Exhaustion of recourse: Inadmissibility of appeal against appellate decisions declaring peremption and referring constitutional questions

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 70/2020 din 25 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă s-a constatat perimată cererea având ca obiect revizuirea declarată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 202 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D..

Împotriva deciziei civile nr. 70/2020 din 25 iunie 2020 a declarat recurs revizuenta A., recurs ce a fost suspendat în data de 18 ianuarie 2020, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În data de 25 noiembrie 2021, s-a fixat termen în vederea repunerii pe rol a cauzei pentru punerea în discuţia părţilor a excepţiei perimării.

Recurenta a solicitat respingerea excepţiei perimării pentru că, pe perioada pandemiei, cursul perimării a fost suspendat; totodată, a invocat exceptia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a fost amânată pronunţarea la data de 25 ianuarie 2022.

Prin decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a fost sesizată Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865, prin raportare la disp. art. 1, art. 11, art. 15-16, art. 20-21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 şi art. 148 din Constituţia României. A fost constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 25 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă. A fost obligată recurenta să plătească intimatului suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii şi a încheierii din 19 ianuarie 2022, a formulat recurs recurenta A., în data de 06 februarie 2022, solicitând să i se comunice hotărârile atacate pentru a putea formula motivele de recurs.

În data de 27 iunie 2022, recurenta a depus, la dosar, motivele de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de excepţia nulităţii invocată, din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, recursul dedus judecăţii a fost exercitat împotriva încheierii de dezbateri din 19 ianuarie 2022, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi împotriva deciziei irevocabile nr. 29/R din 02 februarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin care a fost sesizată Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză şi s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 25 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod din 1865, sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, aşa cum s-a menţionat, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs, având în vedere unicitatea căilor de atac.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de faţă.

Aceasta întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Aşa fiind, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Cu privire la soluţia de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se reţine, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, că nu este admisibilă calea de atac a recursului în ipoteza în care se admite cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, calea de atac a recursului fiind deschisă doar în situaţia respingerii cererii de sesizare.

Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, este o hotărâre irevocabilă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care instanţa a respins cererea de suspendare a judecăţii şi a dispus amânarea pronunţării la data de 25 ianuarie 2022, se reţine că aceasta este o încheiere premergătoare, care are acelaşi regim juridic ca şi hotărârea pronunţată asupra fondului, întrucât face corp comun cu aceasta.

Aşadar, încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţionată, aspect ce decurge din prevederile art. 282 alin. (2) coroborate cu art. 299 alin. (1) teza a II-a şi art. 316 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, cum decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022 este o hotărâre irevocabilă, rezultă că şi încheierea de dezbateri din 19 ianuarie 2022 are acelaşi regim juridic, recursul declarat împotriva acestor hotărâri judecătoreşti fiind inadmisibil.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor-pârâţi de sancţionare a recurentei cu amendă judiciară pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, Înalta Curte constată că, deşi calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1081 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a recurentei în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.

În raport cu soluţia pronunţată în cauză, instanţa de recurs va admite cererea intimaţilor-pârâţi de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat în cuantum de 2500 RON şi cheltuieli de deplasare în valoare de 446,87 RON şi 42,86 RON, şi o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi a sumei de 2946,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2022 şi a deciziei civile nr. 29/R din 02 februarie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi a sumei de 2946,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge cererea intimaţilor-pârâţi de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei-reclamante.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2022.