Presidential Order for Emergency Reimbursement of Unlisted Life-Saving Medication Under Civil Procedure Law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să fie obligaţi pârâţii la asigurarea către reclamant, pe baza de prescripţie medicală, în regim compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 26/2021/10 martie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunţate, iar pe fond admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În motivarea recursului, a arătat recurentul, în esenţă, că instanţa de fond, deşi putea să facă un examen al condiţiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială şi să observe că acestea sunt îndeplinite, nu procedează în acest mod, respingând cererea cu motivarea că solicitarea reclamantului, medicamentul AVASTIN (denumire comercială) să fie în regim de compensare 100%, presupune o analiză complexă şi de ansamblu a situaţiei de fond cât şi a obligaţiei sau nu a pârâţilor să reglementeze şi să aplice un ordin în acest sens.

Apreciază recurentul că sunt îndeplinite în prezenta cauză condiţiile impuse de dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. arătând în acest sens că urgenţa este dată de prejudiciul direct, imediat şi permanent pe care îl suferă recurentul din cauza imposibilităţii de a-şi asigura medicamentul din veniturile proprii, având în vedere că preţul acestui medicament este de aproximativ 5.000 RON lunar, împrejurare ce îi afectează dreptul la viaţă.

Arată recurentul că suferă de o formă gravă şi agresivă de cancer cerebral, iar ca urmare a tratamentului cu medicamentul Bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) prescris de medicul oncolog, boala a stagnat iar starea sănătăţii s-a ameliorat.

Cu privire la dreptul la viaţă al recurentul arată că acesta este protejat atât de Constituţia României cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie, a caracterului vremelnic, arată recurentul că cele solicitate nu au caracter definitiv, măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice, doar până la soluţionarea definitivă a litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată a pârâţilor pentru "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Şi în ce priveşte cea de-a treia condiţie, arată recurentul că şi aceasta este îndeplinită, atâta vreme cât a solicitat ca instanţa de judecată să dispună măsuri provizorii în vederea asigurării tratamentului necesar.

4. Apărările intimaţilor

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au formulat întâmpinare la motivele de recurs comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu sentinţa atacată şi motivele de recurs formulate, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile formulate de recurent, motiv pentru care sentinţa instanţei de fond va fi casată, şi rejudecând cauza, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006 "Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru."

Conform art. 242 din acelaşi act normativ "(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Totodată, conform art. 276 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, "(3) CNAS are ca principal obiect de activitate asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România şi are în subordine casele de asigurări de sănătate judeţene şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti."

În drept, cererea reclamantului este întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. care prevede posibilitatea instanţei de a lua măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pe calea specială a procedurii ordonanţei preşedinţiale, pentru păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, atunci când aparenţa dreptului este în favoarea părţii reclamante.

Aceste condiţii trebuiau verificate de către instanţa de fond, iar prin această verificare nu se poate reţine că efectuează o "analiză complexă şi de ansamblu a situaţiei de fond", atâta vreme cât instanţa de judecată, prin raportare la norma juridică invocată ca şi temei de drept, este limitată la efectuarea unei analize asupra îndeplinirii condiţiilor impuse de respectiva normă specială.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute de norma legală arătată, condiţii ce trebuiesc îndeplinite cumulativ, sunt: urgenţa, caracterul provizoriu (vremelnic) şi neprejudecarea fondului.

În privinţa urgenţei, art. 997 alin. (1) C. proc. civ., exemplifică categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă: păstrarea unui drept căruia i s-ar putea aduce atingere prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Înalta Curte constată că în cauză este îndeplinită condiţia urgenţei, prin aceea că recurentul-reclamant urmăreşte prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Astfel, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a fost diagnosticat în luna iunie 2020 cu cea mai agresivă formă de tumoră cerebrală GLIOBLASTOM, a fost operat în luna iulie 2020 pentru extirparea tumorii, a urmat radioterapie şi chimioterapie. De asemenea, a urmat chimioterapie linia 1 cu Temozolomidă (TMZ). Potrivit actelor medicale a urmat chimioterapie cu BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) şi Temozolomidă, iar în prezent medicul curant recomandă în continuare tratament cu medicamentul BEVACIZUMAB, având în vedere eficienţa terapeutică.

Cu privire la dreptul la viaţă al reclamantului, Înalta Curte reţine că acesta este protejat atât prin art. 22 din Constituţia României, cât şi prin art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sarcina statului existând şi o obligaţie pozitivă pentru a asigura respectarea dreptului la viaţă, nu numai una de a se abţine "de la luarea unei vieţi în mod intenţionat şi ilegal, ci implică totodată obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja vieţile celor aflaţi sub jurisdicţia lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-III)."

Relevante raportat la îndeplinirea condiţiei urgenţei - care constă în pericolul pentru viaţa reclamantului - sunt şi o parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin) deoarece nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele şi omisiunile autorităţilor în materie de politica sănătăţii să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaţilor din domeniul sănătăţii şi protejarea vieţilor pacienţilor, Curtea nu poate accepta ideea că nişte chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătăţii sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătăţii în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligaţiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenţie pentru apărarea vieţii [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V şi Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

29. Curtea reaminteşte că abordarea sa faţă de interpretarea art. 2 este ghidată de ideea că obiectul şi scopul convenţiei ca instrument pentru protecţia persoanelor impune interpretarea dispoziţiilor sale şi aplicarea lor astfel încât garanţiile acesteia să fie practice şi efective (a se vedea, de exemplu, Yaşa împotriva Turciei, 2 septembrie 1998, pct. 64, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-VI).

30. În cazul de faţă, capătul de cerere invocat în faţa Curţii este că autorităţile naţionale nu au făcut ceea ce era de aşteptat din partea lor, nu numai de către reclamant, ci şi de către instanţele interne (supra, pct. 13-14), care le-au ordonat să îi asigure reclamantului medicamentele necesare ca să se trateze de boala care în cele din urmă i-a cauzat moartea."

În privinţa caracterului provizoriu al măsurii solicitate de reclamant, respectiv obligarea pârâţilor să-i asigure medicamentul BEVACIZUMAB pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea dosarului nr. x/2021, Înalta Curte apreciază că aceasta este de asemenea îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reţine astfel că recurentul-reclamant a formulat o acţiune întemeiată pe dreptul comun, solicitând obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 în regim de compensare 100% a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicaţia GLIOBLASTOM, acţiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin cererea de faţă urmăreşte să obţină o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

Condiţia neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge atât din condiţia referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când există judecată asupra fondului.

De asemenea, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, iar alin. (5), că nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul pe fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În cauza de faţă, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părţi (dreptul reclamantului la decontarea integrală a medicamentului raportat la boala de care suferă), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

Înalta Curte reţine că toate susţinerile intimaţilor-pârâţi referitoare la neîndeplinirea acestei condiţii sunt neîntemeiate motivat de faptul că aparenţa de drept în această situaţie este în favoarea reclamantului deoarece există prescripţia medicală a medicamentului în cauză emisă pentru această boală, precum şi din faptul că medicamentul este inclus în lista medicamentelor compensate pentru patologii similare.

Or, pentru motivele arătate Înalta Curte consideră că aparenţa de drept este în prezent favorabilă recurentului-reclamant, fără însă a se pronunţa asupra existenţei ori inexistenţei dreptului acesteia, drept ce face obiectul litigiului de fond.

Constatând îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 997 şi următoarele, Înalta Curte va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâţii să-i asigure acestuia, medicamentul BEVACIZUMAB pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Susţinerile intimatei-pârâte Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România ce vizează împrejurarea că instituţia pe care o reprezintă a procedat la evaluarea unor medicamente pentru indicaţii "off label", şi s-a constatat că nu pot fi îndeplinite condiţiile Ordinului nr. 861/2014, pentru a se obţine o decizie de includere, constată Înalta Curte că nu pot fi primate în această cauză. Pentru admiterea prezentei ordonanţe preşedinţiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului, într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâţilor.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite cererea de ordonanţă preşedinţială, fiind obligaţi pârâţii să asigure reclamantului, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul BEVACIZUMAB, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 26/2021 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite cererea de ordonanţă preşedinţială.

Obligă pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la asigurarea către reclamant pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM