Exclusive territorial competence for successive inheritances under Art. 118(2) CPC

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, în data de 14 martie 2022, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J.:

1. să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei K., decedată la data de 26 decembrie 2017 şi a defunctului L., decedat la data de 20 iulie 2020;

2. stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei K., care se compune din apartament din municipiul Bucureşti;

3. stabilirea calităţii reclamantului de unic moştenior al defuncţilor şi, pe cale de consecinţă, stabilirea cotei de 1/1 din întreaga masă succesorală;

4. constatarea nulităţii absolute a testamentului olograf presupus lăsat de către defuncta K. la data de 21 martie 2010.

În subsidiar, dacă se va aprecia valabilitatea înscrisului numit "testament", a solicitat reducţiunea testamentului până la cotitatea disponibilă, respectiv 1/2 din masa succesorală; ieşirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei ce i se cuvine reclamantului sau, dacă pârâţii sunt de acord, atribuirea întregii mase succesorale către aceştia sau către o parte dintre aceştia şi obligarea pârâţilor la sultă în favoarea reclamantului.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 810 şi art. 859 din C. civ. de la 1864, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 71/2011, art. 964- 966, art. 975 şi art. 1087 din noul C. civ.

În data de 21 iulie 2022, pârâţii B., C., E., G., H. şi I. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa de a soluţiona cererea de dezbatere a succesiunii defunctei K..

Prin sentinţa civilă nr. 2524 din 14 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, cu privire la capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei K., stabilirea masei succesorale de pe urma defunctei K., stabilirea calităţii reclamantului de unic moştenitor de pe urma defunctei K., stabilirea cotei succesorale ce îi revine reclamantului de 1/1 din întreaga masă succesorală de pe urma defunctei K., constatarea nulităţii absolute a testamentului olograf al defunctei K..

A fost declinată competenţa de soluţionare a capetelor de cerere anterior menţionate şi formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

A fost disjuns capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului L., formarea dosarului nr. x/2022, cu termen de pronunţare la data de 14 martie 2022, pe excepţia inadmisibilităţii.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă nu este vorba despre mai multe moşteniri prin retransmitere, întrucât defuncta K. a decedat anterior defunctului L., iar aceasta nu avea vocaţie la moştenirea rămasă de pe urma defunctului L..

S-a mai reţinut că defuncta K. a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, astfel cum rezultă din certificatul de deces ce se regăseşte la dosar, iar bunul faţă de care se solicită a se constata că face obiectul masei succesorale este situat în municipiul Bucureşti.

La termenul din 27 ianuarie 2022, reclamantul a depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin intermediul căreia a solicitat introducerea în masa succesorală a defunctei K. a unor bunuri imobile situate în Judeţul Ilfov şi Călăraşi, deci nu în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.

A mai reţinut instanţa cu privire la defunctul L. că a fost emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 50/12.08.2020, prin care reclamantul A. apare ca fiind unic moştenitor rămas de pe urma fratelui său defunct, iar potrivit încheierii prealabile nr. 04/13.10.2021 emisă de M., procedura succesorală a defunctului L., decedat la data de 20 iulie 2020, s-a dezbătut la M. în baza certificatului nr. x/10.09.2020 de Camera Notarilor Publici Constanţa.

Prin urmare, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei K., nefiind în prezenţa unor moşteniri deschise succesiv, asupra cărora instanţa ar trebui să se pronunţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6555 din 28 septembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamantul a sesizat instanţa cu stabilirea calităţii sale de moştenitor al defunctului L., decedat la data de 20.07.2020 cu ultimul domiciliu în municipiul Constanţa, jud. Constanţa, de pe urma căruia a fost emis certificatul nr. x/10.09.2020 eliberat de Camera Notarilor Publici Constanţa, invocând, totodată, calitatea sa de moştenitor al defunctei K. decedată la data de 26.12.2017, cu ultimul domiciliul în municipiul Bucureşti, prin reprezentare ca urmare a decesului fratelui său L..

Astfel, a apreciat că, în cauză, se pune problema unor moşteniri deschise succesiv şi că defunctul L. a avut ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa care, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ. este competentă să soluţioneze cauza, întrucât acest text legal reglementează un caz de prorogare legală de competenţă, deoarece instanţa aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul şi în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe, respectiv cea de la ultimul domiciliu a altor defuncţi.

Instanţa a mai apreciat că, deşi defuncta K. a avut ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti, sector 6 (fapt ce ar fi atras competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti), prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat stabilirea cotelor ce îi revin din succesiunea acesteia, invocând calitatea sa de moştenitor al defunctului L., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa.

Prin urmare, instanţa a reţinut că, în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanţei competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a introdus acţiunea la Judecătoria Constanţa, în a cărei circumscripţie se afla ultimul domiciliu al autorului său şi bunurile aflate în indiviziune.

A mai observat instanţa că, întrucât a fost dedus judecăţii un partaj succesoral, este incident art. 118 C. proc. civ., în condiţiile în care succesiunea nu a fost dezbătută anterior prin care să fi fost fost stabilite cotele succesorale, masa succesorală şi sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele invocate prin cererea de chemare în judecată şi cererea modificatoare.

De asemenea, instanţa apreciat că în stabilirea competenţei este lipsit de relevanţă aspectul dezbaterii succesiunii la notar de pe urma defunctului L., în condiţiile în care reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa de judecată cu capetele de cerere privind deschiderea succesiunii de pe urma acestui defunct, stabilirea calităţii de moştenitor, stabilirea cotelor succesorale şi ieşirea din indiviziune, în stabilirea competenţei neprezentând relevanţă soluţia pe fond a acestor cereri.

Concluzionând, această instanţă a precizat că analizarea de către Judecătoria Constanţa a faptului că nu există o moştenire prin retransmitere vizează aspecte ce ţin de fondul cauzei, iar nu de analizarea excepţiei necompetenţei teritoriale, şi chiar şi în ipoteza în care reclamantul nu ar fi sesizat instanţa de judecată cu stabilirea calităţii sale de moştenitor de pe urma defunctului L. şi ar fi solicitat doar partajul bunurilor imobile ca urmare a calităţii sale de moştenitor de pe urma acestui defunct, instanţa competentă ar fi fost tot Judecătoria Constanţa prin aplicarea dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., acesta a solicitat să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei K., decedată la data de 26 decembrie 2017 şi a defunctului L., decedat la data de 20 iulie 2020, să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma defunctei K., care se compune din apartament din municipiul Bucureşti, str. x, să se stabilească calitatea reclamantului de unic moştenior al defuncţilor şi, pe cale de consecinţă, stabilirea cotei de 1/1 din întreaga masă succesorală, să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf presupus lăsat de către defuncta K. la data de 21 martie 2010. În subsidiar, reclamantul a solicitat reducţiunea testamentului până la cotitatea disponibilă, respectiv 1/2 din masa succesorală, ieşirea din indiviziune prin atribuirea în natură a cotei ce i se cuvine reclamantului sau, dacă pârâţii sunt de acord, atribuirea întregii mase succesorale către aceştia sau către o parte dintre aceştia şi obligarea la sultă în favoarea reclamantului.

Raportat la conţinutul concret al cererii de chemare în judecată se observă că aceasta este o cerere în materie de moştenire, formulată până la ieşirea din indiviziune şi priveşte mai multe moşteniri deschise succesiv, câtă vreme reclamantul solicită ca instanţa să statueze în ceea ce priveşte calitatea de succesor al defuncţilor K. şi L..

Se reţine în acelaşi timp că potrivit certificatelor de deces aflate în dosarul Judecătoriei Constanţa la filele x, K. a decedat la data de 26 decembrie 2017, în Voluntari, judeţul Ilfov, iar ultimul domiciliu l-a avut în Bucureşti, iar L. a decedat la data de 20 iulie 2020, în Constanţa, unde a avut şi ultimul domiciliu, de pe urma căruia a fost emis certificatul de calitate de moştenitor nr. 50 din 12 august 2020 (aflat la dosarul Judecătoriei Cosntanţa), care a atestat doar calitatea de moştenitor a reclamantului, nefiind realizată şi ieşirea din indiviziune.

În acest context factual, în raport cu obiectul pricinii deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., potrivit cu care:

"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Astfel, în cauza dedusă judecăţii se pune problema unor moşteniri deschise succesiv, ceea ce face aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală de competenţă, deoarece instanţa aleasă de reclamant devine competentă să judece litigiul şi în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe, respectiv cea de la ultimul domiciliu al altor defuncţi.

În aplicarea acestor norme se reţine că deşi defuncta K. a avut ultimul domiciliu în municipiul Bucureşti, sector 6 (fapt ce ar fi atras competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti), în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire la alegerea instanţei competente conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Constanţa, în a cărei circumscripţie s-a aflat ultimul domiciliul al defunctului L..

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Constanţa, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, ca primă instanţă competentă sesizată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.