Nullity of cassation appeal for failing to challenge appellate reasoning on copyright royalties and territorial competence

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.):

- la plata către UCMR-ADA a sumei de 7.766,16 RON inclusiv TVA, reprezentând remuneraţii restante datorate de pârâtă cu titlu de drepturi de autor de opere muzicale pentru retransmiterea de servicii şi programe prin cablu în perioada mai 2017 - mai 2018;

- la plata către UCMR-ADA a sumei de 1.464,93 RON reprezentând penalităţi datorate pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor aferente perioadei mai 2017 - mai 2018, penalităţi calculate până la data de 2 iulie 2018;

- la plata către UCMR-ADA de penalităţi de 0,1% începând cu data de 3 iulie 2018 şi până la plata efectivă a sumei de 7.766,16 RON, reprezentând remuneraţii restante datorate potrivit primului capăt al cererii;

- la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert etc).

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 601 din data de 3 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 7.718,30 RON - remuneraţii aferente perioadei mai 2017 - mai 2018 + penalităţi de 5.863,62 RON calculate până la data de 18 decembrie 2019 şi la plata în continuare a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere până la plata datoriei principale; totodată a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.120 RON - cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.) împotriva sentinţei civile nr. 601 din data de 3 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, A., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cerea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 mai 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reluat susţinerile formulate prin cererea de apel, apreciind că instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 107 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, pentru situaţia în care nu se va dispune casarea, a solicitat respingerea cererilor formulate de către partea adversă.

Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţa, în mod nelegal, nu şi-a verificat competenţa şi a dispus judecarea cauzei şi admiterea cererii fără să ţină cont de prevederile Cap. II C. proc. civ., privind normele ce reglementează competenţa.

A invocat faptul că, potrivit art. 107 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul şi, având în vedere că pârâta este o societate comercială care îşi are sediul social în Moldova Nouă, competenţa aparţine Tribunalului Caraş Severin.

De asemenea, a apreciat că nu poate fi invocat de către intimata-reclamantă art. 109 C. proc. civ. şi nici competenţa teritorială alternativă, prevăzută de art. 113 C. proc. civ., sau dispoziţiile art. 121 din acelaşi act normativ.

Recurenta-pârâtă a subliniat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., competenţa stabilindu-se în raport de sediul pârâtei şi, ca atare, se impune admiterea excepţiei şi declinarea competenţei către Tribunalul Caraş Severin.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea pretenţiilor, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere caracterul estimativ al pretenţiilor, precum şi excepţia privind neefectuarea procedurii de conciliere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă UCMR-ADA, A. nu a formulat întâmpinare.

I.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că aceasta a reluat susţinerile formulate prin cererea de apel; s-a arătat că, în speţă, completul de filtru urmează a aprecia dacă susţinerile recurentei-pârâte pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepţia nulităţii recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, iar recurenta-pârâtă a depus punct de vedere prin care a arătat că înţelege să îşi menţină cererea de recurs şi a susţinut că se impune casarea hotărârii recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în cauză s-au pronunţat instanţe necompetente teritorial să judece procesul.

Intimata-reclamantă UCMR-ADA, A. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din data de 20 octombrie 2022, s-a fixat termen la data de 15 noiembrie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, deşi, prin punctul de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, criticile formulate prin cererea de recurs au fost subsumate de către parte motivului de casare prevăzut de pct. 3 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care le-a înlăturat şi a ajuns la soluţia adoptată.

Astfel, prin cererea de apel, recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţă nu era competentă teritorial să soluţioneze pricina, formulând şi critici ce au vizat inadmisibilitatea acţiunii şi neefectuarea unei proceduri prealabile, chestiuni ce au făcut obiectul analizei instanţei de apel, care a arătat motivat de ce acestea nu pot fi primite, iar, prin cererea de recurs, a reluat aceleaşi susţineri şi argumente ce privesc judecata realizată de tribunal.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.