Consumer debt claim routed to consumer's domicile court; Panciu District Court found competent.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu, în data de 09 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 938,35 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate, chirie aferentă echipamentelor date în folosinţă şi diferenţa de preţ rămas de achitat pentru echipamentele ce i-au fost vândute.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 1566-1592, art. 1270, art. 1516 şi art. 1518 alin. (1) din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 610/2022 din 31 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Panciu, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererilor de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

De asemenea, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor conform art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, precum şi a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă.

S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este o societate comercială, deci un profesionist, iar pârâta o persoană fizică care a încheiat contractul de vânzare cumpărare, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000, şi, dat fiind faptul că are domiciliul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a acauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7680 din 06 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile, precum şi faptul că aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) din cod, fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

S-a mai reţinut că din coroborarea art. 126 cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, în situaţia în care părţile nu au convenit alegerea instanţei competente, după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială aparţine unei anumite instanţe, deci are un caracter absolut.

În speţă, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza electronică de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a Ministerului Administraţiei şi Internelor, din 02.07.1999, deci anterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Panciu ori Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pârâta a fost înregistrată cu ultimul domiciliu cunoscut în sat Vizantea Mănăstirească, comuna Vizantea-Livezi, jud. Vrancea, nefiind informaţii la dosar cu privire la existenţa vreunei reşedinţe a pârâtei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul care a generat declinările de competenţă reciproce şi ivirea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta A. S.R.L., de obligare a pârâtei B., pe calea procedurală a ordonanţei de plată, la executarea obligaţiei de plată în cuantum de 938,35 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate, chirie aferentă echipamentelor date în folosinţă şi diferenţa de preţ pentru echipamente vândute acesteia.

Faţă de calea procedurală aleasă de reclamanta creditoare - aceea a ordonanţei de plată - devin incidente, în ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ., aplicabile materiei, dispoziţii potrivit cărora "dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă".

În ce priveşte fondul cauzei, se constată că pretenţiile reclamantei derivă dintr-un contract pentru furnizarea pachetului de servicii şi/sau a echipamentelor, care este asimilat unui contract încheiat de un profesionist cu un consumator.

În conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, subiectele raportului juridic ce intră sub incidenţa legislaţiei privind protecţia consumatorilor sunt profesionistul (comerciantul) care fabrică un produs, îl distribuie, comercializează, respectiv furnizează un serviciu, şi consumatorul care achiziţionează un produs ori beneficiază de un serviciu oferit de un profesionist.

În acest context, raportat la calitatea părţilor şi natura raportului juridic dedus judecăţii, este incidentă norma de competenţă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., care stipulează în sensul că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute de alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Se observă însă că părţile nu au făcut o alegere de competenţă, după naşterea dreptului la despăgubire, în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., iar instanţele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 121 C. proc. civ. cu privire la domiciliul consumatorului, în condiţiile în care pârâta, consumator în cauză, a indicat în contractul de furnizare servicii nr. x din 06 martie 2018, încheiat cu reclamanta, adresa din localitatea Vizantea Mănăstirească, judeţul Vrancea, iar potrivit fişei de evidenţă existentă la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, întocmită ca urmare a accesării bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, domiciliul acesteia este în sat Vizantea Mănăstirească, comuna Vizantea-Livezi, judeţul Vrancea, din data de 02 iulie 1999.

În ceea ce priveşte nota telefonică întocmită de grefier, aflată la dosarul Judecătorei Panciu, potrivit cu care pârâta ar locui în municipiul Bucureşti, se constată că aceste informaţii nu se coroborează cu niciun alt înscris aflat la dosar, sens în care nu poate fi avută în vedere în stabilirea competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. având drept scop protejarea consumatorului.

Prin urmare, cum în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei convenţii asupra instanţei competente în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., competenţa instituită de art. 121 C. proc. civ. este una exclusivă şi, raportat la domiciliul consumatorului (pârâta B.), care se află în sat Vizantea Mănăstirească, judeţul Vrancea, localitate din circumscripţia teritorială a Judecătoriei Panciu, aparţine acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Panciu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.