Court-appointed lawyer’s fee claim rejected as inadmissible; appeal dismissed, competence to set final fee rests with granting court.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele.

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul căii de atac

Prin sentinţa civilă nr. 24/04.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019, s-a constatat perimată cererea de strămutare formulată de petentul A. privind dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, în contradictoriu cu intimaţii B.-decedată, C., D. şi E..

La 10 iunie 2021, avocat F., desemnat apărător din oficiu al petentului A., a solicitat prin cerere scrisă completarea hotărârii în sensul acordării onorariului aferent serviciului de asistenţă juridică din oficiu prestat în cauză.

În drept a invocat dispoziţiile art. 444 C. proc. civ.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 33 din 4 august 2021 a admis cererea, a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 24/4.06.2021 şi a respins, ca inadmisibilă, cererea apărătorului din oficiu al petentului A. pentru stabilirea plăţii onorariului aferent serviciului de asistenţă juridică din oficiu.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel a declarat recurs recurentul F..

Acesta a susţinut sub incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 81 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, deoarece aceste texte nu reglementează că instanţa care a încuviinţat cererea de ajutor public judiciar va dispune şi cu privire la onorariul definitiv al apărătorului din oficiu. În opinia sa, acordarea onorariului apărătorului din oficiu din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei se realizează de instanţa ce a soluţionat cauza şi în faţa căreia s-a efectuat prestaţia prin hotărârea pronunţată, iar nu de o altă instanţă printr-o hotărâre distinctă.

Este adevărat că Judecătoria Curtea de Argeş a încuviinţat cererea de ajutor public formulată de petent, însă nu are atribuţia să stabilească onorariul definitiv al apărătorului din oficiu din moment ce serviciul nu s-a prestat într-un dosar aflat pe rolul acestei instanţe.

Un alt argument prezentat în scopul invalidării soluţiei Curţii de Apel este acela că numirea apărătorului s-a făcut de către Serviciul de Asistenţă Judiciară din cadrul Baroului Argeş în baza unei dispoziţii a Curţii de Apel Piteşti din 28 noiembrie 2019 şi nu a Judecătoriei Curtea de Argeş.

Judecătoria Curtea de Argeş nu ar fi competentă să semneze un referat de plată pentru un serviciu neprestat într-un dosar aflat pe rolul acesteia. Împrejurarea că cererea de ajutor public judiciar ar fi fost soluţionată de o altă instanţă, alta decât cea în faţa căreia s-ar fi asigurat apărarea juridică a petentului, nu înseamnă că aceasta din urmă ar trebui să acorde şi onorariul definitiv. Alin. 2 al art. 81 din Legea nr. 51/1995 se referă la valoarea provizorie a onorariului, iar nu la cuantumul definitiv al acestuia sau la dispoziţia de plată pe care organul judiciar în faţa căruia s-a prestat serviciul juridic trebuie să o facă prin hotărârea pronunţată în cauză.

De asemenea, în dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, apărătorul din oficiu desemnat nu prestează vreun serviciu de asistenţă juridică pentru petent. Apărătorul din oficiu a fost numit pentru dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, iar prin hotărârea pronunţată în cauză instanţa trebuia să dispună şi asupra onorariului definitiv.

A conchis recurentul că asupra onorariului apărătorului din oficiu desemnat pentru petent nu poate să dispună decât completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019, astfel că se impune admiterea recursului şi stabilirea onorariului definitiv solicitat.

3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în speţă, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14 aprilie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen de judecată la 16 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul F. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Circumstanţele relevante pentru soluţionarea recursului de faţă sunt următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din 27 noiembrie 2019, Judecătoria Curtea de Argeş a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi a apărării printr-un avocat numit din oficiu, pentru reclamantul A. în dosarul de fond nr. x/2015, având ca obiect partaj judiciar.

Petentul A. a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, iar instanţa învestită să judece incidentul procedural a fost Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul format nr. x/2019

Asigurarea asistenţei juridice din oficiu a petentului a fost menţinută şi în cadrul dosarului de strămutare, astfel cum rezultă din rezoluţia Curţii de Apel Piteşti, fila x, prin care s-a dispus emiterea unei adrese apărătorului din oficiu al petentului în vederea înştiinţării despre termenul acordat în strămutare. Tot în acest scop, instanţa a efectuat demersuri către Baroul Argeş, potrivit adresei din 28 noiembrie 2019, anterior termenului de judecată din 10 decembrie 2019.

La termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de strămutare s-a prezentat avocat F. în baza împuternicirii avocaţiale din oficiu nr. 3451/6.12.2019, emisă de Baroul Argeş - Serviciul asistenţă din oficiu, pentru petentul A..

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de strămutare, prin sentinţa civilă nr. 24 din 4 iunie 2021. Ulterior, avocat F. a solicitat completarea dispozitivului acesteia în procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. în sensul de a-i fi acordat onorariul aferent serviciului de asistenţă juridică din oficiu prestat în cauză, întrucât instanţa nu se pronunţase asupra acestui aspect la termenul din 4 iunie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 33 din 4 august 2021, atacată cu recurs în speţă, a fost admisă cererea formulată, s-a completat dispozitivul sentinţei şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea apărătorului din oficiu.

În aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a statuat că instanţa care a încuviinţat asistenţa judiciară are prerogativa de a dispune cu privire la acordarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în speţă, Judecătoria Curtea de Argeş, cea care a admis cererea de ajutor public judiciar pentru apărător din oficiu.

Înalta Curte constată că raţionamentul este unul corect, astfel încât critica grefată pe interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 se vădeşte a fi nefondată.

Art. 81 din legea amintită are următorul conţinut:,,(1) Pentru asistenţa judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii şi volumului activităţii desfăşurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei. (2) Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul judiciar stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului avocatului. (3) După acordarea asistenţei judiciare, avocatul întocmeşte un referat scris cu privire la prestaţia avocaţială efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul este supus confirmării organului judiciar, care, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de avocat, precum şi în raport cu durata, tipul şi particularităţile cauzei, poate dispune menţinerea sau majorarea onorariului stabilit iniţial.’’

Din interpretarea acestor prevederi, contrară aprecierii recurentului, rezultă că atât stabilirea valorii provizorii a onorariului avocatului desemnat din oficiu, cât şi a valorii definitive, cad în sarcina instanţei care a încuviinţat asistenţa judiciară, aceasta fiind în speţă Judecătoria Curtea de Argeş prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din 27 noiembrie 2019 în dosarul nr. x/2015.

Este de netăgăduit că prestaţia avocatului desemnat din oficiu pentru petentul A. a avut loc în faţa Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, învestită cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2015, însă textul de lege stabileşte expres organul judiciar îndrituit să dispună cu privire la remuneraţia apărătorului din oficiu.

Nu prezintă relevanţă nici faptul că apărătorul a fost numit de către Serviciul de Asistenţă Judiciară din cadrul Baroului Argeş, în baza dispoziţiei date de Curtea de Apel Piteşti la 28 noiembrie 2019, acest aspect ţinând de îndeplinirea unor formalităţi administrative în scopul asigurării asistenţei judiciare a petentului la termenul acordat în vederea soluţionării cererii de strămutare, pricină considerată având caracter urgent.

Un alt argument în aprecierea caracterului inadmisibil al cererii de completare are în vedere situaţia similară acordării cheltuielilor de judecată pretinse de intimat într-o cerere de strămutare respinsă, conform criteriilor prevăzute de art. 453 C. proc. civ. Or, şi în ipoteza configurată de recurent, dat fiind specificul cererii de strămutare, de incident procedural ivit în cursul soluţionării unui litigiu, instanţa nu este în măsură a dispune asupra onorariului stabilit în condiţiile art. 81 din Legea nr. 51/1995, acesta urmând a fi determinat de organul judiciar care a încuviinţat ajutorul public judiciar în modalitatea prescrisă de art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de stabilire a plăţii onorariului aferent serviciului de asistenţă juridică prestat de apărătorul din oficiu al petentului A. este legală, iar critica dezvoltată pe acest aspect nu întruneşte cerinţele motivului de casare pe care se fundamentează, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecinţă, recursul exercitat în cauză va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul F. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 4 august 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.