Tax attachment confirmation assigned to court where garnishee’s debtor accounts are held; Brașov Court prevails.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea având ca obiect validare poprire înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, în data de 18 februarie 2022, sub nr. x/2022, creditorul Municipiul Aiud, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu terţul poprit A. şi cu debitoarea B., menţinerea popriririi asupra terţului poprit, arătând, în esenţă, că debitorul figurează în evidenţele fiscale cu debite neachitate către bugetul local al municipiului Aiud în sumă totală de 500 RON, drept pentru care a fost pornită executarea silită împotriva sa, fiind întocmit dosarul de executare nr. 3241/2017, în care a fost instituită poprirea asupra conturilor pe care debitorul le deţine la terţul poprit.

În drept, creditorul a invocat dispoziţiile art. 236-237 ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi pe cele ale O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Terţul poprit A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov raportat la sediul său din Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4971 din 14 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de terţul poprit prin întâmpinare, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validare poprire, formulată de creditorul Municipiul Aiud, prin primar, în contradictoriu cu debitoarea B. şi terţul poprit A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că sediul terţului poprit este în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, potrivit extrasului ONRC anexat la dosarul cauzei, fiind irelevantă existenţa unor puncte de lucru sau sedii secundare raportat la dispoziţiile art. 237 Codul de procedură fiscală.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 8442/2022 din 23 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă se solicită menţinerea unei popriri fiscale, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa prevăzută de dispoziţiile art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care instituie o normă de competenţă de ordine publică, exclusivă şi care reprezintă o normă specială ce derogă de la cea generală.

S-a mai reţinut că nu instanţa de la domiciliul debitoarei este competentă să judece prezenta cauză, ci instanţa de la sediul terţului poprit, fiind îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 237 Codul de procedură fiscală cu privire la înştiinţarea creditorului despre împrejurarea că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit.

A mai apreciat instanţa că, în cauză, a fost chemat în judecată A. - Centrul operaţional Braşov, deci un dezmembrământ al societăţii, unde debitoarea avea un cont deschis şi care se afla în administrarea acelui centru operaţional, astfel că instanţa de la sediul dezmembrământului este competentă să judece menţinerea popririi, sintagma din textul legal "sediul terţului poprit" neputând fi interpretată că se referă doar la sediul central al terţului poprit, sediul putând privi şi sediul dezmembrământului unde debitorul are un cont deschis.

Conchizând, această instanţă a apreciat că, întrucât petenta a chemat în judecată Centrul Operaţional Braşov al A., instanţa competentă este Judecătoria Braşov.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea creditorului Municipiul Aiud, întemeiată pe dispoziţiile art. 236-237 Codul de procedură fiscală, de a se dispune menţinerea popririi înfiinţate împotriva terţului poprit A. S.A., cu sediul în Braşov, în baza unui titlu executoriu emis pe numele debitoarei B..

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Braşov, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-au raportat la dispoziţiile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, însă izvorul conflictului negativ de competenţă îl reprezintă raportarea celor două instanţe la sediul terţului poprit A. S.A..

Astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că instanţa competentă este cea de la sediul terţului poprit situat în Bucureşti, potrivit extrasului ONRC anexat la dosarul cauzei, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că nu prezintă relevanţă sediul central, ci cel situat în Braşov, având în vedere că petenta a chemat în judecată Centrul operaţional Braşov al A., iar sintagma "sediul terţului poprit" din cuprinsul art. 237 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate interpreta că se referă doar la sediul central al terţului poprit, sediul putând privi şi sediul dezmembrământului unde debitorul are un cont deschis.

În acest context, se reţine că Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale cu privire la cererile prin care se solicită menţinerea popririi, norme derogatorii de la cele generale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:

"(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi."

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Sub acest aspect, potrivit actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2017, se constată că executarea silită s-a realizat în modalitatea popririi ce a fost înfiinţată prin adresa din 02 august 2018 şi transmisă terţului poprit A. S.A., cu sediul în Braşov, aceeaşi adresă a terţului poprit fiind indicată şi în cuprinsul cererii de menţinere a popririi formulate de creditorul Municipiul Aiud .

Totodată, se are în vedere faptul că terţul poprit A. S.A., cu sediul în Braşov, prin răspunsurile la adresa de înfiinţare a popririi emisă de organul de executare, a solicitat în mod expres transmiterea corespondenţei ulterioare la acelaşi sediu din Braşov .

Aşadar, cât timp executarea silită a vizat sediul terţului poprit din Braşov, iar creditorul Municipiul Aiud, prin demersul judiciar iniţiat, a înţeles să se adreseze Judecătoriei Braşov, nu prezintă relevanţă faptul că sediul social central al terţului poprit figurează în Bucureşti, potrivit extrasului emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data de 17 martie 2022, întrucât prevederile art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală trebuie interpretate în sensul că prin sediul terţului poprit se înţelege locul unde sunt deschise efectiv conturile debitorului, iar nu sediul central cu care acesta figurează înscris în evidenţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Braşov este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.