Appeal annulled; €2.7m compensation claim stands barred by res judicata.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ghimbav, UAT Ghimbav, Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Imobilelor şi Statul Român, solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina acestora obligaţia de a-i plăti imobilele preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, pe care nu le-a putut recupera în natură, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, respectiv suma de 2.700.000 Euro.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de această parte, a respins excepţiile de tardivitate a cererii de anulare a Hotărârii nr. 434/2016 şi de prematuritate a demersului judiciar al reclamantului, invocate de pârâta Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Statul Român şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român.

De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanţelor, reprezentat convenţional de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Comisia Locală Ghimbav de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de primar, Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav, reprezentată legal de primar, Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 152/S din data de 28 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a păstrat-o.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul-reclamant a solicitat casarea deciziei recurate, învederând că este contrară legii, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, practicii judiciare şi art. 52 alin. (2) din Constituţie, potrivit cu care statul răspunde de soluţiile date de judecători.

A mai arătat că instanţa nu a analizat procesul-verbal şi soluţia de audit încheiate de Curtea de Conturi cu UAT Ghimbav, iar Comisia Locală de fond fuinciar nu a respectat Legea nr. 165/2013 şi nu a trimis în termen documentele dosarului la ANRP.

În continuare, a prezentat aspecte cu privire la situaţia de fapt a litigiului.

5. Apărările formulate în cauză

La 28 martie 2022, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând că hotărârea atacată este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs.

La 01 aprilie 2022, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, această intimată a învederat că hotărârea atacată este definitivă, fiind inadmisibil recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel într-o cauză având ca obiect pretenţii, în condiţiile în care regimul juridic al căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond este cel stabilit de prevederile art. 95 pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

A mai arătat că recurentul a atacat hotărârea instanţei de fond cu apel, astfel că procedura controlului judiciar a fost epuizată în cauză, iar recursul declarat împotriva deciziei din apel nu este admisibil, conform art. 483 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, intimata a susţinut că aspectele prezentate de recurent nu pot fi circums­crise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-şi nemulţumirea faţă modul de soluţionare a cauzei şi reluând motivele de fapt care l-au determinat să promoveze litigiul, preverile legale din C. proc. civ., Legea 165/2013 şi Constituţia României fiind prezentate într-o manieră haotică.

La 11 aprilie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinări.

La 14 aprilie 2022, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

La aceeaşi dată, intimata UAT Ghimbav a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu apărările formulate prin întâmpinare de către intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocând totodată excepţia inadmisibilităţii recursului.

La 15 aprilie 2022, 06 mai 2022 şi 09 mai 2022, recurentul a depus note scrise.

La 20 aprilie 2022, intimata UAT Ghimbav a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, arătând că este de acord cu apărările formulate de această intimată.

La 5 mai 2022, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de UAT Ghimbav, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţi, secţia I civilă, în data de 09 martie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 10, astfel cum rezultă din fişa Ecris aflată la dosar.

Prin rezoluţia din data de 10 martie 2022, s-a dispus efectuarea comunicărilor reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., iar, după finalizarea acestor proceduri, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor, şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav, prin primar, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ghimbav, UAT Ghimbav, Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Imobilelor şi Statul Român, solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina acestora obligaţia de a-i plăti imobilele preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, pe care nu le-a putut recupera în natură, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, respectiv suma de 2.700.000 Euro.

Prin sentinţa civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de această parte, a respins excepţiile de tardivitate a cererii de anulare a Hotărârii nr. 434/2016 şi de prematuritate a demersului judiciar al reclamantului, invocate de pârâta Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Statul Român şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român.

De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanţelor, reprezentat convenţional de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, Comisia Locală Ghimbav de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de primar, Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav, reprezentată legal de primar, Comisia judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, relativ la obiectul cererii deduse judecăţii, că nu a fost învestită cu o cerere de anulare a Hotărârii nr. 434/2016, emise de pârâta Comisia Judeţeană Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, ci cu o acţiune în dezdăunare întemeiată pe instituţia de drept a răspunderii civile delictuale, în care aspectul referitor la îndeplinirea obligaţiilor rezultate din Legea nr. 165/2013, de către comisiile pârâte de aplicare a legilor fondului funciar, influenţează modul de soluţionare pe fond a cauzei şi nu este de natură să provoace respingerea cererii, pe temeiul prematurităţii.

A mai reţinut instanţa că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, pe temeiul neîndeplinirii de către aceştia a unor obligaţii legale, care au fost de natură a-i cauza un prejudiciu de ordin material, evaluat de acesta la valoarea 2.700.000 Euro.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, prin sentinţa civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, s-a stabilit că obiectul litigiului este unul evaluabil în bani, iar competenţa materială se determină după distincţiile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., chiar dacă reclamantul a făcut referire şi la dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

Având în vedere că, în speţă, nicio altă instanţă nu a mai pus în discuţie obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, este supusă căii extraordinare de atac a recursului, competenţa de soluţionare a acestuia aparţinând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sens în care va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în cauză.

Examinând decizia recurată, în raport cu excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 152/S din data de 28 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a păstrat-o, reţinând, în esenţă, în acord cu soluţia primei instanţe, că obiectul prezentului dosar este identic cu cel al dosarului nr. x/2017 (petitul 2), fiind majorat doar cuantumul pretenţiilor, astfel că, fiind întrunite condiţiile art. 430 C. proc. civ., în mod legal instanţa de fond a admis excepţia excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la considerentele în sprijinul soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, ci s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt a cauzei şi expunerea nemulţumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiului.

Întrucât prin hotărârea recurată a fost validat raţionamentul primei instanţe, cu privire la admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii în consecinţă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea considerentelor reţinute prin hotărârea recurată şi să combată cele observate de instanţele de fond, în sensul că aspectele reţinute în cuprinsul sentinţei civile nr. 11579/8.10.2010 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2017, au intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumate că exprimă adevărul, astfel că nu pot fi contestate de părţi şi nici analizate din nou de o altă instanţă.

Astfel, argumentele recurentului, în sensul că hotărârea recurată este contrară legii, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, practicii judiciare şi art. 52 alin. (2) din Constituţie, au fost prezentate formal, fără a fi dezvoltate veritabile critici de nelegalitate care să vizeze, în concret, considerentele instanţei de apel.

În consecinţă, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor, şi Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav, prin primar.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.