Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5541/2021 AI generated

Jurisdictional conflict over compensation claims against local vs. central veterinary authorities under Law No. 554/2004

Case Number Decizia nr. 5541/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Vâlcea Court of Appeal, ruling it is the competent body to adjudicate the merits of the dispute. The case involved a veterinary medical cabinet suing a national sanitary authority and a county directorate for payment of statutory monthly compensation under Law No. 236/2019 for a specific period in 2019-2020. Although the Vâlcea court initially declined jurisdiction in favor of the Bucharest court based on the plaintiff's seat, and the Bucharest court subsequently referred the case back to Vâlcea based on the local authority's seat, the appellate court then referred the conflict to the Supreme Court. The Supreme Court determined that because the substantive obligation to pay the compensation lies with the county-level directorate rather than the central national authority, the "rank" of the administrative act-issuing authority is the decisive criterion for jurisdiction. Applying Article 10 of Law No. 554/2004, which assigns cases involving acts by local or county public authorities to the tribunal level, the Court affirmed the competence of the Vâlcea Court of Appeal to hear the administrative litigation.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over compensation claims against local vs. central veterinary authorities under Law No. 554/2004: The case involved a veterinary medical cabinet suing a national sanitary authority and a county directorate for payment of statutory monthly compensation under Law No. 236/2019 for a specific period in 2019-2020. Although the Vâlcea court initially declined jurisdiction in favor of the Bucharest court based on the plaintiff's seat, and the Bucharest court subsequently referred the case back to Vâlcea based on the local authority's seat, the appellate court then referred the conflict to the Supreme Court. The Supreme Court determined that because the substantive obligation to pay the compensation lies with the county-level directorate rather than the central national authority, the "rank" of the administrative act-issuing authority is the decisive criterion for jurisdiction. Applying Article 10 of Law No. 554/2004, which assigns cases involving acts by local or county public authorities to the tribunal level, the Court affirmed the competence of the Vâlcea Court of Appeal to hear the administrative litigation.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction application to an administrative authority local authority law of obligations public hearing determination of territorial jurisdiction
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning competence to the Vâlcea Court of Appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi, după modificarea cererii, în contradictoriu şi cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, a solicitat obligarea acestora la achitarea sumei de 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16 decembrie 2019 - până la data de 24 iulie 2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 303 din 21 ianuarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere şi aspectul că sediul reclamantului este în judeţul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal la data de 26 februarie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 777/29.04.2021, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vâlcea a reţinut, în esenţă, că întrucât ceea ce se contestă, în mod explicit, de către reclamant, este refuzul pretins nejustificat al pârâtei ANSVSA (autoritate publică centrală), de a soluţiona în mod favorabil cererea reclamantului, competenţa de soluţionare a cauzei se determină, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul central al autorităţii publice pârâte, emitente a refuzului contestat în speţă (materializat prin adresa de răspuns nr. x/04.08.2020).

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 154/F-CONT din 09 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, suspendând din oficiu judecata cauzei şi înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă, că în cauză interesează criteriul privind rangul autorităţii publice chemate în judecată şi că, în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii, verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum şi plata acesteia, constituie prerogative ale direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, instituţii publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

În cauza de faţă, aceste prerogative aparţinând pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa pentru soluţionarea litigiului revine Tribunalului Vâlcea.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Din perspectiva cadrului procesual, se constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 10.000 de RON lunar, începând cu data de 16 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019) şi până la data de 24 iulie 2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020).

Înalta Curte, prin raportare la aspectele învederate în motivarea cererii de chemare în judecată, reţine că prin petitul privind obligarea ANSVSA la plata sumei de 10.000 RON lunar, reclamantul tinde, în realitate, la obligarea unei astfel de autorităţi la alocarea fondurilor necesare efectuării, de către DSVSA a plăţii sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019.

Conform art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004:

"Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanţă primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin bugetul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza decontului şi a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană este definită la Anexa 1 la aceeaşi ordonanţă ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, având autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.

Din analiza textelor legale menţionate, rezultă că direcţiile judeţene sunt cele care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 şi care gestionează, realizează şi controlează activităţile sanitar-veterinare pe teritoriul judeţului.

Bugetul direcţiilor judeţene (ordonatori terţiari de credite) este aprobat de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor şi propunerilor acestora.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului şi cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, în determinarea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorităţii emitente.

În raport de toate aceste aspecte, întrucât, în concret, petitul principal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea de obligare a DSVSA Vâlcea la plata sumei de 10.000 RON lunar, în virtutea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este tribunalul, instanţă pe care de altfel a înţeles şi reclamantul să o sesizeze potrivit criteriului rangului autorităţii emitente a actului administrativ asimilat.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere raza teritorială a tribunalului unde se află sediul reclamantului, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Vâlcea.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A. pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM