Appeal admitted, suspension quashed and remanded — National Integrity Agency report challenge on constitutional referral.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29 aprilie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/09.03.2020, întocmit de pârâtă, precum şi cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin raportare la prevederile constituţionale din art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (2) referitor la limitele restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

- a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin raportare la prevederile constituţionale din art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (2) referitor la limitele restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

- a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în prezenta sesizare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 27 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, respingerea, ca nefondată, a măsurii suspendării judecării cauzei, dispusă de instanţa de fond din oficiu.

În susţinerea motivelor de recurs s-a arătat că prin abrogarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în eventualitatea admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanţa de drept comun, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

S-a mai arătat că nu se impune suspendarea cauzei, având în vedere că şi în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi admisă de Curtea Constituţională, iar între timp prezenta cauză ar fi soluţionată definitiv, aceasta nu constituie niciun impediment pentru reclamantă, deoarece dispune de remedii legale, aceasta având deschisă calea revizuirii, conform art. 509 pct. 11 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în condiţiile în care articolul vizat de excepţia de neconstituţionalitate este chiar cel pe care se întemeiază raportul de evaluare contestat în cauză, este lipsit de echivoc că de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate depinde soluţionarea prezentului dosar.

Totodată a arătat că interdicţia de a ocupa funcţii publice prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se aplică automat, în temeiul legii, din momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare, iar în aceste condiţii prejudiciul produs ca urmare a aplicării acestei interdicţii ar fi greu de reparat, nefiind susceptibil de repunere în situaţia anterioară.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei ridicată din oficiu în prezenta cauză.

A considerat instanţa fondului că, întrucât există o foarte strânsă legătură între soluţia ce se va pronunţa în cauza de faţă şi soluţia ce se va pronunţa la Curtea Constituţională cu privire la sesizarea trimisă, sunt îndeplinite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

În acord cu susţinerile recurentei, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus şi motivul de revizuire în cazul deciziilor Curţii Constituţionale.

Dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Instanţa poate suspenda cursul judecăţii, însă doar motivat, nefiind suficientă probarea legăturii dintre textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei, legătură care este inerentă în ipoteza admiterii cererii de sesizare.

Dincolo de lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi nedovedirea motivelor care au impus suspendarea, mai reţine Înalta Curte că termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale.

Raportat la particularitatea speţei, respectiv împrejurarea că sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 s-a dispus prin încheierea din data de 27 octombrie 2020, respectiv cu mai bine de un an de zile în urmă, instanţa de control judiciar are în vedere că dosarul se află în faţa primei instanţe, împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond putând fi formulată calea de atac a recursului astfel că, până la rămânea definitivă a soluţiei cu privire la raportul de evaluare contestat în cauză, se va fi pronunţat şi o soluţie privind excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituţională.

Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reţine şi că reclamanta are la dispoziţie mijloace procedurale de valorificare ulterioară a deciziei ce va fi pronunţată de Curtea Constituţională, în măsura în care hotărârea judecătorească definitivă ce va fi pronunţată în prezenta cauză va confirma existenţa stării de incompatibilitate.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este conformă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar încălcarea regulilor procedurale care permit temporizarea cursului judecăţii nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea în parte a încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate cu privire la măsura suspendării şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 27 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea recurată cu privire la măsura suspendării şi trimite cauza primei instanţe în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM