Cassation rejection of inadequate-motivation claim: appellate court's reasoned application of bona fide acquisition presumption in real estate nullity litigation satisfies mandatory duty to state grounds

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 24 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., S.C. F. S.R.L., prin reprezentant legal G., constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28 decembrie 2004 autentificat de Biroul Notarului Public H. şi a tuturor actelor subsecvente; nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 mai 2005 autentificat de Biroul Notarului Public I. şi a tuturor actelor subsecvente; nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13 martie 2009 autentificat de Biroul Notarului Public J. şi a tuturor actelor subsecvente; nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 ianuarie 2011 autentificat de Biroul Notarului Public K. şi a tuturor actelor subsecvente; nulitatea actului de lichidare a regimului comunităţii legale nr. 1490 din 12 iunie 2015 autentificat de Biroul Notarului Public L., a actului adiţional nr. x din 9 septembrie 2015 şi a tuturor actelor subsecvente; nulitatea actului de partaj voluntar nr. 2517 din 9 septembrie 2015 autentificat de Biroul Notarului Public M. şi a tuturor actelor subsecvente; repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea actualilor proprietari la predarea către reclamantă a imobilului situat în Codlea, str. x, jud. Braşov, având CF x; rectificarea cărţii funciare în sensul înscrierii reclamantei în calitate de proprietar al imobilului.

Prin întâmpinare, pârâtul G. a invocat următoarele excepţii: necompetenţa materială a Judecătoriei Braşov, nelegala timbrare, tardivitatea formulării acţiunii, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, nulitatea acesteia şi prescripţia dreptului material la acţiune.

Excepţia nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată a fost invocată şi de pârâta D. prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2600 din 26 martie 2019, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea nr. 712 din 23 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Braşov, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că aparţine Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Braşov, în vederea soluţionării acestuia.

Prin sentinţa nr. 51/Fcc din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 9716 din 29 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 30 octombrie 2019, sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 120/S din 7 august 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei N. S.R.L., invocată din oficiu. A admis excepţia de nulitate a capetelor de cerere ce vizau constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice neidentificate, invocată din oficiu. A respins excepţiile invocate de pârâţii G. şi D.: a nelegalei timbrări, a tardivităţii, a inadmisibilităţii şi de nulitate a cererii de chemare în judecată, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în faliment, în contradictoriu cu pârâta N. S.R.L., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. A constatat nulitatea capetelor de cerere ce vizau constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice neidentificate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Codlea S.A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., G. şi E..

3. Hotărârile Curţii de Apel Braşov, secţia civilă

3.1 Prin decizia nr. 10/Ap din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar O., împotriva sentinţei nr. 120/S din 7 august 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a anulat-o în parte. A stabilit termen pentru judecarea cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi G., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28 decembrie 2004, autentificat de Biroul Notarului Public H., în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Codlea, strada x, nr. 8, jud. Braşov, înscris în cartea funciară nr. x, precum şi a tuturor actelor subsecvente; constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 mai 2005, autentificat de Biroul Notarului Public I., precum şi a tuturor actelor subsecvente; constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13 martie 2009, autentificat de Biroul Notarului Public J., precum şi a tuturor actelor juridice subsecvente; constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2011 de Biroul Notarului Public K., precum şi a tuturor actelor subsecvente; constatarea nulităţii actului de lichidare a regimului comunităţii de bunuri nr. 1490 din 12 iunie 2015, autentificat de Biroul Notarului Public L., a actului adiţional la acesta, nr. 2516/09.09.2015, şi a tuturor actelor subsecvente; constatarea nulităţii actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 9 septembrie 2015, de Biroul Notarului Public M. şi a tuturor actelor subsecvente; repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea actualilor proprietari să predea imobilul mai sus identificat reclamantei şi să rectifice evidenţele de carte funciară, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului din litigiu, la 24 februarie 2021, pentru când a citat părţile. A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

3.2 Prin decizia nr. 793/AP din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins excepţia netimbrării cererii. A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâtul G..

A respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în faliment, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi G., având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menţionate, obligând-o pe reclamantă să plătească pârâtului G. suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 793/AP din 23 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs reclamanta A. S.A., în faliment, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, sub aspectul reţinerii bunei credinţe în sarcina intimaţilor.

A arătat că, deşi au fost administrate probele cu interogatoriul şi cu înscrisuri, instanţa de apel nu a procedat la analizarea acestora. De asemenea, curtea nu a examinat nici alte elemente invocate în scopul răsturnării bunei-credinţe a intimaţilor (faptul că toţi pârâţii sunt rude, că pârâta D. a fost angajată în cadrul societăţii A. S.A., fiind atrasă răspunderea acesteia pentru fapte culpabile, că membrii familiei Schutz figurează în majoritatea tranzacţiilor privind dobândirea imobilelor deţinute de A. S.A., că nu s-a probat achitarea unei sume de bani, menţiunile privind încasarea preţului fiind făcute scriptic în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare).

Recurenta a afirmat că lipsa reţinerii acestor aspecte denotă examinarea superficială a cauzei şi o motivare necorespunzătoare dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

A menţionat că instanţa de apel a ignorat faptul că, prin cererea de chemare în judecată s-a urmărit readucerea imobilului în patrimoniul său şi valorificarea acestuia pentru acoperirea masei credale (inclusiv creanţele bugetare în sumă de 15.795.782,47 RON) recurenta fiind obligată suplimentar la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2.500 RON.

Recurenta a susţinut că promovarea apelului în cauză corespunde obligaţiilor şi atribuţiilor instituite în sarcina sa prin Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

A arătat că, prin sentinţa penală nr. 121 din 7 august 2015, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia penală nr. 575/A din 21 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus anularea contractului în baza căruia imobilul a ieşit din său şi restabilirea situaţiei anterioare datei de 29 septembrie 2000.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de apel din perspectiva obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, prin ignorarea stării de insolvenţă şi a necesităţii valorificării unui bun şi a unui interes de ordine publică.

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

Prin întâmpinare, intimatul G. a solicitat anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respingerea acestuia, ca fiind lipsit de interes, iar în subsidiar, respingerea, ca nefondată, a căii extraordinare de atac.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 19 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţiile nulităţii şi a lipsei de interes invocate de intimatul G. prin întâmpinare şi a admis în principiu recursul, constatând că motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea concretă a stării de fapt, urmându-se o ordine cronologică.

Reţinerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată cu ajutorul probelor administrate, iar dacă acestea sunt contradictorii, trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reţinut unele şi s-au înlăturat altele.

Motivul de recurs analizat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de parte în cererea dedusă judecăţii, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept expuse, putând să răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Raportat la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din examinarea modului în care Curtea de Apel Braşov a analizat cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei, că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, astfel că nu se poate reţine o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Astfel, prin cererea de apel, recurenta a criticat sentinţa nr. 120/S din 7 august 2020 a Tribunalului Braşov din perspectiva soluţiei pronunţate asupra capetelor de cerere care au vizat anularea tuturor actelor subsecvente actului de partaj voluntar nr. 2517 din 9 septembrie 2015, autentificat de Biroul Notarului Public M., cu motivarea în sensul că instanţa de apel a ignorat cererile de probatorii şi precizările prin care a arătat că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a indica toate înscrisurile subsecvente, nemanifestând rol activ în acest scop.

Criticile recurentei din apel s-au referit şi la faptul că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut buna credinţă a intimaţilor, tribunalul nesupunând analizei principiile de drept menţionate în cuprinsul acţiunii civile, respectiv principiul desfiinţării actelor subsecvente, a retroactivităţii efectelor nulităţii şi a repunerii părţilor în situaţia anterioară.

În ceea ce priveşte motivele de recurs expuse în prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că vizează nelegalitatea hotărârii instanţei de apel din perspectiva lipsei de fundament juridic a soluţiei adoptate, recurenta pretinzând că aceasta a fost pronunţată în lipsa unei examinări corespunzătoare a probatoriului administrat şi a altor elementele invocate în scopul răsturnării bunei-credinţe a intimaţilor şi prin ignorarea scopului pentru care acţiunea civilă a fost promovată, anume acela al readucerii imobilului în patrimoniul său şi valorificarea acestuia pentru acoperirea creanţelor datorate.

Examinând modalitatea de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, Înalta Curte reţine că, prin decizia civilă nr. 10 din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A., în faliment prin lichidator judiciar O., împotriva sentinţei civile nr. 120/S din 7 august 2020, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a anulat-o în parte, reţinând spre rejudecare cauza având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 9 septembrie 2015 de Notarul Public M. şi a tuturor actelor subsecvente, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea actualilor proprietari să predea imobilul în litigiu reclamantei şi să rectifice evidenţele de carte funciară, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al acesteia în cartea funciară.

Prin decizia civilă menţionată a fost păstrată soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. N. S.R.L. şi a excepţiei de nulitate a capetelor de cerere ce vizau constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice neidentificate, precum şi la respingerea excepţiei de nelegală timbrare a cererii de chemare în judecată, excepţiei de tardivitate a promovării cererii de chemare în judecată, excepţiei de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, excepţiei de nulitate a cererii de chemare în judecată şi excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, reţinând că prin cererea de apel nu s-a criticat soluţia primei instanţe referitoare la modul de soluţionare a acestor excepţii, iar, faţă de dispoziţiile art. 482 C. proc. civ., care nu permit înrăutăţirea situaţiei părţii în propria cale de atac, o soluţie contrară cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor arătat ar încălca acest principiu.

Strict sub aspectul motivării, în legătură cu fondul litigiului, instanţa de apel a reţinut că se impune analizarea aspectelor legate de existenţa bunei credinţe a subdobânditorilor apartamentului, prin suplimentarea probatoriului privind situaţia de carte funciară a imobilului şi a relaţiilor existente între cei care au participat la încheierea actelor juridice (dacă sunt rude, afini, prieteni etc. care ştiau sau puteau să ştie despre starea juridică a reclamantei).

Curtea a arătat că, în rejudecare, în vederea soluţionării fondului cauzei, au fost depuse înscrisuri cu privire la plata preţului imobilelor din litigiu, contractele de vânzare-cumpărare nr. x din 18 septembrie 2001, nr. 2124 din 28 decembrie 2004, nr. 4421 din 20 mai 2005, nr. 379 din 13 martie 2009 şi nr. 55 din 14 ianuarie 2011, încheieri de carte funciară, extrase de carte funciară, informaţii de la Unitatea Administrativ Teritorială Codlea cu privire la persoanele care au fost proprietare ale apartamentului şi care au achitat, în perioada 2001 - 2018, impozitul pe imobil, fiind administrată şi proba cu interogatoriul pârâţilor.

În raport de probatoriul administrat, instanţa de apel, prin considerente ample (expuse la pag. 8-11 în hotărârea recurată), a procedat la examinarea contractelor de vânzare-cumpărare a căror anulare s-a solicitat, precum şi la modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate de la vânzătoare la dobânditori şi de la aceştia la subdobânditori, reţinând că, prin contractul autentificat de Biroul Notarului Public H. sub nr. x din 28 octombrie 2004, recurenta a dobândit imobilul situat în Codlea, strada x, nr. 8, jud. Braşov, de la pârâta S.C. N. S.R.L., bunul fiind înscris în cartea funciară.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 mai 2005 de Biroul Notarului Public I., S.C. N. S.R.L. a înstrăinat intimaţilor B. şi C., în cotă de 1/2 parte pentru fiecare, dreptul de proprietate asupra bunului mai sus indicat, plata preţului fiind dovedită cu documentele fiscale indicate în hotărâre.

Curtea a constatat că, potrivit actelor de stare civilă, intimata C. este fiica intimaţilor E. şi G., iar intimatul B. este fiul lui B., intimata E. şi B. fiind reprezentanţi ai acţionarului majoritar al reclamantei.

Instanţa de apel a mai reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 martie 2009 de Biroul Notarului Public J., intimaţii B. şi C. au transmis intimatei D. dreptul de proprietate asupra bunului imobil din litigiu. La rândul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2011 de acelaşi notar public, aceasta a transmis dreptul de său de proprietate intimatei E., căsătorită cu pârâtul G..

Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 9 septembrie 2015 de Biroul Notarului Public M., soţii Schutz au partajat bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, imobilul situat în Codlea, str. x, jud. Braşov şi cu cota de 21/298 din părţile de uz comun descrise în coala de carte funciară, revenind intimatului G..

Curtea a făcut referire la sentinţa penală nr. 121 din 7 august 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Bihor prin care s-a dispus, printre altele, restabilirea situaţiei anterioare datei de 29 septembrie 2000, sens în care, în baza dispoziţiilor art. 23, art. 397 alin. (3), art. 255 şi art. 256 C. proc. pen., a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurentă şi S.C. N. S.R.L., cu privire la bunul imobil în litigiu.

Reţinând că, în cartea funciară a imobilului nu a fost notat procesul penal şi aplicând dispoziţiile legale incidente la momentul încheierii actelor juridice, în raport de dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, precum şi principiile de drept invocate de recurentă (retroactivitatea efectelor nulităţii, restabilirea/repunerea în situaţia anterioară, anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial), instanţa de apel a reţinut că subdobânditorii imobilului sunt de bună credinţă, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, această prezumţie nefiind răsturnată în urma probatoriului administrat.

De asemenea, a constatat că nu poate proceda nici la desfiinţarea restului actelor juridice atacate, întrucât titlul de proprietate al înstrăinătorului din fiecare dintre contractele de vânzare-cumpărare a rămas în fiinţă, producând efectele prevăzute de lege, iar prin faptul că vânzătoarea S.C. N. S.R.L. nu mai are capacitate de folosinţă, fiind radiată din registrul comerţului, nu este posibilă restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului în patrimoniul societăţii.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate se regăsesc toate aspectele invocate de recurentă în acţiunea civilă dedusă judecăţii şi în memoriul de apel (buna credinţă, legăturile de filiaţie şi afinitate, dovada plăţii preţului), aspecte care au fost judicios examinate de Curtea de Apel Braşov prin expunerea raţionamentului pe care a fost fundamentată soluţia adoptată, urmare examinării probatorului administrat.

Astfel, considerentele hotărârii atacate sunt detaliate corespunzător obligaţiei legale de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Această motivare a instanţei de apel este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, potrivit art. 6 paragr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului impune instanţelor naţionale să îşi motiveze hotărârile, fără ca această obligaţie să presupună răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficientă examinarea în mod real a chestiunilor supuse spre judecată. Obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti presupune o expunere a argumentelor care, prin conţinutul lor, sunt de natură să influenţeze soluţia.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de recurs ce vizează greşita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care ar fi acţionat în virtutea unei obligaţii legale invocând un motiv de ordine publică, este de reţinut că dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. nu disting în raport de aceste motive atunci când reglementează culpa procesuală a părţii căzute în pretenţii. Pe de altă parte, cuantumul cheltuielilor de judecată la care recurenta a fost obligată prin hotărârea atacată nu poate fi supus examinării în calea de atac pendinte, în raport de decizia nr. 3/2020 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de legalitate a hotărârii atacate.

Astfel, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar O., împotriva deciziei nr. 793/Ap din 23 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar O., la plata către intimatul-pârât G., a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, redusă conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar O., împotriva deciziei nr. 793/Ap din 23 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.000 RON către intimatul-pârât G., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2022.