Securitate status ruling quashed and remanded for re-trial after court applied unargued legal basis

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 alin. (b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul A. a declarat recurs iar reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs incident.

3.1 Recurentul-pârât A., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, şi, în principal, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut că este incident motivul de casarea prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, întrucât instanţa de fond şi-a motivat soluţia având în vedere alt temei de drept, respectiv a constat că pârâtul a fost colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deşi prin acţiune s-a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

A menţionat că hotărârea nu cuprinde nici argumentele care au format convingerea, chiar şi greşită, că pârâtul ar fi fost colaborator al Securităţii şi că motivarea acesteia nu este de natură să facă dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare au fost examinate, împrejurare ce denotă recercetarea fondului.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, s-a arătat că nu este îndeplinită cea de a doua condiţie impusă de aceste dispoziţii legale, întrucât pârâtul nu a desfăşurat activităţi de supraveghere informativă în calitatea sa de angajat şi, pe de altă parte, nu a semnat niciun document în cadrul supravegherii informative pentru că nu a îndeplinit o asemenea activitate.

3.2 Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin recursul incident întemeiat pe dispoziţiile art. 491, art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat în principal, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2) şi art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., situaţie ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanţa nu numai că nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut dar nici nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, încălcând astfel principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii.

Cât priveşte incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a apreciat recurentul-pârât că argumentele judecătorului fondului sunt străine de natura cauzei, străine de scopul urmărit prin promovarea acţiunii şi anume stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.

În fine, a arătat recurentul-reclamant că hotărârea a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în calitatea de angajat al fostei Securităţi a recurentului-pârât este evident că în speţă este îndeplinită prima condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în recurs

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi admiterea recursului incident promovat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, recurentul-pârât A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului incident declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinând că din motivarea recursului incident rezultă că recurentul-reclamant aduce critici ce ar fi trebuit să facă obiectul unui recurs principal pe care acesta nu l-a formulat în termen legal.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează a admite ambele recursuri, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului incident, invocată de recurentul-pârât A., Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât potrivit prevederilor art. 491 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 472 şi art. 474 C. proc. civ., intimatul nemulţumit de soluţia primei instanţe, poate formula recurs incident în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică, prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe, motivele recursului incident putând viza orice aspect care prezintă interes pentru intimatul care declară recurs incident, acesta având un caracter accesoriu în raport de recursul principal.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost admisă, fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al securităţii, atât reclamantul cât şi pârâtul formulând critici de nelegalitate împotriva acestei sentinţe.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită " va cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a reţinut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa".

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de către părţi, ceea ce cu uşurinţă se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa fondului, care a ignorat temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a soluţionat cauza în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a pune în discuţia părţilor litigante acest aspect.

Aşadar, instanţa de fond, s-a raportat în mod greşit la un alt temei juridic decât cel indicate de reclamant, fără a ţine seama de întreaga expunere din cadrul cererii de chemare în judecată şi de apărările formulate prin întâmpinare, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condiţiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale ambelor părţi litigante, şi echivalează cu necercetarea fondului dreptului dedus judecăţii.

În aceste condiţii, în care instanţa de fond nu a expus în considerentele hotărârii pronunţate care au fost motivele care au generat aplicarea unui alt temei de drept decât cel indicat de părţi, este practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea asigurării dreptului părţilor la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicţie. În rejudecare, instanţa urmează a analiza cererea de chemare în judecată, prin prisma dispoziţiilor legale invocate de către reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât A. şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM