Cassation appeal declared null for failure to formulate specific legal criticisms of the appealed decision under Code of Civil Procedure Article 488

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial la Judecătoria Arad la data de 08 mai 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Penitenciarului Arad solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea comisiei de evaluare a condiţiilor de detenţie din cadrul penitenciarului Arad să-i acorde cele 6 zile compensatorii la 30 de zile executate începând cu data de 01.01.2012 până în prezent, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013 modificată prin Legea 169/2016; să i se acorde bani nu zilele compensatorii, respectiv suma de 80.000 euro.

La data de 04.06.2020, reclamantul a depus la dosar o cerere adiţională prin care a solicitat obligarea Penitenciarului Arad ca în termen de o zi să i se predea actele de procedură reţinute, şi să le lase definitiv în posesia sa fără nici o obligaţie, cu plata daunelor morale în sumă de 1.000 euro.

Prin încheierea nr. 5995 din 02 iuie 2020 cererea adiţională din data de 04.06.2020 a fost anulată în procedura regularizării.

Prin încheierea nr. 4290 din 11 noiembrie 2020, Judecătoria Arad a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Arad şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Arad.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11.01.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 07 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Penitenciarului Arad şi a dispus virarea de către Ministerul Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 1567 RON cu titlu de onorariu aferent asistenţei juridice acordate în cadrul ajutorului public judiciar.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 69 din 16 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi obligarea intimatului Penitenciarului Arad la plata zilelor compensatorii în sumă de 80.000 euro.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3, 6, 13 şi art. 36 CEDO.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurentul a prezentat situaţia de fapt, făcând referire la condiţiile de cazare din penitenciar şi la neacordarea către acesta a zilelor compensatorii.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 iulie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluţia din data de 17 octombrie 2022, a stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, în considerarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Astfel, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Drept urmare, nu pot fi deduse judecăţii instanţei de recurs argumente prin care se critică stabilirea situaţiei de fapt ori interpretarea dată de instanţele de fond probelor administrate în cauză, având în vedere că instanţa de recurs nu exercită un control judiciar asupra temeiniciei hotărârii recurate.

În cauză, prin decizia civilă nr. 69 din data de 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A..

Se constată că prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs vizează nemulţumirea acestuia cu privire la soluţia pronunţată în dosar, recurentul reiterând teza potrivit căreia nu i s-au acordat zilele compensatorii din anul 2012 şi până în prezent şi susţinând lipsa unor condiţii adecvate de detenţie în Penitenciarul Arad, fără a face nicio referire la argumentele care au justificat soluţia de respingere a apelului pe care l-a formulat în speţă.

Or, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt care a justificat declanşarea demersului judiciar nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În plus, aşa cum s-a arătat anterior, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, ceea ce presupune obligaţia recurentului de a formula critici care să se raporteze punctual, la conţinutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac.

Aşa fiind, câtă vreme, obiectul recursului de faţă este reprezentat de decizia civilă nr. 69 din data de 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului, ca nefondat.

Or, o atare cerinţă nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care memoriul de recurs nu ilustrează, în concret o ipoteză de nelegalitate a dezlegărilor jurisdicţionale date problemelor litigioase prin hotărârea instanţei de apel, argumentele recurentului nefiind circumscrie acestor dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată în recurs, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

În consecinţă, cheltuielile procesuale avansate de stat, constând în onorariul în cuantum de 680 RON stabilit în favoarea apărătorului desemnat pentru recurent, pentru prezenta fază procesuală, în urma încuviinţării cererii recurentului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei judiciare gratuite, urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 69 din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.