Late tax inspection revision request dismissed for missing statutory deadline

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin decizia nr. 3449 din 20 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost admise recursurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 167 din 13 noiembrie 2017 şi încheierii nr. 1 din 16 ianuarie 2018 ale Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei nr. 167 din 13 noiembrie 2017 a aceleiaşi instanţe; Au fost casate hotărârile atacate şi, în rejudecare, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de această pârâtă. Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea de anulare a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. ISRAIF/1039/24.03.2016 şi a Procesului-verbal nr. ISRAIF 1005/22.03.2016, ca inadmisibilă şi a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 3449 din 20 iunie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire reclamanta A. S.R.L..

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 6 septembrie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019

În motivarea căii de atac, revizuenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziilor nr. 2496/2013, 646/2013, 4210/2012, 4607/2012, 5046/2012, 5158/2012 şi 5159/2012, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 7 noiembrie 2019, revizuenta A. S.R.L. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi 3, art. 24 alin. (1), art. 124 din Constituţia României.

3. Apărările formulate în cauză

3.1 Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi excepţia tardivităţii formulării acesteia iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

3.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Finanţelor Publice, acesta a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, apreciind că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar ca nefondată.

4. Răspunsul la întâmpinare

Revizuenta a transmis la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire şi înlăturarea aplicării art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa calculării termenului de o lună de la data comunicării hotărârii iar nu de la data la care hotărârea rămâne definitivă, apreciind că dispoziţiile art. 6 CEDO au prioritate faţă de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

6. Alte aspecte

Prin încheierea din 1 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea formulată de revizuenta A. S.R.L. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 366 din 3 iunie 201, pronunţată în dosarul nr. x/2020 Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. S.R.L., în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia invocată este întemeiată, motiv pentru care cererea de revizuire va fi respinsă ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de dispoziţiile art. 509 - 513 C. proc. civ. care poate fi exercitată numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 din acelaşi cod.

Conform art. 511 C. proc. civ. "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti potrivit pct. 8, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Aşadar, textul legal precitat, instituie termenul de o lună, care în cazul de faţă curge de la data pronunţării deciziei nr. 3449 din 20 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de care revizuenta îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost formulată de revizuentă la data de 6 septembrie 2019 cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora, în speţă, revizuenta neformulând o astfel de cerere.

Prin urmare, reţine instanţa că cererea de revizuire formulată în cauză este tardivă, revizuenta nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situaţie prevăzută de 186 alin. (1) şi (2) C C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate primi susţinerile revizuentei în legătură cu inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care în opinia sa contravin prevederilor art. 6 din CEDO.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum revizuenta a formulat cererea după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3449 din 20 iunie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM