Time-barred revision petition: non-communication of unrelated enforcement opposition ruling fails to toll one-month statutory deadline under art. 511(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obicetul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 28 mai 2021 sub nr. x/2021 revizuentele A., B. şi C., în contradictoriu cu intimatii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D., a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 10 februarie 2021, pronunţată de către Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat obligarea intimaţilor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la evaluarea imobilelor ce fac obiectul dosarului nr. x C. civ. constituit în baza Legii nr. 10/2001; restituirea sumelor aferente după evaluarea Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de garant al Statului Roman, iar Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D. să facă toate diligenţele pentru executarea creanţelor sau, în caz contrar, pentru executarea penalitatilor de întârziere, conform dispozitiilor prevăzute la art. 904 si art. 905 C. proc. civ., aşa cum au promovat acţiunea la instanţa de fond, Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentele A., B. şi C., în contradictoriu cu intimatii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Compensarea Imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Sentinţa civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen; a fost admisă excepţia tardivităţii, invocată din oficiu; a fost respinsă, ca tardivă, revizuirea formulată de revizuentele A., B. şi C. împotriva încheierii din 10.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor şi compensarea imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă au formulat recurs revizuentele A., B. şi C., criticând hotărârea pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentele susţin că au formulat cerere de revizuire în termenul prevăzut de art. 511 C. proc. civ., contrar celor reţinute de instanţa de revizuire care a nesocotit faptul că orice cerere adresată instanţei trebuie motivată pertinent şi legal. În acest sens arată că au fost împiedicaţi să exercite dreptul de a formula revizuire întrucât nu au primit comunicarea în dosarul nr. x/2020 având ca obiect contestaţie la executare, soluţionat favorabil revizuentelor de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Mai arată că, la momentul formulării cererii de revizuire, nu se pronunţase instanţa de apel în dosarul nr. x/2020, motiv pentru care a solicitat suspendarea cererii de revizuire până la soluţionarea acestui ultim dosar.

Solicită casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru înfiinţarea popririi având în vedere neexecutarea obligaţiei de a face, raportat la dispoziţiile art. 905 alin. (2) C. proc. civ.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 7 septembrie 2022, a fost fixat termen de judecată la 10 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D. şi asupra recursului formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, dat fiind faptul că intimatul Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D. a figurat ca parte în dosarul de revizuire în care a fost admisă excepţia de tardivitate a declarării căii extraordinare de atac de retractare, se impune păstrarea cadrului procesual în prezentul recurs care are ca obiect verificarea, cu prioritate, a legalităţii învestirii instanţei sub aspectul termenului defipt de lege pentru promovarea cererii de revizuire.

Prin cererea de revizuire, înregistrată la 28 mai 2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, revizuentele A., B. şi C. au solicitat revizuirea încheierii din 10 februarie 2021, pronunţată de către Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5,8 şi 9 C. proc. civ.

Se constată că, prin sentinţa civilă nr. 5242 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, s-a reţinut că, deşi revizuentele au invocat în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5,8, 9 C. proc. civ., din conţinutul cererii de revizuire rezultă indubitabil că au avut în vedere motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, iar acest aspect nu a fost contestat de către revizuente.

Prin hotărârea recurată, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentele reclamante A., B. şi C. împotriva încheierii din 10 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul General al Guvernului - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor şi compensarea imobilelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi D..

În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut, referitor la cererea de repunere în termen, că, potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., împrejurarea mai presus de voinţa părţii trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de către parte, iar unei asemena situaţii nu îi poate fi asimilată necomunicarea unei hotărâri care nu face obiectul revizuirii, astfel cum au invocat revizuentele.

În ceea ce priveşte termenul de declarare a căii extraordinare de atac, s-a reţinut că încheierea din 10 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă la data pronunţării sale, iar revizuentele au depus cererea de revizuire, prin poştă, la 28 mai 2021.

Raportat la prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a arătat că termenul de revizuire este de o lună, ce se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, cea a cărei revizuire se solicită.

Prin cererea de recurs, recurentele-revizuente au criticat soluţia dată de prima instanţă, susţinând că cererea de revizuire a fost depusă în termen legal având în vedere că au fost împiedicaţi să exercite dreptul de a formula revizuire întrucât nu au primit comunicarea unei alte hotărâri, respectiv cea pronunţată în dosarul nr. x/2020 având ca obiect contestaţie la executare, soluţionat favorabil revizuentelor de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar, la momentul formulării cererii de revizuire, nu se pronunţase instanţa de apel în acelaşi dosar, anterior menţionat.

Ca atare, ceea ce contestă recurentele-revizuente este aplicarea greşită a normelor procedurale ce reglementează termenul de formulare a cererii de revizuire, critici încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivele invocate de recurentele revizuente în justificarea împiedicării de a formula cererea de revizuire în termenul prevăzut de lege, respectiv necomunicarea hotărârii pronunţate în dosarul având ca obiect contestaţie la executare şi lipsa caracterului definitiv al acestei hotărâri, nu îndeplinesc cerinţele art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârile pronunţate în această cauză nu au făcut obiectul cererii de revizuire formulate în prezentul dosar.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului legal prevăzut pentru exercitarea dreptului de a formula calea de atac a revizuirii atrage aplicarea sancţiunii decăderii din exercitarea dreptului.

Faţă de prevederea expresă din cuprinsul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai sus citat, care nu lasă loc de interpretare, precum şi faţă de sancţiunea reglementată prin dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 59F din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.