Appeal inadmissible; restitution ruling stands as final under Law No. 165/2013.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, soluţionarea dosarului de despăgubire nr. x constituit în baza Legii nr. 10/2001, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte, calculate conform art. 21 din Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 194 C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1547F din data de 25 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea privind pe reclamantul A., formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1039A din data de 24 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă: a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1547F din data de 25 noiembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a schimbat în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a obligat pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze dispoziţia nr. 548 din data de 28 martie 2007 emisă de Primarul oraşului Mizil şi să emită decizie de compensare prin puncte pentru imobilul situat în Mizil, str. x (fost b-dul x nr. 14, fosta str. x-Dej nr. 13), judeţul Prahova, compus din teren de 381 m.p., pe care se afla amplasată o construcţie (în prezent, demolată) cu parter şi etaj, construită pe o suprafaţă de 230 m.p., având 28 de camere, 3 coridoare şi o terasă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1039A din data de 24 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea căii de atac, în esenţă, a arătat că este îndreptăţit la acordarea despăgubirilor, potrivit Legii nr. 10/2001, pentru ferma viticolă situată la marginea Mizilului, în suprafaţă de 400 m.p. cuprinzând cramă, curţi şi depozit - pivniţe cu butoaie.

A solicitat a se avea în vedere şi decizia nr. 548/2007, care include cei 970 m.p. pentru imobilul situat în str. x (fostul bulevard x).

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare.

Recurentul-reclamant A. a depus mai multe note scrise şi înscrisuri, în susţinerea căii de atac promovate, precum şi copii de pe hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte dosare în care acesta a figurat ca parte.

II.3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS, aflată la dosar.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri definitive ce nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată în complet de filtru, la data de 15 noiembrie 2022, fără citarea părţilor în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acesteia.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevăd că hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilesc că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.»

Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligaţia entităţilor învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispoziţiilor art. 35 din acelaşi act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. Obligaţia entităţii învestite conform legii de soluţionare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menţine chiar în condiţiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, aşadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 1039A din data de 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de reformare pe calea recursului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1039A din data de 24 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.