Annulment of cassation appeal for lack of signature and failure to formulate valid grounds for cassation under Law No. 211/2004

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni în baza Legii nr. 211/2004, din cadrul Tribunalului Braşov, petentul A. a solicitate acordarea unui avans din compensaţiile financiare, în temeiul legii anterior indicate.

Prin hotărârea nr. 10 din data de 19.11.2020, pronunţată de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul nr. x/2020, au fost respinse cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, formulate de petentul A., a fost respinsă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 15, art. 16, art. 21, art. 22 din Constituţia României şi a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind acordarea unui avans din compensaţiile financiare, în temeiul Legii nr. 211/2004.

Prin decizia nr. 59/R din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca nefondată contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 10 din data de 19.11.2020, pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul nr. x/2020.

Recursul

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, contestatorul A. a formulat recurs.

În cuprinsul criticilor, recurentul a arătat că este persoană vătămată, prejudiciată, păgubită, abuzată, victimizată şi hărţuită de autorităţi, cu încălcarea legilor interne şi a tratatelor internaţionale la care România este parte.

A invocat conflicte şi contradicţii constituţionale, apreciind că instituţiile statului sunt corupte şi nu respectă legile, sens în care a solicitat efectuarea unui control al tuturor actelor normative de către Curtea Constituţională.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Asupra excepţiei nulităţii recursului de faţă, invocată din oficiu, reţine următoarele:

Potrivit art. 148 din C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura", iar conform art. 194 din acelaşi cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) f) semnătura".

Înalta Curte reţine că semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul actului procedural de învestire a instanţei, pe care l-a semnat, iar sancţiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esenţial al cererii, este nulitatea, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ.

Legiuitorul a reglementat, însă, şi obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularităţile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

Astfel, deşi lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent la termen, acesta va semna cererea chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

În cauză, prin rezoluţia de primire din 24 martie 2022, recurentului i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs, sub sancţiunea anulării, în conformitate cu dispoziţiile legale citate anterior, fiind înştiinţat în acest sens potrivit dovezii de înmânare aflate la fila x.

Întrucât nu s-a conformat obligaţiei legale de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii şi nici nu s-a prezentat, personal, pentru a semna memoriul de recurs, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii.

În egală măsură, Înalta Curte reţine nulitatea recursului şi din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată din oficiu.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susţinerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 59/R din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins, ca nefondată contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 10 din data de 19.11.2020, pronunţată de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul nr. x/2020.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la soluţia de respingere a contestaţiei petentului, formulată în temeiul Legii nr. 211/2004.

Înalta Curte constată că susţinerile exprimate de recurent vizează chestiuni ce nu ţin de fondul litigiului dedus judecăţii, acesta susţinând că hărţuit de autorităţi, cu încălcarea legilor interne şi a tratatelor internaţionale la care România este parte.

Înalta Curte reaminteşte că motivarea recursului implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă în ceea ce priveşte afirmaţiile din recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A., împotriva deciziei nr. 59/R din 10 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.