Third-Party Garnishee Loses Subrogation Claim After Paying Validated Debt; Restitution Bid Rejected as Due Payment

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând , asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 16 octombrie 2018, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, a chemat-o în judecată pe pârâta UAT Comuna Ileanda, solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 521.473,23 RON, precum şi a dobânzilor si penalităţilor de întârziere, aferente prejudiciului, calculate de la data plaţii şi până la achitarea sumei pe care Ministerul Finanţelor Publice a achitat-o în baza sentinţei civile nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Jibou, conform prevederilor art. 1384, art. 1385-1386, art. 1341 C. civ. şi ale Ordinului MFP nr. 3336/2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1384, art. 1385, art. 1386 şi art. 1341 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Ileanda.

Hotărârea de îndreptare a erorii materiale:

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020 Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, în sensul că în loc de "reclamanta DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Sălaj" se va trece "reclamantul Ministerul Finanţelor Publice -DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Sălaj".

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 80/A din 31 martie 2021 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj.

Hotărârea de îndreptare a erorii materiale:

Prin încheierea din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosar civil nr. x/2018, în sensul că se va menţiona corect:

"Respinge ca nefondat apelul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, în numele şi în reprezentarea M.F.P.".

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj în numele şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, fiind formulate următoarele critici:

Instanţa de apel nu a făcut o justă şi corectă interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile speţei în raport cu cererile, apărările şi probele administrate. Au fost invocate dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., în virtutea cărora calificarea acţiunii se face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii.

Contrar hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, recurentul a apreciat că a probat îndeplinirea condiţiilor acţiunii în restituire.

Instanţa de apel, fără a analiza şi combate motivele de fapt ale cererii de apel, a rezumat raţionamentul pe definirea acţiunii civile în regres ca fiind aplicabilă numai în situaţia unor raporturi de solidaritate între codebitori.

Fără a analiza motivele de fapt menţionate în cererea de apel, instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legale când a reţinut că apelanta nu este codebitor solidar alături de UAT Comuna Ileanda, că unicul debitor faţă de SC A. S.R.L. este exclusiv unitatea administrativ teritorială.

Totodată, instanţa a aplicat greşit art. 787 şi art. 790 C. proc. civ., deoarece acestea protejează creditorul, căruia terţul poprit este obligat să îi achite sumele datorate de debitor, însă nu cu titlul unei obligaţii proprii, ci pentru stingerea datoriei pe care debitorul urmăritor o are faţă de acesta.

Datoria creditorului popritor a fost stinsă printr-o plată efectuată de terţul poprit din sursele sale poprii, context în care debitorul principal beneficiază de o majorare nejustificată a patrimoniului său.

Pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe un raport juridic direct, născut din împrejurarea că Ministerul Finanţelor a fost obligată la plată şi a efectuat această plată în locul persoanei care datora suma în cauză, temeiul juridic al plăţii fiind sentinţa civilă nr. 859/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016. Prin virarea sumei de 521.473,23 RON din contul Ministerului Finanţelor, ca efect al validării popririi, s-a produs o mărire a patrimoniului UAT Comuna Ileanda.

Recurentul susţine că a dovedit împrejurarea că UAT Comuna Ileanda nu a alocat fondurile necesare pentru efectuarea plăţilor, prevalându-se de exceptarea anumitor fonduri de la executarea silită.

Recurentul a indicat decizia civilă nr. 1/2020, potrivit căruia nu pot fi executate orice sume, ci doar cele reglementate în mod expres de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 224/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de Comuna Ileanda, având ca obiect acordarea termenului de graţie sau eşalonare a plăţii potrivit O.G. nr. 22/2002.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca statul să facă o plată pentru altul, în sensul art. 1472 C. civ., nu ar fi omis să prevadă şi un caz special de subrogare legală, în sensul art. 1596 lit. e) C. civ.

Ministerul Finanţelor, în calitate de terţ poprit, a plătit din patrimoniul propriu, ceea ce excedează obligaţiilor sale instituite de legiuitor în materia validării popririi.

Răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat este UAT Comuna Ileanda, conform sentinţei civile nr. 224 din 16 iunie 2017, prin care Curtea de Apel Cluj a reţinut starea de fapt şi de drept. Obligaţia de plată a fost stabilită prin decizia civilă nr. 249 din 17 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015.

Caracterul ilicit al faptei debitoarei UAT Comuna Ileanda este conferit şi dovedit prin nesocotirea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost obligată la plata sumei, sumă care a fost achitată de terţul poprit din fonduri proprii. Raportul de cauzalitate există între faptă şi prejudiciu, în sensul că prin nesocotirea hotărârilor judecătoreşti şi neefectuarea plăţii s-a cauzat un prejudiciu, terţul poprit realizând plata din fonduri proprii.

Instanţa a adăugat la lege în condiţiile în care textul de lege nu condiţionează dreptul persoanei de a pretinde obligarea celui pentru care a plătit şi creat prejudiciul.

Recurentul a apreciat că nu se regăseşte în ipoteza în care ar fi incidente dispoziţiile art. 2.645 C. civ. pentru a fi acceptată construcţia juridică a instanţei de apel referitoare la solidaritatea dintre debitori.

Cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările părţilor

În termen legal, la 11 august 2021, intimata Comuna Ileanda a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi ca nefondat.

Intimata a invocat inadmisibilitatea şi nulitatea recursului pentru nemotivare, deoarece prin cererea de recurs sunt expuse critici referitoare la temeinicia hotărârii atacate şi nu sunt prezentate critici punctuale pentru care se consideră că instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit dispoziţiile de drept material.

La 9 septembrie 2021, recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor şi admiterea cererii de recurs.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 25 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 12 mai 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prima critică invocată de recurenta-reclamantă vizează încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 22 alin. (3)-(5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorului, aceasta urmând a fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în considerente că, la termenul de judecată din 21 septembrie 2019, tribunalul a pus în vedere reprezentantei reclamantei să indice exact temeiul de drept pe care îşi întemeiază acţiunea, fiind reiterate aceleaşi dispoziţii legale care au fost invocate prin cererea de chemare în judecate, respectiv art. 1.384, art. 1.385, art. 1.386, art. 1.341 C. civ. şi Ordinul nr. 3336/2017. În faţa instanţei de apel, la termenul din 31 martie 2021, au fost solicitate lămuriri privind temeiul juridic al acţiunii, reprezentanta pârâtei menţionând că acţiunea se întemeiază atât pe dreptul de regres, cât şi pe plata nedatorată.

Faţă de circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 22 alin. (3)-(5) C. proc. civ. au fost respectate de către instanţele de fond, în condiţiile în care calificarea juridică exactă a cererii a fost pusă în discuţia părţilor, şi, mai mult, temeinicia acţiunii a fost analizată din perspectiva ambelor temeiuri juridice, critica fiind nefondată.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la critica privind aplicarea greşită a prevederilor art. 787 şi art. 790 C. proc. civ., care au fost corect indicate de instanţa de apel pentru a fundamenta concluzia că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi reţinută plata nedatorată.

Astfel, în construcţia silogismului judiciar, pentru a verifica dacă reclamanta are dreptul la restituire în temeiul art. 1.341 C. civ., instanţa a clarificat cu prioritate că Ministerul Finanţelor nu a făcut o plată pe care nu o datora, raportat la cele statuate prin sentinţa nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Jibou în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 748 din 21 iunie 2018 a Tribunalului Sălaj. Prin această hotărâre, în aplicarea art. 787 şi art. 790 C. proc. civ., s-a decis cu putere de lucru judecat că terţul poprit Ministerul Finanţelor Publice - Trezoreria Jibou nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau, motiv pentru care s-a validat poprirea asupra sumelor pe care acesta le datora debitoarei UAT Comuna Ileanda, până la concurenţa sumei de 509.315,23 RON.

Drept urmare, cum în speţă nu se poate constata încălcarea vreunei norme de procedură, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de casare.

În ceea ce priveşte critica prin care s-a susţinut că a fost respinsă acţiunea, deşi sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în restituire, se reţine că nu poate fi primită, deoarece vizează modul de interpretare a probelor, iar acesta este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar în calea de atac a recursului pot fi formulate doar critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Pe un alt palier de analiză, Înalta Curte reţine ca nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin intermediul căruia recurenta-reclamantă a criticat că instanţa de apel şi-a rezumat raţionamentul pe definirea acţiunii în regres, reţinând că aceasta se aplică numai în situaţia unor raporturi de solidaritate între codebitori, fără a analiza şi combate motivele de fapt ale cererii de apel.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva Înaltei Curţi, în considerentele deciziei recurate, la filele x, se regăsesc argumentele pentru care instanţa de apel a constatat că acţiunea în restituire este neîntemeiată, astfel că hotărârea respectă standardul de calitate impus de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră convingătoare motivele care au fundamentat o asemenea dispoziţie. Potenţiala lipsă a unui răspuns al instanţei la fiecare argument al părţii ori nemulţumirea recurentei referitoare la modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să dea eficienţă materialului probator nu echivalează cu lipsa motivării.

După cum instanţa supremă a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, motivarea nu reprezintă o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, nefiind condiţionată de amploarea argumentelor, aşa încât este nerelevant aspectul invocat de recurentă referitor la faptul că instanţa de apel a reţinut că în speţă nu este prezentă solidaritatea între codebitori.

Este neîntemeiat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a criticat nesocotirea prevederilor art. 1.384 C. civ., în sensul că ar fi reţinut greşit că apelanta nu este codebitor solidar alături de UAT Comuna Ileanda şi că unicul debitor faţă de SC A. S.R.L. este exclusiv unitatea administrativ teritorială.

Critica este neavenită pentru că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că pârâta UAT Comuna Ileanda este singurul debitor al SC A. S.R.L., deoarece aceasta a fost obligată prin decizia civilă nr. 249 din 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj să îi plătească creditoarei suma de 490.875,72 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere . Prin sentinţa civilă nr. 859 din 28 decembrie 2017 a Judecătoriei Jibou s-a admis în parte cererea formulată de SC A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de terţ poprit al UAT Comuna Ileanda, şi, pe cale de consecinţă, s-a validat poprirea cu privire la suma de 509.315,23 RON.

Faţă de aceste circumstanţe, în mod judicios a argumentat curtea de apel că apelanta nu este codebitor solidar alături de Comuna Ileanda, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de art. 1384, raportat la art. 1382 şi art. 1383 C. civ. pentru exercitarea acţiunii în regres.

Înalta Curte reţine că prin dispoziţiile art. 1384 C. civ. este reglementat regresul în cazul răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, acestea presupunând că, dacă în raportul obligaţional faţă de victimă, cel care este obligat să răspundă pentru prejudiciile cauzate de persoanele pe care le supraveghează, îndrumă sau controlează, are calitatea de codebitor solidar, în relaţia sa cu făptuitorul este creditor îndreptăţit să îşi primească de la acesta despăgubirea plătită victimei.

Astfel cum s-a reţinut prin decizia atacată, premisa dreptului de regres reglementat de art. 1384 C. civ., principalul temei juridic al acţiunii, o reprezintă solidaritatea pasivă legală (codebitori solidari), în acest sens stipulând expres art. 1382 din acelaşi cod, potrivit cu care cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Nefondată este şi critica prin care s-a susţinut că instanţa de apel ar fi adăugat la lege atunci când a reţinut că textul legal ar condiţiona dreptul de regres al persoanei care a plătit. Astfel, s-a reţinut corect că, pentru promovarea acţiunii în regres, condiţia esenţială este plata integrală a despăgubirii datorate victimei de către unul dintre debitori, întrucât în litigiul pendinte dreptul de regres se fundamentează, în principal, pe răspunderea civilă delictuală. Această condiţie reprezintă o consecinţă a solidarităţii pasive legale, care instituie obligaţia fiecărui debitor solidar de a repara întreg prejudiciul.

Curtea de apel a făcut trimitere şi a analizat aceste condiţii în raport cu temeiul juridic principal invocat prin cererea de chemare în judecată, deoarece reclamanta a solicitat restituirea sumei de 521.473,23 RON în baza dreptului de regres în cazul răspunderii pentru fapta altei persoane reglementat de art. 1.384 C. civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a mai argumentat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2.645 C. civ. pentru a fi acceptată solidaritatea dintre debitori, cu privire la care Înalta Curte observă că acestea nu au legătură cu litigiul pendinte, în condiţiile în care reprezintă dispoziţii speciale cuprinse în C. civ., Cartea a VII-a, intitulată "Dispoziţii de drept internaţional privat".

Printr-o altă critică s-a susţinut că pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe un raport juridic direct, născut din împrejurarea că Ministerul Finanţelor a fost obligată la plată şi a efectuat această plată în locul persoanei care datora suma în cauză, temeiul juridic al plăţii fiind sentinţa civilă nr. 859/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016. Prin virarea sumei de 521.473,23 RON din contul Ministerului Finanţelor, ca efect al validării popririi, s-a produs o mărire a patrimoniului UAT Comuna Ileanda în detrimentul terţului poprit.

Nici această critică nu este fondată, deoarece priveşte un alt temei juridic faţă de cele invocate prin cererea de chemare în judecată şi puse în discuţia părţilor în faţa instanţelor de fond, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză, astfel că examinarea raportului juridic prin prisma îmbogăţirii fără justă cauză nu poate fi supusă analizei pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.

Cât priveşte susţinerile recurentei-reclamante în sensul că legea prevede în mod imperativ modalitatea de poprire a conturilor unităţilor administrativ-teritoriale, că nu pot fi executate orice sume, Înalta Curte reţine că acestea privesc modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, astfel că nu pot fi supuse analizei în litigiul pendinte, atât faţă de obiectul prezentei cauze, cât mai ales deoarece contestaţiile la executare formulate de reclamantă împotriva executării silite demarate în temeiul sentinţei nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Jibou au fost respinse ca nefondate, cu titlu definitiv prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la criticile prin care s-a invocat că plata a fost efectuată din patrimoniul terţului poprit, iar nu din fondurile proprii ale pârâtei UAT Comuna Ileanda, deşi aceasta este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate şi că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele şi în reprezentarea Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj I, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.