Competent enforcement court for contested execution determined by first judicial authorization despite subsequent permissions

Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a formulat contestaţie împotriva actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "N." în dosarul execuţional nr. x/2020, prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul sus-menţionat şi a executării silite înseşi, întoarcerea executării silite, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 10985 din data de 20 decembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că Judecătoria Roman a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu care se referă la mai mulţi debitori, printre care inclusiv la Ministerul Finanţelor, prin încheierea din data de 20 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

A reţinut incidenţa în cauză a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

A explicitat că, dată fiind calitatea creditorilor de judecători în cadrul Tribunalului Iaşi, adică în cadrul instanţei de executare ori superioare instanţei de executare, după caz, executorul judecătoresc s-a adresat direct unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea creditorii, şi anume, Judecătoria Roman.

A mai precizat că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar ceea ce interesează este încuviinţarea executării silite a titlului executoriu vizând mai mulţi debitori principali.

3. Hotărârea Judecătoriei Roman

Învestită prin declinare, Judecătoria Roman a pronunţat sentinţa civilă nr. 1925 din 18 august 2022, îndreptată prin sentinţa civilă nr. 2103 din 29 septembrie 2022 prin care a admis, a declină în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii având ca obiect contestaţie la executare şi a sesizat Înalta Curte în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, prin încheierea din data de 04.12.2020 îndreptată prin încheierea din 24.03.2021, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită formulată de către creditori.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul acţiunii îl constituie contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de titlul executoriu - decizia nr. 468/28.04.2009, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29.09.2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008 şi lămurită prin decizia nr. 59/26.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019, irevocabilă, în sensul alocării fondurilor necesare achitării către creditori a sumelor ce se regăsesc în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert O., precum şi a cheltuielilor de executare în cuantum de 113.251,98 RON.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din cod.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, Judecătoria Roman, prin încheierea pronunţată în data de 20.08.2020 în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu - decizia civilă nr. 468 din 28.04.2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29.09.2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008 şi lămurită prin decizia nr. 59/26.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019.

În cuprinsul considerentelor decizorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a arătat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a fost soluţionată prima dată prin încheierea pronunţată de Judecătoria Roman, sus-menţionată, este lipsită de relevanţă existenţa altor încheieri de încuviinţare a executării silite, date de alte instanţe, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmând a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat prima executarea silită, anume în favoarea Judecătoriei Roman, determinată astfel cu caracter definitiv ca fiind instanţa de executare, în acord cu considerentele relevante ale deciziei date în recurs în interesul legii, anterior evocată.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.