Jurisdictional conflict over pension indexing claims: classification as labor matter rather than administrative act

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 22 decembrie 2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat ca pârâtul să fie obligat să respecte Legea pensiilor nr. 127/2019, lege aprobată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedinte, în ceea ce priveşte indexarea punctului de pensie cu 40%, adică 1775 RON, începând cu 01 septembrie 2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 86 din 30 martie 2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Mehedinţi a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de a soluţiona litigiile privind actele administrative, tipice sau atipice, ale autorităţile publice centrale, art. 10 din Legea nr. 554/2004 dispune că aceste litigii se soluţionează în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. De asemenea, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc în competenţa curţilor de apel soluţionarea, în primă instanţă, a proceselor şi cererilor în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.

A mai reţinut instanţa că de altfel, potrivit autorilor de drept administrativ, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Această definiţie a fost consacrată, ulterior, chiar prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, în speţa dedusă judecăţii, deşi nu este suficient motivată chemarea în judecată a pârâtului Guvernul României, pretenţiile reclamanţilor, oricare ar fi ele, nu pot excede atribuţiilor şi competenţelor legale ale acestei autorităţi, astfel încât eventuala vătămare a drepturilor lor subiective şi existenţa unei răspunderi administrativ-patrimoniale nu poate fi analizată şi stabilită decât de instanţele specializate de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 872 din 03 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au domiciliul, judeţul Mehedinţi, iar potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său", norma legală instituind aşadar o competenţă teritorială exclusivă în favoarea reclamantului persoană fizică.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 253 din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, constatând ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintând dosarul în vederea soluţionării acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2, art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în competenţa instanţelor de contencios administrativ nu sunt toate litigiile care implică o autoritate publică, ci doar litigiile care privesc acte administrative tipice sau asimilate, iar cererea reclamanţilor nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi special, pentru ca, astfel, instanţa de contencios administrative să fie competentă în a soluţiona acţiunea.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a reţinut şi că raportul juridic care a condus la sesizarea instanţei nu este unul de drept public, întrucât obiectul acţiunii îl constituie plata unor diferenţe de drepturi băneşti derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea unor dispoziţii legale din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanţii A. şi B., în calitate de pensionari, au înţeles să învestească instanţa de conflicte de muncă şi de asigurări sociale cu o acţiune având ca obiect acordarea de drepturi băneşti reţinute nelegal, urmare a nerespectării Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

Înalta Curte constată că reclamanţii nu supun judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat, câtă vreme nu au făcut referire la vreun act administrativ unilateral pe care îl contestă şi nici nu au pretins că au adresat o cerere pârâtului pentru acordarea drepturilor pretinse).

De asemenea, acţiunea formulată nu prezintă configuraţia unei cereri în despăgubiri, formulată în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, întrucât în atare situaţie reclamanţii ar fi trebuit să probeze faptul că s-au adresat anterior instanţei de contencios administrativ cu o cerere în anularea actului administrativ vătămător, care să fi fost admisă.

În raport cu obiectul cererii, având în vedere împrejurarea că raportul juridic care a condus la sesizarea instanţei nu este unul de drept public, întrucât obiectul acţiunii îl constituie plata unor diferenţe de drepturi băneşti derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea unor dispoziţii legale din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele privind asigurările sociale, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 266 şi următoarele din Codul muncii coroborate cu art. 141 lit. f) din Legea nr. 127/2019.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 141 lit. f) din Legea nr. 127/2019 "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind (...) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi".

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului, secţia specializată în conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă pe care, de altfel, reclamanţii au ales să o învestească iniţial.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM