Nullity of cassation appeal for lack of signature and failure to state valid grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a învederat petentului A. că taxa judiciară de timbru este de 0 (zero) RON, întrucât dosarul are ca obiect contestaţie formulată în baza Legii nr. 211/2004, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei măsuri, petentul A. a formulat cerere de reexaminare, manifestându-şi dorinţa de a plăti o taxă simbolică, având în vedere că apreciază activitatea Ministerului de Justiţie.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petent şi a aplicat acestuia amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Recursul

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs.

În cuprinsul criticilor, recurentul a arătat că este persoană vătămată, prejudiciată, păgubită, abuzată, victimizată şi hărţuită de autorităţi, cu încălcarea legilor interne şi a tratatelor internaţionale la care România este parte.

A invocat conflicte şi contradicţii constituţionale, apreciind că instituţiile statului sunt corupte şi nu respectă legile, sens în care a solicitat efectuarea unui control al tuturor actelor normative de către Curtea Constituţională.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Asupra excepţiei nulităţii recursului de faţă, invocată din oficiu, reţine următoarele:

Potrivit art. 148 din C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura", iar conform art. 194 din acelaşi cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) f) semnătura".

Înalta Curte reţine că semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul actului procedural de învestire a instanţei, pe care l-a semnat, iar sancţiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esenţial al cererii, este nulitatea, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.

Legiuitorul a reglementat, însă, şi obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularităţile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

Astfel, deşi lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent la termen, acesta va semna cererea chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

În cauză, prin rezoluţia de primire din 19 mai 2022, recurentului i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs, sub sancţiunea anulării, în conformitate cu dispoziţiile legale citate anterior, fiind înştiinţat în acest sens potrivit dovezii de înmânare aflate la fila x.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, cauza a fost amânată, menţinându-se obligaţia legală a recurentului anterior amintită, iar recurentul a fost citat pentru termenul acordat cu aceeaşi menţiune, potrivit înştiinţării de la fila x.

Întrucât nu s-a conformat obligaţiei legale de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii şi nici nu s-a prezentat, personal, pentru a semna memoriul de recurs, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii.

În egală măsură, Înalta Curte reţine nulitatea recursului şi din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 13 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de reexaminare formulată de petent şi a aplicat acestuia amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la soluţia de respingere a cererii de reexaminare sau a aplicării amenzii judiciare.

Înalta Curte constată că susţinerile exprimate de recurent vizează chestiuni ce nu ţin de fondul litigiului dedus judecăţii, acesta arătând că hărţuit de autorităţi, cu încălcarea legilor interne şi a tratatelor internaţionale la care România este parte.

Înalta Curte reaminteşte că motivarea recursului implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă în ceea ce priveşte afirmaţiile din recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 31 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie 2022.