Inadmissibility of revision for contradictory judgments where prior res judicata was explicitly invoked and analyzed

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, la data de 11 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe D. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa: să oblige pârâta la ridicarea imobilelor sale: grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafaţă, platformă pentru moară, drumuri şi platformă, alimentare cu apă, de pe terenul proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 8.000 mp, înscris în CF x Silivaşu de Câmpie; să oblige pârâta să readucă terenul la situaţia anterioară, pe cheltuiala sa; să oblige pârâta, pentru lipsirea prerogativelor dreptului de proprietate a terenului de 8.000 mp, la plata daunelor compensatorii în cuantum de 50 RON pe zi întârziere pentru fiecare zi de întârziere, de la 23 noiembrie 2015, data înscrierii dreptului lor de proprietate în CF x Silivaşu de Câmpie, până la ridicarea construcţiilor şi readucerea terenului în starea anterioară.

La data de 11 iunie 2018, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C. ca fiind nefondată, admiterea cererii reconvenţionale şi, în consecinţă: să se constate că reclamanta reconvenţională D. S.R.L., în calitate de proprietară tabulară a construcţiilor edificate, este titulară a dreptului de superficie asupra terenului în suprafaţă de 8.000 mp, în temeiul dispoziţiilor art. 693 şi următoarele C. civ. să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de superficie în favoarea reclamantei reconvenţionale pe o perioadă de 99 ani, conform prevederilor art. 694 C. civ. să se dispună obligarea pârâţilor reconvenţionali A., B. şi C. să permită reclamantei reconvenţionale să exercite dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 8.000 mp în vederea exploatării construcţiilor, conform destinaţiei pentru care au fost edificate; să se stabilească renumeraţia lunară datorată pârâţilor reconvenţionali conform prevederilor art. 697 C. civ. să se dispună obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Beclean

Prin sentinţa civilă nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Beclean a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâtei D. S.R.L.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă D. S.R.L.

A obligat pe pârâtă să ridice imobilele: grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafaţă, platformă pentru moară, drumuri şi platformă, alimentare cu apă, de pe terenul proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 8.000 mp, înscris în CF x Silivaşu de Câmpie.

A obligat pe pârâră să readucă terenul sus-menţionat la situaţia anterioară, pe cheltuiala sa.

A obligat pe pârâtă la plata daunelor compensatorii în favoarea reclamanţilor, în cuantum de 50 RON pe zi de întârziere, începând cu data comunicării cererii de chemare în judecată - 10 mai 2018 - şi până la ridicarea construcţiilor şi readucerea terenului la situaţia anterioară.

A respins capătul de cerere din acţiune referitor la constatarea unui abuz de drept din partea pârâtei.

A obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 1.955,05 RON reprezentând 3/4 parte din cheltuielile constând în taxa judiciară de timbru, cheltuielile de cazare şi cheltuieli de deplasare.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 207/A din data de 28 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta-reclamantă D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunţate de Judecătoria Beclean şi a obligat-o pe apelantă să plătească intimaţilor A. şi B. suma de 1.102 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport şi de cazare, respectiv suma de 499 RON intimatului A. şi 603 RON intimatului B..

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 62/R din data de 23 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâta D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 207/A din data de 28 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, pe care a casat-o în privinţa soluţiei pronunţate asupra cererii de chemare în judecată şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, în aceste limite.

I.5. Decizia pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunţate de Judecătoria Beclean în dosarul nr. x/2018 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese.

A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa atacată care nu sunt contrare acestei hotărâri.

A obligat pe reclamanţii A., B. şi C. să plătească, în solidar, pârâtei suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

I.6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis recursul declarat de D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a casat-o în parte.

Rejudecând în parte apelul, a admis apelul declarat de pârâta D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 453 din data de 14 mai 2019, pronunţate de Judecătoria Beclean în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâtei D. S.R.L.

A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţia dată cererii reconvenţionale.

A obligat pe intimaţii A., B. şi C., în solidar, să plătească recurentei D. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 24.771,45 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prioritar, a reţinut că soluţia primei instanţe cu privire la respingerea cererii reconvenţionale, care viza constatarea dobândirii dreptului de superficie al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 8.000 mp, înscrierea acestui drept în cartea funciară şi obligarea reclamanţilor să permită pârâtei să exercite dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 8.000 mp, în vederea exploatării construcţiilor nu a fost atacată cu apel, astfel că a rămas definitivă şi a intrat sub autoritate de lucru judecat.

A mai constatat că, urmare a admiterii apelului declarat de pârâta D. S.R.L. prin decizia civilă nr. 180/A/2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sentinţa civilă nr. 453/2019 pronunţată de Judecătoria Beclean a fost schimbată în parte, în sensul că, s-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata daunelor interese.

Ca atare, faţă de cele două soluţii anterior menţionate, a relevat că, în speţă, criticile din recurs vizează doar petitul de demolare a imobilelor grajd nr. 1, grajd nr. 2, grajd nr. 3, siloz de suprafaţă, platformă pentru moară, drumuri şi platformă, alimentare cu apă de pe terenul proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 8.000 mp, înscris în CF x Silivaşul de Câmpie şi readucerea terenului la situaţia anterioară.

Apreciind că recursul pârâtei este fondat, curtea de apel, în esenţă, a reţinut că, pentru terenul în suprafaţă de 8.000 mp înscris în CF x, nr. cadastral x Silivaşul de Câmpie, s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea reclamanţilor, în calitate de moştenitori după defunctul A., la baza acestei reconstituiri stând decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, prin care s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D. S.R.L., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, asupra terenului cu vegetaţie forestieră de 1,15 ha şi s-a menţinut dispoziţia de reconstituire a dreptului de proprietate în beneficiul acestora asupra terenului în suprafaţă de 0,80 ha pe vechiul amplasament.

A constatat că, din probele de la dosar, rezultă că, pe terenul în suprafaţă de 8.000 mp, reconstituit în favoarea reclamanţilor, sunt amplasate construcţiile edificate de IAS Zau de Câmpie, transmise ulterior Staţiunii de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Reghin, reprezentând E., cumpărată de pârâtă şi înscrisă în favoarea acesteia în CF x, aspect în legătură cu care între părţi s-au derulat mai multe litigii, aşa cum au şi fost descrise în decizia Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Prin urmare, în privinţa dreptului de proprietate al reclamanţilor s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat îndreptăţirea la reconstituire pe vechiul amplasament, a fost respinsă cererea pârâtei de constatare a dobândirii dreptului de superficie asupra terenului aflat în proprietatea reclamanţilor, precum şi cererea de rectificare de carte funciară, în sensul menţionării corecte a cărţii funciare şi numărului topografic pe care sunt amplasate construcţiile aflate în proprietatea pârâtei.

Cu privire la imobilele a căror demolare fac obiectul sesizării instanţei, a reţinut că, la momentul la care au fost edificate construcţiile aflate, în prezent, în proprietatea pârâtei, constructorul şi proprietarul erau una şi aceeaşi persoană, statul român; or, atât timp cât proprietarul terenului a edificat construcţiile pe terenul său, în virtutea prerogativelor conferite de dreptul proprietate, este constructor de bună-credinţă, calitate care s-a transmis şi la dobânditorul ulterior, în speţă, pârâtei.

În aceste condiţii, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 494 din vechiul C. civ. alin. (1) şi (2), care confereau reclamanţilor dreptul la demolare, ci dispoziţiile art. 494 alin. (3) din acelaşi act normativ, constructorul fiind de bună-credinţă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă au formulat cerere de revizuire reclamanţii A., B. şi C..

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2005, precum şi deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţate în dosarul nr. x/2007.

Astfel, revizuenţii au arătat că aceste două decizii au autoritate de lucru judecat şi au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, în timpul dezbaterilor şi în concluziile scrise, ca excepţii de fond, dar Curtea de Apel Cluj nu s-a pronunţat asupra acestora.

Au precizat că decizia nr. 683/R/2010 a Curţi de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2005, are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte respingerea cererii de constatare a dreptului de superficie şi rectificare în cartea funciară, formulate de intimata D. S.R.L., pentru suprafaţa de 8.000 mp, ocupată de construcţiile acesteia şi, respectiv în ceea ce priveşte dreptul revizuenţilor de proprietate, stabilit pe vechile amplasamente.

Totodată, au invocat faptul că decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2007, are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al revizuenţilor pentru aceeaşi suprafaţă de teren, reconstituită pe vechile amplasamente, în calitate de moştenitori ai bunicului lor, A., cu drept de proprietate înscris în cartea funciară x, care cuprinde şi suprafaţa de 8.000 mp.

În opinia revizuenţilor, decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, stipulat de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la aceasta.

Raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, existând identitate de părţi, obiect şi cauză.

De asemenea, au arătat că, în dosarul nr. x/2018, au fost invocate în faţa instanţei de recurs, în temeiul art. 430, 431 şi 432 C. proc. civ., excepţiile de fond privind autoritatea de lucru judecat a celor stabilite prin decizia civilă nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj şi excepţia puterii de lucru judecat a celor judecate prin decizia civilă nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, atât în ceea ce priveşte dispozitivul acestora, cât şi în ceea ce priveşte considerentele pe care se sprijină; cu toate că aceste excepţii de fond au fost invocate, atât prin întâmpinarea depusă în recurs, cât şi în timpul dezbaterilor, Curtea de Apel Cluj a omis să le soluţioneze.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata D. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire, menţinerea hotărârii atacate şi obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată, apreciind, în esenţă, că decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, nu contrazice, ci se fundamentează pe dispozitivul hotărârii care a dispus reîmproprietărirea părţilor adverse (decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud), după cum nu este contradictorie nici hotărârii prin care s-a stabilit lipsa dreptului său de superficie (decizia nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj).

Totodată, intimata a susţinut că, deşi revizuenţii au invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, aceştia reproşează instanţei faptul că nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, încercând să se prevaleze de motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin răspunsul depus la dosar cu privire la apărările aduse prin întâmpinare de către intimată, revizuenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi anularea deciziei atacate, apreciind că susţinerile părţii adverse nu au niciun temei legal.

II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 mai 2022, sub nr. x/2022, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 2.

Prin rezoluţia din data de 6 mai 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2022, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii de revizuire.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prioritar, cu privire la motivul de revizuire pe care se întemeiază prezenta cerere, Înalta Curte reţine că revizuenţii au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temei de drept indicat atât în cererea iniţială de revizuire, cât şi în răspunsul la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare.

Ca atare, faţă de cele anterior constate, precum şi raportat la cele dezvoltate de către revizuenţi în susţinerea căii de atac formulate, prin care se invocă contrarietatea deciziei a cărei revizuire se solicită cu două hotărâri definitive anterioare, Înalta Curte constată că nu se poate reţine că temeiul de drept al prezentei cereri de revizuire ar fi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cum se afirmă de către intimată.

În plus, aşa cum s-a consemnat în partea introductivă a acestei decizii, Înalta Curte s-a apreciat competentă a soluţiona cererea de revizuire cu care a fost învestită, prin raportare la temeiul de drept invocat de către revizuenţi, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, în limitele stabilite de art. 513 alin. (3) C. proc. civ. şi prin raportare la susţinerilor părţilor, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate specifice ipotezei de revizuire invocate de partea care face uz de această cale de atac.

Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce se constituie în temeiul juridic al prezentei căi extraordinare de atac, o reprezintă necesitatea asigurării efectelor depline ale autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în sensul că ceea ce s-a tranşat de către o instanţă anterioară printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar celor care au fost dezlegate în primul litigiu.

Aceasta înseamnă, în termenii art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, într-o judecată ulterioară, a autorităţii de lucru judecat ataşate unei prime hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranşat într-un prim proces care a vizat aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi s-a desfăşurat între aceleaşi părţi [aspectul negativ sau extinctiv al autorităţii lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ..], cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranşat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleaşi părţi (efectul pozitiv sau normativ al autorităţii de lucru judecat, regăsit la nivelul aşa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcţia negativă, care opreşte un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesneşte, sub aspectele tranşate, judecata celui de-al doilea proces, care porneşte de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea contrazicerii), autoritatea de lucru judecat este, pe de o parte, subordonată relativităţii efectelor sale - adică se produce doar între aceleaşi părţi care au stat în judecată în ambele procese - şi, pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată şi dezbătută în al doilea litigiu.

Cea de-a doua condiţie, a neinvocării şi neanalizării autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, cu ocazia celei de-a doua judecăţi, decurge în mod necesar din caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii care sancţionează doar încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu şi modalitatea în care o a doua hotărâre, având de analizat excepţia autorităţii de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior, dă dezlegare acestor aspecte.

Aceasta, întrucât o raportare eronată a celei de-a doua instanţe la efectele lucrului judecat anterior se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, cenzurabil prin intermediul căilor de atac, care permit reformarea unor astfel de hotărâri, în timp ce, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziţie în mod excepţional părţii, nu are loc o reformare a hotărârii, ci o sancţionare - prin anularea celei de-a doua hotărâri care a nesocotit lucrul judecat anterior.

În speţă, revizuenţii au susţinut că decizia nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă este contradictorie deciziei nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2005, precum şi deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţate în dosarul nr. x/2007.

Însă, Înalta Curte constată că, formulând acţiunea finalizată prin hotărârea atacată prin prezenta cale de atac, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, revizuenţii au susţinut că, prin decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistiriţa-Năsăud, s-a decis irevocabil menţinerea dispoziţiei privind reconstituirea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 0,80 ha pe vechiul amplasament, precum şi că acţiunile în dobândirea dreptului de superficie promovate de intimata D. S.R.L. au fost respinse prin decizia nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată dosarul nr. x/2005, şi decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2007, irevocabile.

Ca atare, revizuenţii şi-au justificat demersul prevalându-se de cele statuate prin deciziile a căror autoritate de lucru judecat pretind că ar fi fost încălcată prin decizia atacată cu revizuire, aducând în discuţie în procesul finalizat cu decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor date prin deciziile pronunţate în litigiile purtate anterior între părţi.

De altfel, în cadrul judecăţii desfăşurate în faţa primei instanţe, Judecătoria Beclean, prin răspunsul la întâmpinare şi prin întâmpinarea formulată la cererea reconvenţională, revizuenţii au susţinut că există autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte respingerea petitului din cererea reconvenţională cu privire la constituirea dreptului de superficie şi rectificarea înscrierilor de carte funciară pentru suprafaţa de 8.000 mp, solicitate de către intimata D. S.R.L.

Au arătat că prin decizia civilă nr. 683/R/2010, irevocabilă, din dosarul nr. x/2005, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea în dobândirea dreptului de superficie şi rectificare de carte funciară promovată de către intimata D. S.R.L. pentru suprafaţa de 8.000 mp.

Judecătoria Beclean, prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2019, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de revizenţi cu privire la capătul de cerere reconvenţională prind constatarea dreptului de superficie în favoarea intimatei D. S.R.L. asupra terenului în suprafaţă de 8.000, prin raportare la cele statuate în dosarul nr. x/2005 (finalizat prin decizia nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj), reţinând şi că autoritatea de lucru judecat cu privire la dreptul de superficie asupra respectivului teren a mai fost constatată şi în considerentele deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

De asemenea, în primul ciclu procesual, în faţa instanţei de apel, prin întâmpinarea formulată, revizuenţii au solicitat respingerea apelului declarat de partea adversă, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei şi a încheierii din data de 19 februarie 2019, privind excepţia autorităţii de lucru judecat, pronunţate de Judecătoria Beclean, invocând dezlegările date prin cele două hotărâri pronunţate în litigiile purtate anterior, autoritate de lucru judecat pe care au invocat-o şi prin întâmpinarea depusă în recurs.

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 62/R din data de 23 februarie 2021 a reţinut că modalitatea în care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea revizuenţilor nu mai poate fi repusă în discuţie, această chestiune fiind tranşată în mod definitiv prin decizia nr. 379/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora, pe vechiul amplasament.

În cel de-al doilea ciclu procesual, prin notele scrise depuse la dosar şi prin susţinerile formulate în faţa instanţei de apel, revizuenţii au reluat aceleaşi apărări prin care au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj şi a deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

În cuprinsul considerentelor deciziei nr. 180/A din data de 17 iunie 2021, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a reţinut că revizuenţii sunt proprietarii terenului, în suprafaţă de 8.000 mp, înscris în prezent în cartea funciară nr. x Silivaşu de Câmpie, drept dobândit în baza titlului de proprietate nr. x din data de 14 mai 2015 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, în aplicarea sentinţei civile nr. 4756/2010, pronunţate de Judecătoria Bistriţa şi a deciziei civile nr. 379/R/2011, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2007, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acestora pe vechiul amplasament ce a aparţinut autorului lor, A., înscris în CF x Silivaşu de Câmpie.

Totodată, a arătat că imobilele a căror demolare (ridicare) s-a solicitat prin acţiunea înregistrată în prezentul dosar, sunt situate pe acest teren şi neevidenţiate în cartea funciară, aspect ce a fost reţinut cu efectele lucrului judecat în decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2007, în decizia civilă nr. 53/R/2015, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2012, cât şi în decizia civilă nr. 683/R/2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2005.

A reţinut şi că intimata a promovat acţiunea din dosarul nr. x/2005, solicitând rectificarea cărţii funciare şi înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară pe care sunt situate construcţiile, ca urmare a recunoaşterii acestuia, acţiune ce a fost respinsă, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj, pretenţia intimatei fiind din nou invocată, pe calea intervenţiei principale, în dosarul nr. x/2007, precum şi prin cererea reconvenţională înregistrată în acelaşi dosar, fiind respinsă, prin decizia civilă nr. 379/R/2011, respectiv prin decizia civilă nr. 207/A/2020, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat în cel de-al doilea ciclu procesual, soluţionat prin decizia atacată prin prezenta cerere de revizuire, revizuenţii au uzat din nou de apărări grefate pe dezlegările date prin cele două decizii la care s-au raportat permanent în cauză, susţinând respectând autoritatea de lucru judecat a acestora.

În analiza efectuată asupra recursului, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, la pagina 12 din decizia atacată, a reţinut cele dezlegate prin decizia civilă nr. 379/R/2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2007, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea revizuenţilor, constatând, totodată şi că, în privinţa dreptului de proprietate al revizuenţilor s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat îndreptăţirea la reconstituire pe vechiul amplasament, a fost respinsă cererea intimatei de constatare a dobândirii dreptului de superficie asupra terenului aflat în proprietatea revizuenţilor, precum şi cererea de rectificare de carte funciară, în sensul menţionării corecte a cărţii funciare şi numărului topografic pe care sunt amplasate construcţiile aflate în proprietatea intimatei.

În acest context, Înalta Curte constată că promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, sub motiv că ea ar nesocoti şi ar fi potrivnică deciziei nr. 683/R/2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2005, precum şi deciziei civile nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţate în dosarul nr. x/2007, ale căror efecte au fost invocate de revizuenţi în mod constant pe parcursul procesului şi care au făcut obiect al analizei tuturor instanţelor care s-au pronunţat în cauză, nesocoteşte reglementarea şi fundamentul acestei căi extraordinare de atac.

Susţinând că, prin decizia atacată, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, în realitate, revizuenţii îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată pe fondul cauzei, tinzând să transforme această cale extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanţei de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, aşa cum s-a arătat în doctrină şi s-a statuat într-o jurisprudenţă constantă a instanţelor de judecată, în cazul revizuirii nu e permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanţa de revizuire se limitează la situaţia de contrarietate a hotărârilor, cu sancţiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocoteşte lucrul judecat anterior.

Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecăţii, în afara sistemului legal al căilor de atac şi tinzând la periclitarea securităţii raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăşi, sub autoritate de lucru judecat.

În realitate, prin demersul său, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuenţii pun în discuţie dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotesc faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează încălcări procedurale grave şi nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Totodată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales, cu încălcarea principiului securităţii juridice.

Întrucât, în raport de cele anterior arătate, constată că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii vizând neanalizarea autorităţii de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăţi, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de părţi.

Prin urmare, faţă de cele anterior arătate, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., B. şi C..

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe revizuenţii A., B. şi C. la plata către intimata D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în speţă, cuantumul acestora solicitat de către intimată (aproximativ 7.140 RON) este unul excesiv în raport de activitatea depusă de avocatul ales al părţii, prin raportare la complexitatea pricinii şi la împrejurarea că prezenta cauză a fost soluţionată la primul termen de judecată acordat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 131/R din data de 5 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe revizuenţii A., B. şi C. la plata către intimata D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reduse, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2022.