Nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality in discrimination fine challenge
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower court's dismissal of the plaintiff's action, declaring the appellant's appeal null and void because it failed to specify valid grounds for cassation; the original decision regarding the administrative fine stands in force. The dispute involved a plaintiff challenging a contraventional fine of 1,000 RON imposed by the National Council for Combating Discrimination for alleged violations of Government Ordinance No. 137/2000, a decision that had survived multiple procedural referrals and a prior cassation order for lack of procedural extension. The Court determined the appeal was null under Article 489(2) of the Civil Procedure Code because the appellant merely reiterated factual circumstances and complained about evidence handling without effectively contesting the legal reasoning of the appealed judgment, thus failing to meet the requirements for developing grounds for illegalty under Article 488. Consequently, the Court admitted the exception of nullity raised by the respondent and formally declared the appeal null based on Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Articles 496(1) and 489(2) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 487 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality in discrimination fine challenge: Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 395 din 02.07.2014 emisă de pârât prin care i s-a aplicat o amendă contravenţională în valoare de 1000 RON, fiind acuzat de faptul că a încălcat art. 15 din O.G. nr. 137/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 690/23.01.2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de către instanţă din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 2128 din data de 17.07.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 415 pronunţată la data de 13 octombrie 2015, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 395/02.07.2014.
Prin decizia nr. 3171 din data de 11.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 415 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se în considerentele deciziei de casare că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor necesitatea extinderii cadrului procesual, acest aspect neputând fi imputat reclamantului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 26.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2015*.
Reclamantul a extins cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a persoanei care a făcut sesizarea care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv B..
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 25/2020 din 27 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 25/2020 din 27 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac cu consecinţa admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este nejustificată şi că aceasta a tratat cu superficialitate declaraţiile celor doi martori şi nu a stăruit în a pune întrebări suplimentare martorilor pentru a lămuri dacă răspunsul acestora este în concordanţă cu cele declarate în cadrul Consiliului.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurentul-reclamant a transmis răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, susţinând că în cadrul motivelor de recurs a adus critici şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată în cauză.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 1 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru
Constatând la termenul de judecată din 17 martie 2021, din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-reclamant, că intimata-pârâtă B., a decedat, şi apreciind necesar citarea acesteia pe numele moştenirii, instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 27 octombrie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 395 din 02.07.2014 emisă de pârât prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 1000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000.
Prin sentinţa recurată cererea reclamantului A. a fost respinsă, instanţa de fond argumentând în fapt şi în drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., soluţia de respingere a acţiunii, făcând referire la: situaţia de fapt, probele administrate, legislaţia aplicabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Cu toate acestea, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete cu privire la argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei a cărei legalitate este supusă controlului instanţei de recurs.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză recursul formulat nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, criticile formulate de acesta neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Argumentele expuse constau, practic, într-o reiterare a situaţiei de fapt şi vizează aspecte legate de modalitatea în care prima instanţă a administrat probatoriul, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate.
Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.
Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt şi cu modalitatea de administrare a probelor nu pot forma obiectul recursului.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 25 din 27 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.
Procesat de GGC - LM