Revision deadline in land rights cases runs from judgment pronouncement, not service, under imperative procedural norms
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to annul the application for revision as filed after the statutory deadline. The dispute concerned an application for revision of a first-instance civil judgment in a land rights case, where the petitioner argued that the lower court had violated the res judicata effect of previous judgments; however, the procedural challenge centered on whether the revision request was timely. The decisive legal basis was Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which establishes a one-month deadline for revision under Article 509(1)(8) calculated from the date the last judgment becomes final (i.e., the date of pronouncement, not service, for judgments subject only to appeal). The court determined that the one-month period began on October 12, 2021, and expired on November 12, 2021, making the petition filed on December 13, 2021, inadmissible due to the loss of the procedural right to file an extraordinary remedy. The High Court further rejected the argument that the time limit violated the right to a fair trial under Article 6 of the European Convention on Human Rights, citing Constitutional Court precedent affirming that such deadlines ensure the efficient administration of justice without restricting access to court.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 470 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ, art. 176 C. proc. civ; Revision deadline in land rights cases runs from judgment pronouncement, not service, under imperative procedural norms: The dispute concerned an application for revision of a first-instance civil judgment in a land rights case, where the petitioner argued that the lower court had violated the res judicata effect of previous judgments; however, the procedural challenge centered on whether the revision request was timely. The decisive legal basis was Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which establishes a one-month deadline for revision under Article 509(1)(8) calculated from the date the last judgment becomes final (i.e., the date of pronouncement, not service, for judgments subject only to appeal). The court determined that the one-month period began on October 12, 2021, and expired on November 12, 2021, making the petition filed on December 13, 2021, inadmissible due to the loss of the procedural right to file an extraordinary remedy. The High Court further rejected the argument that the time limit violated the right to a fair trial under Article 6 of the European Convention on Human Rights, citing Constitutional Court precedent affirming that such deadlines ensure the efficient administration of justice without restricting access to court.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for the final order dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a aspectelor statuate prin sentinţa civilă nr. 466/2000 şi decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a ignorării temeiului juridic al cererii iniţiale, a obligativităţii comisiei judeţene privind eliberarea formală a unui nou titlu de proprietate şi a faptului că o hotărâre poate soluţiona, pe cale incidentală, o chestiune invocată de petent pe calea apelului, prin care a cerut lămurirea titlului de proprietate nr. 2335.
Revizuentul a arătat că, prin decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, Tribunalul Suceava a contrazis aspectele reţinute în sentinţa nr. 466/2000 şi în decizia nr. 415/2019, apreciind că ceea ce a fost dezlegat jurisdicţional în această din urmă hotărâre nu are autoritate de lucru judecat, dezlegările fiind simple considerente, deoarece nu susţin dispozitivul.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire
Prin decizia nr. 146 din 9 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Marginea, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Consiliul Superior al Magistraturii şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Prin încheierea nr. 17 din camera de consiliu din 23 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis cererea formulată de petentul A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta deciziei nr. 146 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2021. A îndreptat eroarea materială în ceea ce priveşte calea de atac, în sensul consemnării, în loc de menţiunea "Definitivă", a menţiunii "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava".
3. Recursul
Împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Suceava a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, admiţând excepţia de tardivitate şi anulând, ca tardivă, cererea de revizuire.
Recurentul a susţinut că, prin pronunţarea acestei soluţii, instanţa de revizuire i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale.
A arătat că a formulat cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, iar decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019 i-a fost comunicată la 19 noiembrie 2021, cu depăşirea termenului de 30 de zile de la pronunţare.
Recurentul a menţionat că a depus cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, în interiorul celor 30 de zile calculate de la comunicarea deciziei atacate, A afirmat că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 se coroborează cu cele ale art. 470 alin. (5) C. proc. civ., precum şi cu celelalte texte legale care prevăd că termenul de 30 de zile curge de la comunicarea hotărârii.
A solicitat să se constate că dezlegările instanţei de revizuire referitoare la tardivitatea cererii de revizuire sunt eronate şi fondate pe o greşită aplicare a normelor de procedură incidente, motiv pentru care, apreciind că sunt întrunite cerinţele art. 174-175 C. proc. civ., a considerat că se impune anularea deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.
4. Apărările formulate în cauză
La 8 iunie 2022, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în baza art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 14 iunie 2022, intimata Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Suceava a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă.
La 4 iulie 2022, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, prin raportare la art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 634 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a cerut respingerea, ca nefondat a recursului.
La 12 iulie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinările depuse de intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, şi Consiliul Superior al Magistraturii. Răspuns la întâmpinarea formulată de acest din urmă intimat a depus şi intimata Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Suceava, care a solicitat şi judecata în lipsă.
Prin rezoluţia din 13 iulie 2022, a fost stabilit termen de judecată a cererii de revizuire la 27 octombrie 2022.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."
Motivul de nelegalitate indicat evocă prevederile art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia.
Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.
Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul a susţinut nelegalitatea deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, care a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a anulat, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Marginea, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Consiliul Superior al Magistraturii şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Această critică, ce vizează modalitatea de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, este nefondată.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin sentinţa civilă nr. 466/2000 şi decizia nr. 415 din 12 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, cu privire la menţionarea în titlul de proprietate nr. x a suprafeţei de 1200 mp din zona de luncă, situată pe raza comunei Marginea, aspect asupra căruia, prin hotărârea supusă revizuirii s-a apreciat că este un simplu considerent, neintrat în puterea lucrului judecat, deoarece nu susţine dispozitivul.
Decizia nr. 1126 din 12 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă este o hotărâre definitivă de la pronunţare, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 18/1991 raportate la cele ale art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi ale art. 483 alin. (2) din acest din urmă act normativ, fiind pronunţată în materia fondului funciar, pentru care normele legale menţionate prevăd că hotărârile instanţelor de fond sunt supuse numai apelului.
Raportând acest raţionament la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că termenul pentru promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă, cum corect a constatat şi Curtea de Apel Suceava, la 12 octombrie 2021, care este data pronunţării şi a rămânerii definitive a deciziei a cărei anulare o solicită recurentul.
Contrar susţinerilor acestuia, dispoziţiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, pe de o parte, acestea vizează termenul prevăzut pentru declararea căii de atac a apelului (30 de zile de la comunicarea sentinţei), iar, pe de altă parte, normele conţinute de art. 511 alin. (1) pct. 8 din cod, care reglementează termenul pentru formularea revizuirii, sunt imperative.
Astfel cum corect a constatat Curtea de Apel Suceava prin raportare la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurentul a formulat cererea de revizuire la 13 decembrie 2021, conform menţiunii inserate de oficiul poştal pe plicul cu care a fost expediată cererea la această instanţă, pe rolul căreia a fost înregistrată la 14 decembrie 2021.
Însă, faţă de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă de la 12 octombrie 2021, împlinindu-se la 12 noiembrie 2021, conform art. 182 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Ca atare, formularea cererii de revizuire la 13 decembrie 2021 a fost făcută de către recurent cu nerespectarea termenului stipulat imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspect ce a condus la decăderea acestuia din dreptul procedural în temeiul căruia instanţa de apel ar fi putut să examineze fondul căii extraordinare de atac.
Această sancţiune intervine în situaţia efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, sancţiunea fiind reglementată în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Înalta Curte mai reţine că, cu referire la art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Curtea Constituţională a constatat, prin decizia nr. 366/2021 din 3 iunie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în paragrafele 24 şi 25, că termenul de introducere a cererii de revizuire care curge de la pronunţarea ultimei hotărâri "24. (...) nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. 25. Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil".
Pentru argumentele expuse, se constată că este corectă soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, recurentului nefiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale.
În raport de acest aspect, Înalta Curte reţine că, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Suceava nu i-a produs recurentului vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulităţii actelor de procedură şi înlăturarea acestora în baza art. 177 alin. (2) din acest act normativ.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, îndreptate prin încheierea din camera de consiliu nr. 17 din 23 martie 2022, a aceleaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 146 din 9 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, îndreptate prin încheierea din camera de consiliu nr. 17 din 23 martie 2022, a aceleaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.