Peremption of civil appeal due to one-year procedural inactivity under Art. 248 CPC.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2021, recurentul-revizuent A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La termenul de judecată din 16 ianuarie 2020, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 7 martie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus citarea părţilor în vederea repunerii cauzei pe rol pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare. În cazul în care termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, potrivit alin. (5) al aceluiaşi text legal.

În litigiul pendinte, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 16 ianuarie 2020, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la 18 ianuarie 2021 (zi de luni).

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (16 ianuarie 2020) şi până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 29 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 29 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.