Late filing of revision petition based on erroneous mention of right of appeal in judgment dispositive

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, la data de 07 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea certificatului de moştenitor nr. x/11.10.2019, emis de notarul public E., fiind singurii proprietari pe întregul imobil situat în Caracal, str. x, jud. Olt, înregistrat la OCPI Slatina, compus din teren şi construcţiile edificate pe acesta, rectificarea înscrierii în registrul de carte funciară asupra imobilului cu numărul cadastral înscris în CF x, în care a fost înscrisă din eroare ca proprietar defuncta F. şi ulterior decesului acesteia intimata D., înscrierea fiind efectuată prin încheierea nr. 126889/14.10.2019 a OCPI Slatina, fără să existe vreo hotărâre judecătorească de rectificare a cărţii funciare, aşa cum impun dispoziţiile art. 908 alin. (2) C. civ., reclamanţii fiind proprietarii imobilului situat în Caracal, str. x, jud. Olt, compus din casa alcătuită din două camere cu verandă şi anexe gospodăreşti, precum şi a terenului în suprafaţă de 2644,5 mp, dobândită prin cumpărare potrivit sentinţei civile nr. 2996/01.10.2010, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2010, hotărâre ce constituie titlul de proprietate, nefiind desfiinţată de o instanţă de judecată până în prezent şi care are astfel autoritatea lucrului judecat.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Caracal

Prin sentinţa civilă nr. 597 din 17 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acţiunea reclamanţilor A. şi B. şi s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. x din 11.10.2019, emis de BNP E..

S-a dispus rectificarea înscrierii în registrul de carte funciară asupra imobilului cu numărul cadastral înscris în CF x, în care a fost înscrisă din eroare ca proprietar defuncta F. şi ulterior decesului acesteia intimata D., prin încheierea nr. 126889/14.10.2019 a OCPI Slatina, proprietarii imobilului din mun. Caracal, judetul Olt, compus din casă alcătuită din două camere cu verandă şi anexe gospodăreşti, precum şi terenul în suprafaţa de 2644,5 mp, fiind reclamanţii A. şi B., conform sentinţei civile nr. 2996 din data de 01.10.2010, pronunţată de Judecatoria Caracal în dosarul nr. x/2010.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D. şi a fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Au fost obligaţi intimaţii-reclamanţi la plata către stat a sumei de 925 RON, ajutor public judiciar de care a beneficiat apelanta-pârâtă D. în privinţa taxei judiciare de timbru în apel.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în recurs

Prin decizia nr. 668 din 06 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenţii-reclamanţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. şi D..

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, au formulat cerere de revizuire reclamanţii A. şi B..

Prin decizia nr. 1354/2021 din 30 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în data de 05 noiembrie 2021, sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 321 din 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele C. şi D..

6. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 321 din 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-revizuenţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ. şi au arătat că după pronunţarea deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020 a Tribunalului Olt, hotărâre în care s-a precizat că este supusă căii de atac a recursului, în termen legal au exercitat calea de atac indicată, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel Craiova. Ulterior, în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au exercitat calea de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Astfel, raportat la art. 457 alin. (3) C. proc. civ., recurenţii au opinat că termenul de exercitare a cererii de revizuire a început să curgă la data de 06 august 2021, când a fost soluţionat recursul, date fiind şi considerentele deciziei nr. 41/31.01.2017 a Curţii Constituţionale, care la par. 16 a reţinut că pentru situaţia în care părţile îşi exercită drepturile procesuale în sensul indicat în mod eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, bazându-se pe aparenţa de legalitate a acesteia, şi nu potrivit principiului legalităţii căilor de atac, urmează ca instanţa de judecată să aprecieze asupra unui eventual remediu procesual aplicabil în cauză, raţionament menţinut şi în cuprinsul deciziei nr. 862/2020 a Curţii Constituţionale.

7. Apărările formulate în cauză

Intimata D. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că în speţă nu este incidentă ipoteza prevăzute de art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenţii-revizuenţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimată în cuprinsul întâmpinării.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de recurs dedusă judecăţii, recurenţii-revizuenţi au criticat greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ. de către instanţa de revizuire, susţinând că termenul pentru exercitarea revizuirii, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a început să curgă la data soluţionării căii de atac a recursului, menţionată eronat de instanţă în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Critica este fondată şi se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod invocate de recurenţi.

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia curţii de apel prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că decizia atacată, nefiind supusă recursului, conform prevederilor art. 483 alin. (2) raportat la art. 94 pct. 1 lit. j)1 C. proc. civ., a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la data de 18 decembrie 2020, iar la data de 18 ianuarie 2021 a expirat termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, apreciind că termenul de exercitare a revizuirii nu poate curge de la pronunţarea deciziei prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva deciziei nr. 1952/18.12.2020, ci de la rămânerea definitivă a deciziei a cărei revizuire s-a solicitat.

A mai apreciat instanţa de revizuire că nu se poate reţine că indicarea în dispozitivul deciziei nr. 1952/2020 a căii de atac a recursului duce la repunerea în termenul de revizuire, câtă vreme o astfel de prevedere există în art. 457 alin. (2) C. proc. civ. numai în situaţia în care este indicat greşit termenul pentru exercitarea căii de atac, nu şi pentru situaţia în care hotărârea prevede o cale de atac neprevăzută de lege, cum este situaţia în speţă, dispoziţiile alin. (1) ale aceluiaşi articol stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul acesteia.

Procedând la analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D. şi a fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamanţilor A. şi B., ca neîntemeiată; totodată, se constată că instanţa a menţionat în dispozitivul hotărârii că hotărârea pronunţată poate fi atacată cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Olt.

Împotriva acestei hotărâri, în considerarea menţiunilor din dispozitiv, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., soluţionat prin decizia nr. 668 din 06 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în sensul respingerii, ca inadmisibil.

În termen de o lună de la comunicarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, părţile au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, cale de atac ce a fost respinsă, ca tardivă, prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

În acest context factual, raportat la menţiunea greşită din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 1952/2020, respectiv că hotărârea are drept de recurs în 30 de zile de la comunicare, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a făcut referire la dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., însă, în speţă, sunt incidente dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol, potrivit cu care "Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege."

Prin aceste dispoziţii legale, legiuitorul a prevăzut un remediu în beneficiul părţii care are o conduită în sensul indicat de instanţă în dispozitiv şi care, bazându-se pe aparenţa de legalitate a hotătârii judecătoreşti, a acţionat în considerarea menţiunilor eronate din dispozitiv.

Altfel spus, indicarea greşită a căii de atac în dispozitivul hotărârii şi conduita părţii în sensul indicat de instanţă atrag aplicabilitatea dispoziţiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., care pun la dispoziţia părţii care s-a conformat dispozitivului, ce conţine menţiuni neconforme cu legea, un remediu, care dă posibilitatea declarării căii de atac în condiţiile prevăzute de lege, conform principiul legalităţii căii de atac.

În acelaşi sens, a reţinut Curtea Constituţională la paragraful 18 din decizia nr. 862/2020 că "Pentru situaţia în care părţile îşi exercită drepturile procesuale în sensul indicat în mod eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, bazându-se pe aparenţa de legalitate a acesteia, şi nu potrivit principiului legalităţii căilor de atac, urmează ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei să aprecieze asupra unui eventual remediu procesual aplicabil în cauză (a se vedea Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 24 mai 2017, paragraful 16)".

De asemenea, evidente sunt şi aspectele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia în interesul legii nr. 19 din 24 octombrie 2016, care, chiar dacă nu se referă la alin. (3) al art. 457 C. proc. civ., au relevanţă în cauză, întrucât în cuprinsul acestei decizii s-a reţinut că "interpretarea art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. este în sensul că această normă juridică se aplică în cazul existenţei unor menţiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate, acest alineat fiind edictat pentru aceeaşi raţiune ca şi alin. (3) al aceluiaşi articol, anume partea care exercită calea de atac să nu fie prejudiciată, ca efect al menţiunii inexacte sau lipsei menţiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac pe care o poate exercita".

În cauza dedusă judecăţii, dată fiind menţiunea eronată din dispozitivul deciziei atacate cu revizuire, obligaţia instanţei de a manifesta rol activ pentru aflarea adevărului, astfel cum transpare din prevederile art. 22 alin. (2) şi (7) din C. proc. civ., corelată cu dreptul oricărei părţi la un proces echitabil, aşa cum este configurat acest drept cu valoare de principiu prin art. 6 din cod, impunea ca instanţa să aprecieze asupra unui eventual remediu procesual aplicabil în cauză, respectiv să pună în discuţia revizuenţilor dacă înţeleg să formuleze cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, mai înainte de a invoca din oficiu excepţia tardivităţii, în condiţiile în care chiar instanţa de revizuire a reţinut, în considerentele deciziei atacate, faptul că indicarea în dispozitivul deciziei nr. 1952/2020 a căii de atac a recursului nu duce la repunerea în termenul de revizuire, fără însă să pună în discuţia părţilor formularea unei astfel de cereri, care ar fi putut constitui un remediu pentru revizuenţi în sensul art. 457 alin. (3) C. proc. civ. şi a considerentelor din cuprinsul deciziei nr. 862/2020 a Curţii Constituţionale, anterior redate.

În consecinţă, nu este admisibil ca eroarea instanţei să prejudicieze partea care a acordat încredere menţiunilor înscrise de însăşi instanţa de judecată în hotărâre, vătămarea procesuală a revizuenţilor fiind evidentă şi neputând fi remediată decât prin casarea deciziei recurate.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de recurenţii-revizuenţi în prezenta cale de atac, Înalta Curte consideră că la acest moment procesual nu poate dispune asupra acestora, deoarece litigiul nu a fost soluţionat pe fond şi nu a fost stabilită partea câştigătoare, pentru a se putea aprecia asupra culpei procesuale. Astfel, posibilitatea de acordare a acestor cheltuieli va fi analizată de curtea de apel în ansamblul cheltuielilor judiciare ale cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în speţă, criticile formulate de recurenţii-revizuenţi întrunesc cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 497 din acelaşi cod, va admite recursul declarat, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel, care va ţine seama de aspectele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 321 din 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.