art. 3 din Protocolul nr. 7, art. 5 paragraful 5 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi art. 2 şi 4 din Legea nr. 221/2009, prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea Statului român la plata sumei de 2.000.000 euro reprezentând salariul neachitat pe o perioadă de 6 ani, 1/2 din pensia militară pe o perioadă de 106 luni, alte bunuri materiale mobile confiscate de securitate conform procesului-verbal de percheziţie şi daune morale, ca urmare a condamnării politice a tatălui lor.

Acest litigiu îşi are sorgintea în acţiunea ce s-a judecat în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Prahova, în care reclamanţii de faţă au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul acestora, C., prin sentinţa penală nr. 140/1959 a Tribunalului Militar Bucureşti şi o serie de cereri în pretenţii - obligarea pârâtului la plata unor sume de bani.

Prin sentinţa civilă nr. 2283 din 13 octombrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis în parte acţiunea şi a constatat caracterul politic al condamnării autorului reclamanţilor, C., prin sentinţa penală nr. 140/14.02.1959 a Tribunalului Militar Bucureşti. A respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia nr. 550 din 25 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, dată în recurs.

Pe parcursul litigiului s-a apreciat că Legea nr. 221/2009 privind măsurile cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este actul normativ prin prisma căruia trebuie verificată legalitatea şi temeinicia pretenţiilor reclamanţilor, judecata pretenţiilor fiind realizată sub imperiul acestei legi. Astfel, în verificarea admisibilităţii căii de atac pendinte, declanşată împotriva deciziei nr. 405 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, Înalta Curte se va raporta la acest act normativ în vigoare la momentul judecării cererilor reclamanţilor.

Art. 4 alin. (6) din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin art. XIII al Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispune că în cazul acţiunilor prin care persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) solicită instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor (cererea putând fi introdusă şi după decesul persoanei de orice persoană fizică sau juridică interesată), hotărârea pronunţată în fond este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, dispoziţiile alin. (1) fiind incidente şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Procesul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării autorului reclamanţilor, C., a avut două grade de jurisdicţie, astfel că şi litigiul pendinte în care au fost pronunţate sentinţa civilă nr. 1711 din 25 iulie 2019 şi decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2020, pe care se grefează contestaţia în anulare, are acelaşi regim juridic - fond şi apel, fiind exclusă calea de atac a recursului.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Astfel, în aplicarea acestui principiu, decizia nr. 405 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, cum stipulează art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs’’ şi, deci, nesupusă căii de atac a recursului.

Pentru argumentele expuse şi respectând principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia dreptul părţilor interesate de a ataca hotărârile judecătoreşti se poate exercita numai în condiţiile legii, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 405 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 405 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.