Challenge to integrity evaluation: failure to prove personal pecuniary interest vitiates conflict of interest finding

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 154/2019 din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate- Inspecţia de Integritate, fiind anulat Raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 întocmit de aceasta.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 154/2019 din 3 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 coroborate cu prevederile art. 2537 şi art. 2541 din C. civ. cu privire la prescripţie.

A arătat că starea de conflict de interese s-a reţinut în raport de votul acordat de intimat pentru adoptarea Hotărârii Consiliului Local Oţeleni nr. 6/23.06.2016, iar raportul de evaluare a fost emis la 26.03.2019, fiind astfel evident că între data încălcării regimului juridic al conflictelor de interese şi data emiterii raportului de evaluare nu au trecut trei ani pentru a se putea vorbi de prescripţia răspunderii administrative.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 aprilie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru 15 septembrie şi respectiv 27 octombrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant la termenul de judecată din 27.10.2021, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că argumentele invocate prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reţinută susţinerea că nu s-a indicat în concret în ce anume constă nelegalitatea hotărârii atacate şi pretinsele greşeli de judecată săvârşite de instanţa de fond.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 486 C. proc. civ., instanţa de control judiciar va respinge excepţia nulităţii recursului.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul de evaluare s-a reţinut că reclamantului A. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi cu dispoziţiile art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statul aleşilor locali, întrucât a votat adoptarea Hotărârii Consiliului Local Oţeleni nr. 6/23.06.2016 privind alegerea viceprimarului comunei Oţeleni, potrivită căreia persoana evaluată a fost aleasă în funcţia de viceprimar.

Prima instanţă a admis cererea reclamantului şi a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

S-a avut în vedere că pentru a exista un conflict de interese, trebuie, potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, ca persoana care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică să aibă un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Astfel, a reţinut judecătorul fondului că deşi reclamantului i se impută faptul că, în calitate de consilier local, a votat adoptarea H.C.L. Oţeleni nr. 6/23.06.2016, prin care a fost ales în funcţia de viceprimar, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale imperative pentru existenţa conflictului de interese, întrucât pârâta nici măcar nu a sugerat care ar putea fi interesul personal de natură patrimonială urmărit de reclamant iar legea nu prevede expres o interdicţie pentru consilierul local, care a optat pentru ocuparea funcţiei de viceprimar, de a vota în acest sens.

Aceste aspecte nu au fost criticate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, împrejurare faţă de care, în prezenta cale de atac, o analiză din această perspectivă, excede limitelor recursului de faţă.

Prima instanţă a mai reţinut că un alt motiv de nulitate a raportului de evaluare îl reprezintă faptul că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii reclamantului pentru săvârşirea abaterii disciplinare, apreciind că termenul de prescripţie s-a împlinit la 23.06.2019, anterior soluţionării cauzei.

Prin recursul promovat, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, criticat această soluţia din perspectiva aplicării greşite a prevederilor legale referitoare la prescripţie.

Susţinerile recurentei-pârâte sunt întemeiate, întrucât, faţă de data încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, data la care a fost votată hotărârea Consiliului Local Oţeleni nr. 6/23.06.2016 şi data emiterii raportului de evaluare, în cauză nu se punea problema prescripţiei.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează de către ANI atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prescripţia nu a constituit însă motivul determinant pentru care prima instanţă a constatat nulitatea raportului de evaluare analizat în cauză.

Aspectele legate de prescripţie au constituit un argument în plus pentru judecătorul fondului, astfel că, deşi susţinerile recurentei au fost găsite ca întemeiate, în condiţiile în care aceasta nu a criticat sentinţa primei instanţe în legătură cu neîndeplinirea condiţiilor imperative pentru existenţa conflictului de interese, aceste reţineri se bucură de autoritate de lucru judecat.

În raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, care a formulat recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatului-reclamant avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de munca depusă de avocat, determinat de elemente precum complexitatea şi dificultatea litigiului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate împotriva sentinţei nr. 154 din 3 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate împotriva sentinţei nr. 154 din 3 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 5000 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM