Revision appeal rejected; contradictory judgments and res judicata conditions unmet, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Neamţ, prin decizia nr. 63 din 30 octombrie 2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 143/2018 din 28 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2008, invocând în drept prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare a arătat, în esenţă, că există hotărâri judecătoreşti potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

2. Parcursul litigiului până la soluţionarea revizuirii

Prin decizia nr. 77 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu obligarea revizuentului să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat redus.

Împotriva acestei decizii a exercitat recurs revizuentul, iar Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, secţia I civilă a pronunţat decizia nr. 1218 din 18 iunie 2020, prin care a admis calea de atac, a casat hotărârea contestată şi a trimis pricina spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că obiectul revizuirii îl constituie încheierea din 10 mai 2019 de lămurire dispozitiv, iar în funcţie de data pronunţării acesteia, revizuirea este în termen.

Prin decizia civilă nr. 202 din 23 aprilie 2021, Curtea de Apel, în rejudecare, a respins cererea de revizuire şi a obligat revizuentul la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B. şi 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata C..

Prin decizia nr. 1742 din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva acestei ultime hotărâri, a casat decizia şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel, indicând în esenţă că în mod eronat a reţinut curtea de apel argumentul că încheierea din 10 mai 2019 nu îndeplineşte condiţia evocării fondului impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ., ci doar o lămureşte, neputând constitui obiect al revizuirii.

3. Soluţia şi considerentele reţinute în hotărârea din revizuire

Prin decizia nr. 167 din 4 aprilie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a încheierii din 10 mai 2019 şi a deciziei nr. 143 din 28 decembrie 2018, ambele pronunţate de Tribunalul Neamţ, şi a obligat recurentul să plătească intimatului B. cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON şi intimatei C. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.200 RON.

În pronunţarea soluţiei, instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

A reţinut că revizuentul a formulat prin prisma dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 10 mai 2019.

Revizuentul a susţinut că prin decizia nr. 143/2018 din 28 decembrie 2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019, se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenţii reclamanţi B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 8 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A., Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte îndreptarea erorilor materiale săvârşite în legătură cu situaţia de fapt. Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o cenzurare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, obligatorii, şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanţelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiţiei, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei. Calea de atac extraordinară a revizuirii nu poate fi primită decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege justificată de circumstanţe riguroase şi de substanţă şi nu trebuie să constituie un apel deghizat.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire de la pct. 7 trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecă­toreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă s-a ridicat să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Noţiunea de hotărâri definitive potrivnice presupune să se dispună soluţii diferite cu privire la aceleaşi părţi şi aceeaşi pricină.

A reţinut Curtea de Apel că prin decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2008, au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul curţi-construcţii în suprafaţă de 439 mp (descris la pct. I.4 din prezenta decizie) şi s-a respins, ca inadmisibilă, revendicarea casei de locuit şi, ca neîntemeiată, revendicarea terenului arabil în suprafaţă de 1049 mp (1146 mp din măsurători) şi a construcţiilor anexe - magazie şi bucătărie de vară (descrise, de asemenea, la pct. I.4 din prezenta decizie).

Ulterior, la cererea pârâtelor C. şi D., în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., instanţa de recurs a pronunţat încheierea din 10 mai 2019 prin care a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28 decembrie 2018, în sensul că a obligat pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate terenul curţii-construcţii în suprafaţă de 439 mp şi în liniştită posesie suprafaţa care excede construcţiilor casă de locuit şi anexe - magazie şi bucătărie de vară, din acest teren. Lămurirea deciziei a vizat înlăturarea sintagmei "şi liniştită posesie" în ceea ce priveşte "terenul ce constituie amprenta la sol" a construcţiilor.

A mai notat instanţa că prin decizia nr. 17/01.02.2018 din dosarul nr. x/2013 s-a respins, ca nefondat, recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 380 din 8 februarie 2017, ce a soluţionat acţiunea în anularea titlului de proprietate nr. x/2002, emis pe numele lui E., autorul revizuentului.

A apreciat Curtea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Deşi este vorba de hotărâri judecătoreşti definitive, din dosare diferite, hotărârile sunt pronunţate în cauze distincte, cu obiect şi cauze diferite, respectiv acţiunea în anularea titlului de proprietate (în dosarul nr. x/2013) şi acţiunea în revendicare (în dosarul nr. x/2008).

Totodată, a constatat că nu rezultă niciun aspect contradictoriu, cum pretinde revizuentul, prin hotărârea ce face obiectul revizuirii nefiind încălcate statuările instanţei din dosarul anterior.

Este adevărat că prin încheierea din 10 mai 2018, pronunţată în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., s-a modificat în parte soluţia reţinută prin decizia nr. 143 din 28 decembrie 2018, însă această împrejurare nu deschide calea revizuirii pentru motivul invocat (contrarietate de hotărâri), întrucât prin această soluţie, instanţa nu a statuat contrar dezlegărilor din dosarul nr. x/2013.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei date în calea de atac a revizuirii, a promovat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea aspectelor critice a susţinut revizuentul că încheierea din 10 mai 2019 a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 143/2018 şi a deciziei nr. 17/01.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013, iar, în ipoteza înfăţişată este vorba despre hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în lumina prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

A arătat că terenul de sub construcţii, în suprafaţă de 78,18 mp îi aparţine, fiind înscris în titlul de proprietate nr. x/2002, eliberat pe numele defunctului E.. Intimaţii nu deţin un drept de proprietate asupra construcţiilor, instanţa respingând cererea lor pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a unui bun imobil şi constatare drept de proprietate cu privire la casa de locuit şi terenul în suprafaţă de 1622 mp, situate în intravilanul satului Dăneşti, comuna Girov, proprietate a revizuentului, dobândită prin moştenire de la părinţi, prin sentinţa civilă nr. 1906 din 23 mai 2014, rămasă irevocabilă.

Încheierea din 10 mai 2019 nu ţine seama de faptul că terenul aferent construcţiilor aparţine revizuentului în temeiul deciziei nr. 143/2018.

Recurentul a făcut aprecieri teoretice cu privire la principiul autorităţii lucrului judecat şi a concluzionat că, prin admiterea cererii intimaţilor în lămurirea dispozitivului deciziei nr. 143/2018, prin încheierea din 10 mai 2019, s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 143/2018 şi a deciziei nr. 17/01.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013. Or, acest aspect determină existenţa a două hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Soluţia adoptată de Tribunalul Neamţ prin încheierea din 10 mai 2019, care lămureşte decizia civilă nr. 143/2018 (corectă, în opinia recurentului revizuent) este dificil de explicat, în apărările formulate recurentul arătând că, în cauză, controlul judecătoresc asupra legalităţii emiterii titlului de proprietate nr. x/2002 şi a înscrisurilor ce au stat la baza emiterii acestuia, a fost efectuat în dosarul nr. x/2013, la solicitarea numiţilor B. şi F..

A afirmat recurentul şi că, în speţă, cererea de anulare a titlului de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele defunctului G., a făcut obiectul dosarelor nr. x/2009 şi nr. y/2012, acţiuni respinse în mod irevocabil de instanţele de judecată.

Întrucât cererile de anulare parţială a respectivului titlu au fost respinse irevocabil de mai multe ori, a apreciat recurentul revizuent că este întemeiată revizuirea încheierii din 10 mai 2019 şi, în consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel şi anularea încheierii prin prisma încălcării autorităţii de lucru judecat a celor două hotărâri.

A solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

5. Apărările formulate în recurs

Intimaţii C., H. şi I. au depus întâmpinare, invocând pe cale de excepţie nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar în măsura în care se va depăşi acest impediment procesual, au solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată. Au solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de declanşarea recursului, în speţă onorariul de avocat în sumă de 700 RON, dovedit cu chitanţa nr. x din 8 iunie 2022 emisă pe numele intimatului H..

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 mai 2022, repartizat completului nr. 4, cu termen de judecată fixat la 16 iunie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Preliminar, se reţine că prin întâmpinarea formulată de intimaţii C., H. şi I. s-a ridicat excepţia nulităţii recursului declarat de revizuent. Aceştia au argumentat că din conţinutul cererii de recurs nu se desprind motivele de nelegalitate instituite de art. 304 C. proc. civ., în ipoteza dată fiind vorba despre o cerere nemotivată, iar, dincolo de acest aspect, recurentul expune situaţia de fapt şi reiterează susţinerile din revizuire, cu intenţia de a declanşa o nouă judecată pe fond a litigiului, chestiunile antamate reprezentând critici de netemeinicie, neîncadrabile în cazurile de la recurs.

Excepţia nu este întemeiată.

Constată Înalta Curte, din lecturarea recursului, că au fost expuse motive care fac posibilă încadrarea în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. "Când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii’’ de vreme ce se critică aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de către instanţa de revizuire.

Privitor la obiectul cererii de revizuire, se reţine că revizuentul a supus căii extraordinare de atac decizia civilă nr. 143/28.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 10 mai 2019 a aceleiaşi instanţe, şi a invocat contradictorialitatea cu decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă în dosarul nr. x/2013.

Curtea de Apel a respins cererea de revizuire prin prisma neîndeplinirii condiţiilor menţionate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în privinţa hotărârilor judecătoreşti pretins a fi contradictorii, cu argumentul că deşi sunt în discuţie hotărâri judecătoreşti definitive, în dosare diferite, acestea au fost pronunţate în cauze distincte, cu obiect şi cauze diferite.

Recurentul contestă acest raţionament al instanţei şi afirmă că decizia civilă nr. 143/28.12.2018, lămurită prin încheierea din 10 mai 2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 17 din 1 februarie 2018.

Susţinerile nu pot fi primite.

Dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile ce se cere a fi îndeplinită pentru admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri vizează tripla identitate de elemente caracteristică lucrului judecat, respectiv de părţi, obiect şi cauză între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii. Totodată, raportat la autoritatea de lucru judecat, partea din hotărâre care interesează această instituţie juridică este dispozitivul, care cuprinde soluţia şi se execută, neputându-se executa simultan dispozitive ce conţin prevederi de neconciliat.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, care împiedică judecarea din nou a unui proces terminat având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, şi conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Instanţa de revizuire a realizat o analiză comparativă a elementelor din cele două litigii deduse judecăţii în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice şi a ajuns la concluzia că nu se regăseşte condiţia triplei identităţi, în privinţa obiectului şi cauzei, care sunt diferite.

Astfel, în procesul ce s-a judecat în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a fost soluţionată o acţiune în revendicare, iar prin decizia nr. 143/28.12.2018 s-a admis recursul declarat de pârâţii H. şi moştenitorii pârâtei F. (decedată pe parcursul judecăţii), respectiv I. - asistat de tatăl H., C. şi D. în contradictoriu cu intimatul reclamant A., a fost modificată în parte sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii în revendicare formulate de reclamantul A. împotriva pârâţilor H., I. - asistat de tatăl H., C. şi D. şi au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi construcţii situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele autorului reclamantului (G.).

Totodată, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi în faţa instanţei de fond, şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect casa de locuit (cu suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri) situată pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x.

S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în revendicare formulată de acelaşi reclamant în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, având ca obiect: suprafaţa de 1049 mp arabil (din măsurători 1146 mp arabil) situată în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, învecinată cu: N-J., E-J., S-teren proprietate reclamant pentru care s-a admis acţiunea de revendicare, V-K. şi L., înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002, eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M. cu notarea A; două construcţii anexe situate pe terenul de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, respectiv: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp), identificate prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert N. .

Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 1.070 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către reclamant.

Au fost menţinute din sentinţă dispoziţia de anulare a cererii reconvenţionale, ca netimbrată.

A fost obligat intimatul-reclamant A. să plătească pârâţilor H., I. - asistat de tatăl H., C. şi D. suma de 815 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin încheierea din 10 mai 2019 a Tribunalului Neamţ, dată în acelaşi dosar, a fost admisă în parte cererea formulată de petentele C. şi D., în contradictoriu cu intimaţii H., I.-asistat de tatăl H. şi A., şi a fost lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 143 din 28.12.2018 a Tribunalului Neamţ, după cum urmează: au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 439 mp curţi construcţii, situat în intravilanul jud. Neamţ, în sola 2, parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/29.11.2002 eliberat pe numele autorului reclamantului (G.), identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. pentru termenul de judecată din 9.11.2012 cu notarea C. civ., delimitat prin linie punctată de restul terenului proprietatea reclamantului. Totodată, au fost obligaţi pârâţii să lase în liniştită posesie reclamantului, din terenul identificat mai sus, suprafaţa ce excede următoarelor construcţii, identificate prin raportul de expertiză întocmit de domnul expert N.: casa de locuit (cu suprafaţa utilă de 44,03 mp, compusă din două camere de locuit, bucătărie, cămară şi două holuri); anexe: magazie (transformată din grajd, cu suprafaţa utilă de 18,84 mp şi beci cu suprafaţa utilă de 6,56 mp) şi bucătărie de vară (cu suprafaţa utilă de 8,75 mp).

În litigiul configurat în dosarul nr. x/2013 a fost formulată o acţiune în anularea parţială a titlului de proprietate nr. x/2002, emis pe numele numitului E., procesul derulându-se între reclamanţii B., C. şi D. şi pârâţii A., Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Girov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar prin decizia civilă nr. 17 din 1 februarie 2018 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, a fost finalizat în mod irevocabil în stadiul procesual al recursului.

Astfel, sub aspectul obiectului şi cauzei, reiese cu evidenţă că cele două litigii au tranşat acţiuni cu obiect diferit, iar Curtea de Apel Bacău a oferit un raţionament corect sub aspectul neîntrunirii cerinţelor pentru valorificarea ipotezei de revizuire înscrisă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din perspectiva celor reliefate. Chiar dacă prin încheierea din 10 mai 2019 a fost modificată în parte soluţia dispusă prin decizia nr. 143/28.12.2018, pe calea cererii de lămurire, acest demers judiciar nu este apt a declanşa, întemeiat, promovarea unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri, de vreme ce instanţa nu a statuat în sensul contrar celor dispuse prin decizia civilă nr. 17/1 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În concluzie, decizia dată în soluţionarea cererii de revizuire nu a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ipoteza reliefată de recurent neputând fundamenta cazul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri potrivnice, deoarece nu este asigurată îndeplinirea cerinţei identităţii de cauză şi obiect, exigenţă a autorităţii de lucru judecat. Observă Înalta Curte că nu se verifică nici identitatea de părţi în cele două litigii, iar lipsa acestor cerinţe justifică respingerea revizuirii.

Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul promovat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 167 din 4 aprilie 2022 în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.

Faţă de această soluţie, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa acordării cheltuielilor de judecată pricinuite de declanşarea recursului, solicitate de intimatul H.. Recurentul este parte căzută în pretenţii în accepţiunea textului menţionat şi în virtutea textului citat se va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 RON, reprezentând onorariu de avocat, probat cu chitanţa nr. x din 8 iunie 2022, către intimatul H.. Totodată, în aplicarea aceleiaşi norme, se va respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată pe motiv că nu este parte câştigătoare în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 167 din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul H..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.