Salary recalculation claims survive inadmissibility; 30% cap dispute remanded for merits.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Apărării Naţionale şi secţia Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună:

- reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare în raport de dispoziţiile art. 4 şi 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, fără luarea în considerare a limitei prevăzută de art. 25 din Capitolul II Secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiei cuvenite potrivit pct. 1, actualizate cu indicele de inflaţie, respectiv la plata dobânzii legale penalizatoare, calculata de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului Ministerului Apărării Naţionale la includerea şi asigurarea în bugetul parchetelor militare a sumelor necesare pentru plata diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiei cuvenite potrivit pct. 1 actualizate eu indicele de inflaţie, respecţi pentru plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Capitolul II. Secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 4, art. 16 şi art. 41, art. 124, art. 125 şi art. 132 din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În subsidiar, au solicitat reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, în raport de limita prevăzută de art. 25 alin. (2) din Capitolul II Secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care instituie o normă derogatorie, specială, prin care se prevede în mod imperativ faptul că în cazul instituţiilor din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi al celor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională limita maximă de 30% prevăzută de lege nu se raportează la bugetul aprobat pentru fiecare ordonator de credite (ordonator principal, secundar sau terţiar), ci la bugetul total al ordonatorului principal de credite, menţinând capetele de cerere precizate la pct. 2 şi 3.

Prin sentinţa civilă nr. 6593/22.11.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, motivat, în esenţă, de prevederile art. 7 din Anexa VI cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 775 din 7 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, Ministerul Apărării Naţionale şi secţia Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

Prin motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Au susţinut recurenţii - reclamanţi că acţiunea vizează obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale având în vedere principiul egalizării salariilor, prevăzut prin Decizia nr. 794/2016, fiind întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii şi Legii dialogului social, nevizând atacarea unor ordine în temeiul art. 7 alin. (1) şi (2) din Cap. VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au invocat nelegalitatea hotărârii pronunţate în raport de concluziile Deciziei nr. 22/14.09.2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că în litigiile privind funcţia publică nu este necesară procedura prealabilă.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimatul pârât Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare, respectiv pct. 3 şi 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:

Prin sentinţa criticată, instanţa de fond reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a reţinut faptul că reclamanţii (procurori militari şi personal auxiliar de specialitate) urmăresc să înlăture din ordinea juridică, cu caracter retroactiv, actele de salarizare emise pe numele lor în aplicarea art. 38 alin. (3) şi art. 25 din legea salarizării, respectiv modificarea acestor acte de către ordonatorul de credite, în sensul invocat prin cererea de chemare în judecată, constatând pe cale de consecinţă că aceştia aveau obligaţia de a se adresa în prealabil ordonatorului de credite.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

În cauza dedusă judecăţii, recurenţii - reclamanţi nu au solicitat anularea ordinelor prin care le-au fost stabilite indemnizaţiile de încadrare, ci recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente în raport de dispoziţiile art. 4 şi 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, fără luarea în considerare limitării sporurilor prevăzută de art. 25 din Capitolul II Secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Faţă de considerentele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că reclamanţii nu contestă actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale avut în vedere de dispoziţiile reţinute de instanţa de fond pentru admiterea excepţiei inadmisibilităţii, ci au solicitat acordarea unor drepturi băneşti aferente sporului de funcţie publică şi supuse, totodată, şi normelor de drept comun din dreptul muncii, ceea ce ar putea atrage deopotrivă atât competenţa instanţelor de contencios administrativ, cât şi pe cea a instanţelor ce judecă litigii de muncă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., curtea de apel procedând la judecarea cauzei cu ignorarea principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii.

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, Înalta Curte constată că prezenta acţiune având ca obiect plata diferenţelor salariale rezultate din modul de interpretare a dispoziţiilor art. 25 din Capitolul II. Secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, revine spre competentă soluţionare în primă instanţă, secţiei specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Temeiul de drept al soluţiei

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. împotriva sentinţei civile nr. 775 din 7 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM