Refusal to issue private property certificate: duty to order topographic expert testimony to resolve factual disputes on land boundaries and registration status
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's dismissal, and remanded the case to the Court of Appeal for a new trial, ruling in favor of the appellant company regarding procedural errors. The dispute involved a public administration challenge where the state-owned construction company challenged the Ministry of Economy's refusal to issue a certificate attesting the right of private property over two land plots originally in the company's patrimony, arguing that the refusal was based on the unauthorized refusal of the City Hall and Land Registry to approve the topographic documentation. The decisive legal basis was the violation of Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, specifically the lower court's failure to administer essential expert testimony in topography as required by Article 22(2) of the Civil Procedure Code, which obliges judges to use all legal means to prevent errors in establishing the truth, thereby rendering the initial decision null and necessitating a retrial to fully examine the factual circumstances and applicable substantive laws.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 22 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 175 C. proc. civ; Refusal to issue private property certificate: duty to order topographic expert testimony to resolve factual disputes on land boundaries and registration status: The dispute involved a public administration challenge where the state-owned construction company challenged the Ministry of Economy's refusal to issue a certificate attesting the right of private property over two land plots originally in the company's patrimony, arguing that the refusal was based on the unauthorized refusal of the City Hall and Land Registry to approve the topographic documentation. The decisive legal basis was the violation of Article 488(1)(5) of the Civil Procedure Code, specifically the lower court's failure to administer essential expert testimony in topography as required by Article 22(2) of the Civil Procedure Code, which obliges judges to use all legal means to prevent errors in establishing the truth, thereby rendering the initial decision null and necessitating a retrial to fully examine the factual circumstances and applicable substantive laws.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the administrative court's decision to quash the contested refusal and remand the case.
Applied as the procedural rule governing the court's power to admit the appeal and quash the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 10.07.2018 sub numărul x/2018, reclamanta S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei - Direcţia Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privata, în baza H.G. nr. 834/1991, asupra următoarelor imobile, existente în patrimoniul societăţii A. S.A. Constanţa, actuala S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. Constanţa, la data înfiinţării sale: teren în suprafaţa de 5939,93 m.p. situat în Constanţa, Aleea x aferent obiectivului Baza Nautică A. S.A. Constanţa şi teren în suprafaţa de 15.310,28 m.p. situat în str. x (actual B.), înscris în CF a Mun. Constanţa cu adresa Bdul. x, aferent obiectivului Baza sportivă A.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2510 din 8 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei - Direcţia Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2510 din 8 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi prevederile H.G. nr. 834/1991 şi Legii nr. 137/2002, este îndreptăţită la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate aferent activului societăţii.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a arătat că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 255 raportat la art. 258 şi art. 22 din C. proc. civ. când a respins proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie şi proba cu expertiză contabilă.
În opinia recurentei-reclamante proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie era esenţială pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, la fel ca şi proba cu expertiză contabilă, întrucât se putea confirma de către expert dacă cele două suprafeţe de teren sunt înregistrate în patrimoniul său, dacă sunt evidenţiate în contabilitate sa şi începând cu ce dată.
Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în proprietatea societăţilor comerciale cu capital de stat.
Astfel, a susţinut că pârâtul era obligat să nu se limiteze doar la o verificare formală a existenţei sau nu a unor semnături pe documentaţia cadastrală, întrucât, verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este obligaţia şi atributul exclusiv al pârâtului, în calitate de autoritate învestită prin lege să desfăşoare această activitate şi nu al Primăriei Constanţa.
A apreciat recurenta-reclamantă că lipsa semnăturilor Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi a Departamentului de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului - Primăria Municipiului Constanţa nu echivalează cu faptul că respectiva documentaţie topografică nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile H.G nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale de stat.
Documentaţia nu a fost avizată de primărie nu din motivul că aceasta nu ar fi fost întocmită corect ci pentru că terenurile ar fi devenit proprietate de stat şi că la data înaintării documentaţiei reclamanta nu avea în obiectul de activitate şi activităţi de sport şi recreative, lucru ce denotă reaua credinţă a Primăriei Constanţa.
A mai susţinut recurenta-reclamantă, în ceea ce priveşte refuzul pârâtului de eliberare a documentaţiei pe motiv că procesul-verbal de vecinătăţi nu este semnat de Primăria Constanţa că şi acest motiv este neîntemeiat întrucât în mod evident refuzul primăriei s-a bazat pe aceeaşi argumentaţie, respectiv că terenul a devenit proprietate de stat.
Prin precizarea din data de 14 aprilie 2020, recurenta-reclamantă a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa care a pronunţat sentinţa, susţinând că primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 priveşte încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 175 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul Ministerul Economiei - Direcţia Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 14 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 27 octombrie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal refuzul pârâtului Ministerul Economiei - Direcţia Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne, de eliberare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, în baza H.G. nr. 834/1991, asupra imobilelor existente în patrimoniul societăţii S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. Constanţa (fostă A. S.A. Constanţa), respectiv: teren în suprafaţa de 5939,93 mp situat în Constanţa, Aleea x aferent obiectivului Baza Nautică A. S.A. Constanţa şi teren în suprafaţa de 15.310,28 mp situat în str. x (actual B.), înscris în CF a Mun. Constanţa cu adresa Bdul. x, aferent obiectivului Baza sportiva A.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar reţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare în soluţionarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."
Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.
Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.
Aminteşte instanţa de control judiciar că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform normelor de drept aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (...)
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă".
Din considerentele sentinţei atacate, rezultă că instanţa de fond a constatat că refuzul pârâtului de a elibera Certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată este unul justificat întrucât în raport de art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, avizarea documentaţiei topografice de către compartimentul pentru urbanism şi amenajarea teritoriului şi de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară este obligatorie.
Judecătorul fondului nu a examinat în nici un fel, susţinerile reclamantei referitoare la refuzul Primăriei Municipiului Constanţa de avizare a documentaţiei topografice, cu precădere refuzul de semnare a procesului-verbal de vecinătăţi, limitându-se la a constata neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat.
Or, pentru verificarea temeiniciei tuturor acestor susţineri şi implicit a îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor corelative pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, era necesară efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, pentru a putea fi identificate şi lămurite problemele care au determinat refuzul avizării documentaţiei.
Deşi prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat instanţei să încuviinţeze această probă, judecătorul fondului a respins cererea, apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei.
Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.
Proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie era necesară în raport cu circumstanţele cauzei. Prin intermediul acestei probe se puteau identifica vecinătăţile celor două terenuri, se putea stabili dacă cele două terenuri pentru care s-a solicitat certificatului de atestare a dreptului de proprietate sunt cele identificate în documentaţia cadastrală întocmită şi depusă la pârât, această probă prezenta instanţei opinia unui specialist asupra documentaţiei existente la dosar în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt cu privire la care instanţa urma a aplica normele de drept material.
Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, urmând ca instanţa să se pronunţe după lămurirea deplină a situaţiei de fapt, prin administrarea tuturor probelor necesare, inclusiv a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie.
Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.M.C. Prefabricate pentru Construcţii S.A. împotriva sentinţei nr. 2510 din 8 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.
Procesat de GGC - LM