Nullity of appeal judgment due to death of defendant and lack of heir joinder

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2019 la data de 26.07.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. şi, pentru opozabilitate, în contradictoriu şi cu S.C. E. S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună în principal, constatarea caracterului simulat al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare nr. x/29.11.2016 cu încheiere de autentificare x, precum şi în parte constatarea caracterului simulat a contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare x/14.03.2019 BNP F. şi, pe cale de consecinţă să se constate calitatea de proprietar în cotă de 1/2 a reclamantului cu privire la imobilul situat în Oradea, str. x înscris în CF x, precum şi constatarea caracterului simulat al promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/22.09.2016 cu încheiere de autentificare nr. 3449/22.09.2016 BNP F., şi pe cale de consecinţă, constatarea calităţii de promitent cumpărător, preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din promisiune, inclusiv încheierea actului autentic final de vânzare pe seama sa;

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâţilor de rândul 2, 3 la restituirea sumei de 164.251,36 RON reprezentând suma achitată cu titlu de preţ al antecontractului mai sus menţionat şi obligarea pârâtei de rândul 1 la restituirea sumei de 228.966,7 RON achitate cu titlu de preţ al antecontractului mai sus menţionat.

Prin sentinţa civilă nr. 6914 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Oradea a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată cauza în favoarea Tribunalului Bihor.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Bihor, s-a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept al pretenţiilor formulate în subsidiar, având în vedere că instituţiile juridice indicate - plata nedatorată şi îmbogăţire fără justă cauză nu pot coexista. De asemenea, s-a pus în vedere reclamantului să motiveze în fapt cererile subsidiare, în cuprinsul cererii de chemare în judecată neregăsindu-se o astfel de motivare.

Conform precizărilor depuse la dosar - fila x şi urm. s-a arătat că, în condiţiile în care se va aprecia că nu sunt întrunite condiţiile necesare intervenţiei mecanismului simulator, în principal, corelativ lipsei oricărui raport juridic existent între el şi S.C. E. S.R.L. coroborat cu calitatea de dobânditor a pârâţilor, plata efectuată de el corespunde unei plăţi nedatorate în condiţiile în care a plătit suma de bani fără a o datora. În mod subsidiar, în condiţiile în care se va aprecia că există incongruenţe cu privire la aplicabilitatea intervenţiei instituţiei plăţii nedatorate, ultima ratio, înţelege reclamantul să-şi îndrepte atenţia asupra instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 54/C din data de 9 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi S.C. E. S.R.L.

Au fost respinse capetele de cerere cu privire la constatarea caracterului simulat al promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare nr. x/29.11.2016 cu încheiere de autentificare x, a contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare x/14.03.2019 BNP F. şi a promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/22.09.2016 cu încheiere de autentificare nr. x/22.09.2016 BNP F., ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea privind obligarea pârâţilor C. şi D. la restituirea sumei de 164.251,36 RON în temeiul plăţii nedatorate, respectiv a îmbogăţirii fără justă cauză ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei B. la restituirea sumei de 228.966,7 RON în temeiul plăţii nedatorate ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta B. la restituirea către reclamant a sumei de 23.179 euro în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

A fost obligată pârâta B. la plata către reclamant a sumei de 4483,08 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (3293,08 RON taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise şi 1190 RON onorariu avocat parţial).

A fost obligat reclamantul la plata către pârâţii C. şi D. a sumei de 5000 RON cu titlu de onorariu avocat parţial.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 228/A/din data de 15 februarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelantul - reclamant A., în contradictoriu cu apelanţii-pârâţi B., C. şi D. şi cu intimata S.C. E. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 54/C din data de 9 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pe pârâţii C. şi D. la plata către reclamantul A. a sumei de 164.251,26 RON, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

A obligat pe pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 151.330,60 RON şi a sumei de 137.636,10 RON, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

A înlăturat dispoziţia privind obligarea reclamantului la plata către pârâţii C. şi D. a sumei de 5000 RON cu titlu de onorariu avocaţial parţial.

A obligat pe pârâţii B., C. şi D. la plata către reclamantul A. a sumei de 18.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă şi în apel.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

A respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii - pârâţi B., C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 228/A/din data de 15 februarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au declarat recurs pârâtele D. şi B..

Prin cererea de recurs, pârâtele au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 228/A/din data de 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Oradea.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele au solicitat casarea deciziei atacate raportat la împrejurarea că aceasta a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, lipsită aşadar de capacitatea de folosinţă a drepturilor civile, fiind încălcate de către instanţa de apel normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct5 din C. proc. civ.).

Sub acest aspect, au învederat că, pe parcursul soluţionării apelului, pârâtul-intimat C. a decedat la data de 24 iunie 2021, potrivit certificatului de deces din 25 iunie 2021 anexat la memoriul de recurs.

Cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul C. s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. x/09.05.2022 de către G., prin care s-a stabilit calitatea de unică moştenitoare a numitei H..

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâtele au solicitat casarea hotărârii invocând încălcarea de către instanţa de apel a principiului disponibilităţii.

Sub acest aspect, pârâtele au susţinut că prin decizia atacată s-au păstrat dispoziţiile sentinţei pronunţate de tribunal care nu contravin celor hotărâte de instanţa de apel. Or, arată că prin sentinţa civilă nr. 54/C din data de 09 martie 2021, Tribunalul Bihor a dispus obligarea pârâtei B. la restituirea către reclamant a sumei de 23.179 euro - în echivalentul în RON la data plăţii în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Totodată, prin decizia civilă nr. 228/A/15.02.2022, Curtea de Apel Oradea a admis în integralitate pretenţiile formulate în terţiar de către reclamantul-intimat, respectiv a dispus obligarea la restituire pentru toate cele 3 sume pretinse prin cererea de chemare în judecată (164.251,26 RON + 151.330,60 RON + 137.636,10 RON), iar în dispozitivul şi în considerentele hotărârii atacate nu se face nicio menţiune cu privire la înlăturarea dispoziţiei de obligare a pârâtei B. la restituirea către reclamantul a sumei de 23.179.

Au apreciat că se impunea ca instanţa de apel, fie să dispună în mod expres înlăturarea acestei dispoziţii din cuprinsul sentinţei civile nr. 54/C/09.03.2021, fie să scadă valoarea de 23.179 euro (care fusese acordată de prima instanţă) din contravaloarea pretenţiilor solicitate de reclamant şi acordate de instanţa de apel.

Neprocedând în acest fel, se ajunge la concluzia că, prin decizia pronunţată, Curtea de Apel Oradea a dat mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, fapt de natură să atragă sancţiunea nulităţii.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtele au susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv ale art. 1345. 1346 si art. 1348 C. civ., în conformitate cu care acţiunea în îmbogăţire fără justă cauză are caracter subsidiar şi este admisibilă doar în absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului de către cel care pretinde o micşorare a patrimoniului său în detrimentul altei persoane.

Totodată, au arătat că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile de drept material referitoare la regimul comunităţii legale al soţilor (art. 339 -359 C. civ.) şi la mandat (art. 2009-2038 C. civ.), şi a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor legale referitoare la împrumut şi compensaţia legală.

Mai mult, au apreciat, din această perspectivă, că acţiunea reclamantului-intimat apare şi ca prematur introdusă, aceasta putând fi promovată doar după lămurirea caracterului de bun propriu sau bun comun al banilor aflaţi în conturile reclamantului-intimat sub durata căsătoriei sale, aspect ce se poate realiza în cadrul unui partaj voluntar sau judiciar cu fosta sa soţie, cu stabilirea cotelor părţi ce le-ar reveni fiecăruia.

Din această perspectivă, au înţeles să invoce şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. în susţinerea cererilor pecuniare formulate în prezentul dosar, ca urmare a faptului că acesta a solicitat exclusiv în nume propriu sumele indicate în cuprinsul acţiunii introductive, fără să existe un act de cesiune de creanţă, de lichidare şi partaj sau mandat din partea fostei sale soţii.

Or, prezumţia de comunitate a banilor existenţi în conturile reclamantului în perioada 14.02.2016-25.10.2017 (durata căsătoriei sale) poate fi înlăturată doar în urma unui proces de lichidare a regimului matrimonial şi de partaj purtat cu numita H..

O altă eroare comisă de instanţa de apel, în opinia pârâtelor constă în greşita aplicare a normelor materiale referitoare la mandat (cuprinse în art. 2009-2038 C. civ.), acestea arătând că instanţa de apel nu a analizat ansamblul raporturilor juridice din prezenta cauză şi nu a aplicat normele de drept material fiecărui raport juridic, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii greşite şi nelegale.

Au apreciat că instanţa trebuia să lămurească, mai întâi, pe deplin natura raporturilor juridice dintre părţi şi asta cu atât mai mult cu cât acţiunea în îmbogăţire fără justă cauză este admisibilă doar în situaţia în care nu există o altă cale juridică pusă la îndemâna reclamantului.

Totodată, au considerat că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a art. 1345, art. 1346 şi art. 1348 C. civ.

Pârâtele au arătat că atâta vreme cât raporturile juridice au fost mult mai complexe, îmbinând elemente de la mandat de împrumut şi la comunitatea de bunuri, iar plăţile în legătură cu care a fost admisă acţiunea reclamantului au constituit o desocotire între mandanţi şi mandatari şi o plată a unor datorii, nu este admisibilă o acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

5. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la primul motiv de recurs, reclamantul a susţinut că este nefondat, având în vedere că într-adevăr, din actele depuse, reiese că pârâtul C. a decedat înainte de pronunţarea hotărârii instanţei de apel, această hotărâre fiind dată în contradictoriu cu o persoană decedată, însă arată că nici instanţa, şi nici partea reclamantă nu au cunoscut această împrejurare, pârâtele neaducând la cunoştinţa instanţei decesul pârâtului.

Astfel, a considerat că pârâtele şi-au exercitat drepturile şi obligaţiile procesuale cu încălcarea prevederilor art. 10 şi 12 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte restul motivelor de recurs, a solicitat respingerea acestora ca nefondate, susţinând că instanţa de apel a făcut o aplicare şi o interpretare corectă a normelor legale incidente în speţă.

Referitor la încălcarea principiului disponibilităţii, a apreciat că nu se susţine acest motiv, întrucât hotărârea recurată este clară şi precisă, fiind admisă cererea de chemare în judecată şi înlăturate orice alte dispoziţii contrare.

Cât priveşte sumele de bani comune ale celor doi soţi, dar şi încălcarea de către instanţa de apel a regimului bunurilor, aşa cum a susţinut în cuprinsul întâmpinării, apreciază că acestea au fost dezlegate de către instanţa de apel în mod corect.

Recurentele-pârâte au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate şi admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin primul motiv de recurs, pârâtele au solicitat casarea deciziei atacate, pentru ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., raportat la împrejurarea că aceasta a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată, lipsită aşadar de capacitatea de folosinţă a drepturilor civile, fiind încălcate, de către instanţa de apel, normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Nulitatea actului de procedură este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parţial de efectele fireşti.

Prin decizia nr. 228/A/2022 din 15 februarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, examinând hotărârea atacată, în limitele devoluţiunii fixate prin motivele de apel, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat sentinţa în parte, în sensul că: a obligat pe pârâţii C. şi D. la plata către reclamantul A. a sumei de 164.251,26 RON, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză; a obligat pe pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 151.330,60 RON şi a sumei de 137.636,10 RON, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii şi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii B., C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În speţă, nulitatea hotărârii instanţei de apel a fost invocată de recurentele-pârâte B. şi D. în faza procesuală a recursului, acestea anexând la memoriul de recurs dovezi cu privire la decesul pârâtului C., împrejurare care a survenit pe parcursul judecăţii căii de atac a apelului, respectiv la data de 24.06.2021, aşa cum rezultă din certificatul de deces Seria x nr. x şi certificatul de moştenitor nr. x din 09.05.2022 autentificat de Societatea Profesională Notarială "G.".

Astfel cum rezultă din înscrisurile menţionate, decesul pârâtului C. a survenit la data de 24.06.2021, anterior atât închiderii dezbaterilor din apel, cât pronunţării deciziei atacate.

Conform dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorului acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, iar potrivit alin. (2) din acelaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor."

Deopotrivă, art. 56 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile (…) (3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută."

Capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea să fie în viaţă pe tot parcursul procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din C. civ., în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea lor şi încetează la moartea acestora.

Astfel, intimatul-pârât C. a pierdut, prin deces capacitatea de folosinţă.

Cum, în speţă, una dintre părţi a decedat anterior momentului închiderii dezbaterilor la instanţa de apel, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 412 alin. final C. proc. civ., conform cărora, decesul părţii nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârea instanţei de apel, precum şi toate actele de procedură săvârşite ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, conform dispoziţiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea acestui motiv de recurs, argumentele sale fiind structurate pe două paliere.

Pe de o parte, a arătat că recurentele-pârâte deşi au cunoscut împrejurarea decesului tatălui, respectiv a soţului, nu au înţeles să încunoştinţeze instanţa de apel cu privire la această împrejurare, iar, pe de altă parte, a susţinut că, în cauză au figurat soţia şi fiica intimatului, reprezentate de acelaşi apărător ales, ce au putut să acţioneze inclusiv în numele părţii decedate pentru exercitarea drepturilor de care ar fi dispus, astfel că recurentele au avut posibilitatea de a-şi apăra moştenirea de care dispuneau, drept urmare nu se impune casarea deciziei.

Cu referire la aceste apărări, Înalta Curte constată că, într-adevăr, împrejurarea decesului intimatului-pârât C., deşi cunoscută de recurente, nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei de apel.

Acest argument este însă lipsit de relevanţă juridică din perspectiva motivului de nelegalitate invocat în speţă, întrucât lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări şi indiferent de vreo culpă, această nulitate fiind expres prevăzută de dispoziţiile art. 56 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 176 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

Totodată, se reţine că, din certificatul de moştenitor nr. x din 09.05.2022 autentificat de Societatea Profesională Notarială "G." rezultă că recurentele au renunţat la moştenirea cuvenită după defunctul C., singura moştenitoare fiind H., în calitate de fiică, care nu are calitatea de parte în prezenta cauză, hotărârea instanţei de apel nefiind, aşadar, pronunţată în contradictoriu cu unica moştenitoare a părţii decedate.

Or, în situaţia în care, pe parcursul soluţionării cauzei intervine decesul uneia dintre părţile din litigiu, judecata trebuie să continue cu moştenitorii acesteia, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care dobândesc calitatea procesuală pe care a avut-o autorul lor.

Cum în cauză s-a făcut dovada intervenirii decesului intimatului-pârât C., anterior închiderii dezbaterilor din apel, fără ca moştenitoarea acestuia să fie atrasă în proces, critica invocată de către recurente este fondată, hotărârea pronunţată în asemenea condiţii fiind lovită de nulitate absolută, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentele-pârâte B. şi D. împotriva deciziei nr. 228/A/2022 din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că a devenit inutilă examinarea celorlalte critici dezvoltate prin memoriul de recurs, ce vizează fondul raportului juridic litigios.

Relativ la cheltuielile de judecată aferente prezentului recurs, solicitate de recurentele-pârâte, Înalta Curte apreciază că, la acest moment procesual, nu se poate dispune asupra acestora, neputând fi stabilită partea câştigătoare, pentru a se putea determina culpa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele B. şi D. împotriva deciziei nr. 228/A/2022 din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.