Competence for tort liability: illicit acts unrelated to commercial activity do not trigger specialized jurisdiction for disputes with professionals.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 26 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi Consiliul Local Tulcea, prin primar, să se dispună obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri în valoarea de 20.000 euro pentru lipsa de folosinţă a terenului situat în Tulcea, str. x, pe ultimii 3 ani, pentru damnum emergens cât şi lucrum cesans, în perioada august 2012- octombrie 2015, ocupat de cei 6 piloni de susţinere şi de coloana de ţevi supraterane care transportă agent termic şi care se află în proprietatea UAT Municipiul Tulcea.

De asemenea, au solicitat plata chiriei lunare, ulterior lunii octombrie 2015 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtei UAT Municipiul Tulcea la restituirea, pe ultimii 3 ani, a impozitului plătit; diminuarea impozitului pentru anii următori, obligând pârâta ca la calcularea impozitului aferent imobilului să nu ia în calcul suprafaţa de teren de 200 m.p.; obligarea pârâtelor să încheie cu reclamantele un contract de locaţiune; obligarea la plata daunelor morale în valoare de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciilor morale.

La termenul de judecată din 16 mai 2016, instanţa a constatat că în cauză calitatea de reclamantă o are numai numita B. şi, totodată, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a S.C. C. S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 1209 din 5 august 2020, Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamanta B., şi a obligat pe pârâta UAT Tulcea către reclamantă la plata sumei de 7.343,72 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii) cu titlu de despăgubiri civile, constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Tulcea, str. x, jud. Tulcea, pentru perioada august 2012 - martie 2020 şi a sumei de 9.562,16 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii).

A respins capătul trei al cererii, privind obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un contract de locaţiune pentru suprafaţa de 272 mp afectată de conducte, ca lipsit de obiect.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca neîntemeiată. A obligat pe pârâta UAT Tulcea către reclamantă la plata sumei de 5669 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu admiterea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 525 din 3 iunie 2021, Tribunalul Tulcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT-Municipiul Tulcea prin primar, invocată de apelantă, ca nefondată. A admis apelul principal formulat de către apelanţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi Consiliul Local Tulcea, prin primar, împotriva încheierii din14 ianuarie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1209 din 5 august 2020, pronunţate de Judecătoria Tulcea.

A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pe apelanta-intimată UAT-Municipiul Tulcea la plata către intimata-apelantă B. a sumei de 37.773,08 euro, sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile, constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului situat în Tulcea, str. x, jud. Tulcea, pentru perioada august 2012- martie 2020. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Împotriva deciziei pronunţate de tribunal au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea prin Primar şi Consiliul Local Tulcea, prin primar.

2. Hotărârea pronunţată de secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi a Curţii de Apel Constanţa:

Prin încheierea nr. 94 din 4 mai 2022, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi a Curţii de Apel Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a acestei secţii, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cererii de recurs în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 227 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., precum şi dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Raportat la aceste norme, a statuat că pentru a verifica existenţa competenţei secţiei specializate în astfel de litigii este necesar a se stabili natura sau obiectul cauzei.

Totodată, a făcut trimitere la Decizia nr. 18/2016, dată în interesul legii, prin care s-a reţinut că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

A concluzionat că pentru atragerea competenţei secţiei specializate este necesar a fi pus în discuţie un act/fapt juridic din materia ce face obiectul specializării, analiza acestor apărări necesitând valorificarea specializării judecătorului într-o anumită materie, întocmai ca în cazul cererilor formulate pe calea dreptului comun.

Faţă de aceste considerente, reţinând că obiectul şi natura cauzei nu atrag competenţa materială procesuală a secţiei specializate în litigii cu profesionişti şi că această competenţă nu a fost stabilită nici de către instanţa de apel, care a soluţionat cauza în secţia comună, fără a avea în vedere necesitatea constatării competenţei specializate, instanţa a admis excepţia necompetenţei materială procesuală a secţiei a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

3. Hotărârea pronunţată de secţia I civilă a Curţii de Apel Constanţa:

Prin încheierea nr. 172/C din 12 septembrie 2022, secţia I civilă a Curţii de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale în soluţionarea recursului civil formulat de recurenţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, prin primar, şi Consiliul Local Tulcea împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021 a Tribunalului Tulcea.

A declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi din cadrul Curţii de apel Constanţa.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme pentru soluţionarea conflictului negativ.

În considerente, a reţinut că pârâta S.C. C. S.A. Tulcea are calitatea de profesionist în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (3) din noul C. civ., potrivit cărora sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, înţeleasă ca exercitare sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Drept urmare, specificitatea raporturilor dintre părţi atrage o jurisdicţie specializată, în raport cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 potrivit cu care în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

Instanţa a apreciat că prezentul litigiu se circumscrie noţiunii de raporturi dintre profesionişti şi alte subiecte de drept, în sensul art. 3 din C. civ., având în vedere calitatea de profesionist a pârâtei S.C. C. S.A. Tulcea, precum şi faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea apelului principal în care se face vorbire despre nesoluţionarea de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta C. S.A..

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei B. de obligare a pârâţilor Municipiul Tulcea şi C. S.A. la plata unei despăgubiri în valoarea de 20.000 euro (echivalentul în RON la data cursul BNR de la data plăţii efective) reprezentând echivalentul a 88.200 RON la data formulării acţiunii, pentru lipsa de folosinţă a terenului aparţinând reclamantelor situat în Tulcea, str. x, pe ultimii 3 ani, atât pentru damnum emergens, cât şi lucrum cesans, în perioada august 2012- octombrie 2015, ocupat de cei 6 piloni de susţinere şi de coloana de ţevi supraterane care transportă agent termic şi care se află în proprietatea UAT Municipiul Tulcea.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1349 C. civ.

Cauza a fost soluţionată, în fond, prin sentinţa civilă nr. 1209 din 5 august 2020, pronunţată de Judecătoria Tulcea, iar, în apel, prin decizia civilă nr. 525 din 3 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea şi Consiliul Local Tulcea, prin primar, cu a cărui soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Conflictul negativ de competenţă este generat de determinarea normelor de competenţă în funcţie de obiectul şi natura cauzei deduse judecăţii, în vederea stabilirii secţiei specializate care este competentă să soluţioneze litigiul.

Înalta Curte reţine că, în aprecierea naturii juridice a acţiunii cu care instanţa a fost învestită, este relevant temeiul juridic invocat şi aplicabil în cauză, respectiv răspunderea civilă delictuală, în raport cu care acţiunea este în mod indubitabil civilă, indiferent de calitatea de profesionişti sau neprofesionişti a unora dintre părţile implicate în proces.

Relevante pentru stabilirea competenţei material procesuale sunt dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., în conformitate cu care, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

În ceea ce priveşte noţiunea de "profesionist", Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) din C. civ., potrivit căruia sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, precum şi cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în această noţiune categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniştilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesionişti sunt avute în vedere activităţile întreprinse de profesionişti în limitele legii, nu şi faptele ilicite ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesionişti şi care se judecă de instanţa civilă potrivit dreptului comun.

În sprijinul raţionamentului expus sunt şi statuările cuprinse în Decizia nr. 18/2016, pronunţată de completul de recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de natura celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

În speţă, Înalta Curte reţine că se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesionişti în sensul prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci are natură pur civilă, motiv pentru care aparţine secţiei civile competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-pârâţi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, prin primar, şi Consiliul Local Tulcea împotriva deciziei civile nr. 525 din 3 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. şi intimata-pârâtă S.C. C. S.A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 noiembrie 2022.