Unstamped cassation appeal: statutory nullity precedence over party waiver of proceedings in civil loan recovery dispute

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 28.12.2018, sub nr. de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 50.000 euro la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând echivalentul sumei de 233.100 RON, sumă stabilită la cursul BNR din data de 20.12.2018 unde 1 euro-4,6662 RON reprezentând suma împrumutată şi recunoscută de către pârâtă prin înscrisul numit declaraţie, din data de 13.08.2014, precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 50.000 euro începând cu data introducerii cererii şi până la restituirea integrală a sumei împrumutate.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 2316 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată şi a obligat pârâtă la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 50.000 euro, începând cu data de 28.12.2018 şi până la data plăţii efective.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 1369 A din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B., împotriva sentinţei civile nr. 2316 din 22 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca nefondat.

A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2380 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel (onorariu de avocat) şi a sumei de 3570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs (onorariu de avocat).

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 1369 A de la 18.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâta B., solicitând instanţei să admită recursul, să caseze decizia atacată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5), iar pe de alta parte, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8).

Astfel, a arătat că, prin decizia instanţei de apel s-a reţinut că declaraţia menţionata nu reprezintă un înscris autentic, după cum nu reprezintă nici înscris sub semnătura privată, din cauza absenţei menţiunii "bun şi aprobat", astfel cum impune art. 275 C. proc. civ., însă aceasta poate fi considerată un început de dovada scrisă, în sensul art. 310 C. proc. civ., coroborat cu prevederile Legii nr. 36/1995 a notarilor publici, ce reglementează legalizarea semnăturii şi a sigiliilor. Ulterior, prin hotărârea pronunţată în rejudecarea apelului, s-au încălcat aceste dispoziţii şi s-a reţinut contrar, în sensul argumentării respingerii căii de atac, incident fiind art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

A considerat recurenta că nu s-a făcut dovada contractului de împrumut de consumaţie, sub aprecierea că declaraţia din 13.08.2014 nu este suficientă prin ea însăşi pentru dovedirea acordului de voinţa al părţilor, cum eronat a apreciat instanţa de apel rejudecând apelul.

Totodată, recurenta a arătat că declaraţia sub semnătura legalizată nu îndeplineşte condiţiile de validitate pentru un contract de împrumut şi nici nu dovedeşte existenţa acestuia, cum nici nu poate fi considerată înscris recognitiv.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut eronat şi a aplicat greşit legea, anume dispoziţiile art. 288 C. proc. civ., pronunţând o hotărâre nelegală, inclusiv prin interpretarea greşită a art. 2158 şi art. 1174 C. civ., coroborat cu prevederile art. 309 alin. (2) C. proc. civ.

Sub aspect probator, actul recognitiv sau de reînnoire a unei datorii are valoare probatorie autonomă de actul primordial, specifică circumstanţelor în care ar fi luat naştere, cu precizarea că, în speţă, actul primordial lipseşte cu desăvârşire şi nu a fost niciodată exhibat de către reclamant. Suplimentar, a reiterat aspectul că, la termenul de judecată când s-a dezbătut apelul pe fond, reclamantul, prin avocat, a recunoscut la întrebarea instanţei şi a apelantei, că nu există alte înscrisuri doveditoare ale împrumutului pretins în sarcina paratei.

Mai mult decât atât, lipseşte şi dovada tradiţiunii lucrului împrumutat, condiţie cerută ad validitatem pentru existenţa contractului.

Totodată, susţine recurenta că nu sunt dovedite în niciun fel raporturile juridice dintre părţi privind raportul de consumaţie, atât din punctul de vedere al condiţiilor ad validitatem, cât şi al condiţiilor ad probationem.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

5. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 24 mai 2022, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

La 28 septembrie 2022, recurenta a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului.

Prin rezoluţia din 24 octombrie 2022, s-a acordat termen la data de 10 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea căii de atac, când, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în raport de excepţia de netimbrare a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul său judiciar, recurenta-pârâtă B. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea cererii de recurs împotriva deciziei civile nr. 1369 A din 18 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin rezoluţia de primire, Completul 10 - noul C. proc. civ. a stabilit că recurenta datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 2881,55 RON şi a dispus citarea recurentei cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Recurenta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar prin încheierea din data de 29 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de renunţarea petentei la judecarea cererii de ajutor public judiciar.

Odată cu formularea cererii de renunţare la judecarea cererii de ajutor public judiciar, la data de 28 septembrie 2022, recurenta a formulat şi cerere de renunţare la judecarea recursului.

În acest punct al analizei, se impune a fi menţionat că, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., se impun a fi prioritar soluţionate excepţiile legate de legala învestire a instanţei, cum ar fi acelea care atrag nulitatea recursului, deoarece o instanţă nelegal învestită nu mai are căderea să analizeze fondul cauzei sau alte aspecte procedurale cum sunt cele referitoare la actele procesuale de dispoziţie - cazul renunţării la judecata unei căi de atac.

Înalta Curte reţine ca ipoteza neachitării taxei de timbru se înscrie printre cauzele care atrag nulitatea recursului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 care stipulează în sensul că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Drept urmare, stabilirea existenţei obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului, în sarcina recurentei, şi soluţionarea excepţiei de netimbrare, sunt absolut obligatorii pentru instanţa care a fost învestită cu calea de atac şi prealabile cercetării oricărei alte cereri formulate în legătură cu calea de atac, cum este şi cererea de renunţare la judecată.

În alţi termeni, în aplicarea acestor norme, numai dacă o cerere este legal timbrată instanţa o poate analiza şi să ia act de renunţarea la judecata ei.

Având în vedere cele expuse, în analizarea excepţiei de netimbrare a căii de atac, Înalta Curte constată că potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) prima teză din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Raportat la aceste exigenţe legale şi la caracterul imperativ al normelor care le instituie, prin rezoluţia din data de 25 mai 2022, Completul 10 - noul C. proc. civ. a stabilit că recurenta datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă de timbru în cuantum de 2881,55 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus citarea recurentei cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

La data de 22 iunie 202, recurenta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare sau diminuării şi eşalonării taxei judiciare de timbru, cerere la a cărei judecată a renunţat însă ulterior, la data de 28 septembrie 2022. În considerarea acestei conduite procesuale, prin încheierea din data de 29 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de renunţarea petentei la judecarea cererii de ajutor public judiciar.

Se constată, totodată, că, până la termenul acordat în cauză, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în recurs, ci dimpotrivă, şi-a manifestat neîndoielnic şi neechivoc voinţa de a renunţa la însăşi judecata cererii de recurs, aşa cum rezultă din cererea formulată la data de 28 septembrie 2022.

Raportat la cele anterior constatate, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia de netimbrare a recursului şi va constata nulitatea cererii de recurs .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 1369 A din 18 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.