Financing contract reimbursement upheld; defendant's appeal dismissed, plaintiff entitled to RON 54,140.27 for eligible EU-funded expenses.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (pe parcursul procesului, prin încheierea din 19.01.2017, constatându-se că a operat transmisiunea calităţii procesuale pasive către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice), mantu a solicitat următoarele: anularea în parte a notificării nr. x/21.01.2015 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/30.10.2014, în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumei de 79.730,41 RON, aferentă Contractului de finanţare x/30.09.2013; anularea în totalitate a Deciziei nr. 20871/03.09.2015 - Raportul Final al Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei; obligarea Ministerului Fondurilor Europene, desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" la plata sumei de 79.730,41 RON, reprezentând cheltuială eligibilă, aferentă Contractului de finanţare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei de faţă, constând în taxe judiciare, onorarii experţi, onorariu avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3772 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice;

- a anulat în parte Notificarea nr. x/21.01.2015 şi decizia nr. 20871/03.09.2015, doar în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON;

- a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 54.140,27 RON, reprezentând cheltuială eligibilă aferentă contractului de finanţare nr. x;

- a respins cererea de majorare a onorariului de expert, ca neîntemeiată;

- conform art. 451 - 453 noul C. proc. civ., a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expert şi taxa judiciară de timbru, corespunzător admiterii în parte a acţiunii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare recurentul arată că, faţă de modul în care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor legale şi contractuale la împrejurările specifice cauzei, înţelege să critice pentru nelegalitate sentinţa atacată, atât sub aspectul motivelor contradictorii pe care se sprijină soluţia dată, cât şi sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material incidente în cauză (respectiv prevederile contractului de finanţare, ghidul solicitantului).

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, consideră că actele administrative contestate în cauza au fost emise cu respectarea prevederilor contractuale şi legale, ale ghidului solicitantului, precum şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare, ale O.U.G.. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, cheltuiala neeligibilă fiind corect determinată ca fiind în sumă de 79.730,41 RON.

În opinia sa, prin sentinţa atacată, în mod greşit instanţa de fond a apreciat legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva concluziilor raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză, fără a ţine seama de prevederile contractului de finanţare nr. x/30.09.2013, în temeiul căruia a fost întocmită Notificarea nr. x/21.01.2015 şi a fost emisă Decizia nr. 20871/03.09.2015, precum şi de întreaga documentaţie aferentă (constituită cu ocazia întocmirii Listei nr. 69/13.01.2015 de verificare administrativă a CR1/30.10.2014, din înscrisuri precum: solicitări de clarificări din partea intimatei, adrese de răspuns ale intimatei, re-comunicări de către intimată ale înscrisurilor doveditoare, note de răspuns, procese-verbale de verificare, procese-verbale de recepţie, procese-verbale de control, borderouri, OP-uri, extrase de cont, facturi, etc).

Astfel, conform contractului de finanţare nr. x/30.09.2013, se impunea ca instanţa de fond să constate, pe de o parte, faptul că suprafaţa pentru care a fost acordată finanţare nerambursabilă şi care implică o cheltuială eligibilă, era de 1.375,90 mp. Or, din prevederile caietului de sarcini rezulta că spaţiul de producţie avea la parter o suprafaţă construită de 1.631,74 mp.

Prin urmare, rezultă, o diferenţă de 255,57 mp, care, deşi nu avea contractată o finanţare nerambursabilă, a fost inclusă în CR1/30.10.2014.

Pe de altă parte, în contractul de lucrări nr. x/08.04.2014, încheiat cu B. S.R.L., la pct. 3, s-a prevăzut faptul că "executantul se obligă să execute construcţia halei de producţie pentru proiectul "Dezvoltarea competitivităţii economice la A. în perioada convenită, lucrarea definită în prezentul contract, fără însă ca în cadrul acestui contract să fie definit în mod clar care este suprafaţa care urmează a fi construită. nefăcându-se nicio diferenţă între suprafaţa de producţie de la parter şi suprafeţele celorlalte spaţii aferente, localizate tot la parter (magazie, vestiar, grup sanitar, sala de mese, camera CT), rezultând astfel că suprafaţa ce urma a fi construită era cea prezentată în caietul de sarcini, care corespundea şi cu memoriul tehnic de arhitectură, întocmit la data de 19.12.2012 de către arhitect C., în baza căruia a fost întocmit caietul de sarcini, respectiv suprafaţa de 1.631,47 mp.

Toate cheltuielile au fost decontate ca urmare a prezentării situaţiilor de lucrări, acceptate de beneficiar, a recepţiilor pe faze de lucru, precum şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/30.10.2014.

În cadrul documentaţiei aferente CR1/30.10.2014, se regăseşte şi adresa nr. x/14.08.2015, prin care intimata menţionează că birourile au fost executate separat ca urmare a unui alt contract de lucrări, contractul nr. x/09.07.2014, având ca obiect execuţia unei lucrări-birouri, hala servicii carosare cu regim de înălţime P+1E, conform autorizaţie de construire nr. x/20.12.2013, contractul nefiind, însă, însoţit de situaţii care să ateste ca aceste lucrări au fost recepţionate.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cauza, se impunea ca instanţa de fond să observe faptul că potrivit art. 4 alin. (1) din contractul de finanţare, sunt eligibile acele cheltuieli, realizate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 184/3008, privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiecte finanţate în cadrul operaţiunilor 1.1.a "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile" - Domeniul Major de Intervenţie 1.1 - Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţa a întreprinderilor, în special a IMM, şi 1.3.b "Sprijin pentru consultanţă acordat IMM"-Domeniul Major de Investiţie 1.3. - Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului, în cadrul axei prioritare 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice"(POS CCE) 2007 - 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93/06.02.2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea cerinţelor legale aplicabile în domeniul achiziţiilor publice.

La art. 4 alin. (2) din contractul de finanţare se prevede faptul că sunt eligibile cheltuielile prevăzute la art. 4 alin. (1) cu condiţia ca acestea să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract şi să respecte legislaţia comunitară în vigoare.

De asemenea, prin art. 4 alin. (4) din acelaşi contract de finanţare, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie să fie realizate (facturate şi plătite de către beneficiar) în perioada de implementare prevăzută la art. 2 alin. (2) din contract, excepţie făcând cazurile în care contractul de achiziţie prevede un termen de plata de maxim 90 de zile de la data facturării, cu recepţia şi livrarea în perioada de implementare.

Aşadar, în raport de dispoziţiile legale şi contractuale care îşi găsesc incidenţa în cauză, consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat valoarea cheltuielilor neeligibile la suma de 25.590,14 RON, sens în care a reţinut ca ar fi nelegală respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON (diferenţa până la suma de 79.730,14 RON).

Pentru determinarea cheltuielilor neeligibile, apreciază că în mod greşit, instanţa de fond s-a prevalat de concluziile raportului de expertiză, reţinând că "diferenţa dintre suprafaţa aprobata prin contractul de finanţare (1375,9 mp) şi suprafaţa construită parter hală (1.448,74 mp) prin contractul de lucrări nr. x/08.04.2014 ar fi doar de 72,84 mp".

În realitate, suprafaţa pentru care a fost acordată finanţare nerambursabilă şi care implică o cheltuială eligibilă, este de 1.375.90 mp. iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că spaţiul de producţie avea la parter o suprafaţă construită de 1.631,74 mp, rezultând astfel o diferenţă de 255,57 mp, şi nu de 72,84 mp, cum a reţinut greşit instanţa de fond.

Pornind de la această diferenţă de suprafaţă de 255,57 mp, rezultată din documentaţia depusă de intimata, determinarea sumei cu titlu de cheltuială neeligibila a rezultat astfel: din valoarea totală a halei de 848.782,49 RON a fost scăzută mai întâi suma de 497,11 RON ce reprezintă total cheltuială neeligibilă aferentă unor lucrări executate la exteriorul halei conform situaţiilor de lucrări precum şi a răspunsului beneficiarului.

Valoarea halei de 848.285,38 RON a fost împărţită la cei 1.631,47 mp reprezentând suprafaţa construită a halei la parter pe mp, aşa cum a fost menţionată în caietului de sarcini, fiind apoi înmulţită cu cei 255,57 mp, rezultând astfel suma de 132.884,02 RON total neeligibil aferent suprafeţei de 255,57 RON ce depăşeşte mp hala de producţie aprobată: 848.285,38 RON/1631,47 mp x 255,57 RON = 132.884,02 RON.

Pentru determinarea cheltuielii neeligibile, suma de 132.884,02 RON s-a împărţit la 60% (procentul finanţării nerambursabile), rezultând suma de 79.730,41 RON, determinată în mod corect prin actele administrative contestate în cauză, aşa cum rezultă şi din Lista nr. 69/31.01.2015 de verificare administrativă a Cererii de Rambursare.

Or, atât expertul, cât şi instanţa de fond s-au prevalat, în mod greşit, de simplele susţineri ale intimatei în sensul că suprafaţa construită a halei la parter a fi fost de 1.448,74 RON, fără a lua în considerare menţiunea din caietul de sarcini, a suprafeţei de 1.631.47 mp. ca document justificativ al solicitării plăţii sumelor nerambursabile.

Subliniază faptul că Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generată Programe Competitivitate a depus atât la dosarul instanţei, cât şi cu ocazia convocării la lucrările expertizei suficiente documente lămuritoare cu privire la obiectul cauzei, însă nici expertul contabil care a efectuat lucrarea de expertiză, nici instanţa de judecată nu au ţinut seama de aceste înscrisuri, nefiind menţionate nici în raportul de expertiză şi nici nu au fost valorificate de instanţa de judecată ca reprezentând documente justificative.

Obiectivele expertizei, încuviinţate de instanţa la pct. 1 şi la pct. 2 propuse de către intimată, nu au legătură cu obiectul cauzei, motivul litigiului constând în anularea unui act administrativ prin care intimatei i-a fost respinsă suma de 79.730,41 RON ca fiind cheltuială neeligibilă, potrivit contractului de finanţare încheiat între părţi şi prevederile legale aplicabile în cauză.

De asemenea, susţine faptul că deşi instanţa de fond a valorificat algoritmul de calcul pentru determinarea cheltuielii neeligibile, valoarea acesteia a fost substanţial diminuată ca urmare a preluării răspunsului la obiectivul nr. 3 al expertizei, formulat de către expertul parte propus de către intimata-reclamantă, fără ca instanţa de fond să analizeze celelalte înscrisuri aflate la dosar şi, prin coroborare, să constate ca, prin adresa de clarificări nr. x/08.12.2014 depusă de intimată, în calitate de beneficiar, chiar aceasta precizează că suprafaţa totală parter a halei este de 1.631,74 mp.

Sub acest aspect, atât obiecţiunile formulate în cauză cât şi criticile de nelegalitate formulate împotriva hotărârii primei instanţe îşi găsesc justificarea, având în vedere că instanţa de fond nu a ţinut seama de înscrisurile prezentate de intimată la momentul depunerii cererii de rambursare CR.1/30.10.2014, aflate la dosarul cauzei şi a apreciat, în mod greşit, că documentele depuse cu ocazia efectuării expertizei contabile/fiscale ar infirma motivul reţinut prin decizia contestata privind lipsa de documentelor care sa ateste efectuarea separată a lucrărilor pentru contractul nr. x/09.07.2014.

Apreciază, de asemenea, că instanţa de fond a nesocotit şi prevederile art. 1 alin. (2) din contract, potrivit cărora beneficiarului i se acordă finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile din contract şi în anexele care fac parte din acesta, pe care beneficiarul declară că le cunoaşte şi le accepta la semnarea acestora. Cererea de finanţare şi anexele acesteia devin anexă la contractul de finanţare, făcând parte integrantă din acesta.

Prin urmare, se impunea a se observa că intimata-reclamantă, în calitate de beneficiar al finanţării din fonduri UE, a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a angajat sa implementeze proiectul pe propria răspundere, conform scopului acestuia, în conformitate cu legislaţia comunitară naţională aplicabilă, astfel că orice abatere de la aceste obligaţii asumate, ce au, totodată, valoare de principii în legislaţia incidenţa în cauză, conduce la incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 5 lit. d) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, act normativ cu caracter special aplicabil cu prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia întreprinderii măsurilor necesare pentru a se asigura atât de rezonabilitatea valorilor cuprinse în bugetele orientative din contractele/acorduri le/ordinele/deciziile de finanţare, de realitatea şi regularitatea ofertelor prezentate în cadrul procedurilor de achiziţie utilizate, cât şi de rezonabilitatea preţurilor cuprinse în contractele de achiziţii de lucrări, bunuri şi servicii.

Pe cale de consecinţă, legiuitorul nu numai că le-a conferit competenţă în verificarea achiziţiilor efectuate în cadrul procedurilor privind fondurile europene, ci a instituit şi obligaţia în sarcina acestora de a acţiona astfel.

În speţă, abaterile de la legalitate au fost săvârşite de intimata-reclamantă în cadrul unui contract finanţat de la bugetul UE condiţionat, în principal, de stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, astfel ca, orice atingere adusa principiilor fundamentale conduce la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul UE.

La rândul său, UE are dreptul de a recupera aceste prejudicii de (a Statut Român în baza mecanismului corecţiilor financiare, ajungând astfel a fi prejudiciat şi bugetul de stat.

Or, neaplicarea sancţiunii prevăzute de lege lasă fără conţinut chiar dispoziţiile normative, înlăturând inclusiv caracterul preventiv al acestora, în condiţiile în care finanţarea se acordă sub condiţia respectării integrale şi riguroase a prevederilor legale, iar sancţiunea pentru constatarea unei nereguli constă în rambursarea de către beneficiar a sumelor primite necuvenit, sancţiune prevăzută atât de dispoziţiile naţionale, dar şi de cele comunitare.

După cum prevede art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, orice abatere trebuie să atragă după sine, ca regulă generală, retragerea avantajului obţinut nejustificat, în special prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau a rambursa sumele primite nejustificat (Hotărârea FranceAgriMer, EU:C:2012;807, punctul 46).

Pe cale de consecinţă, recurentul precizează că se impunea ca instanţa de fond să constate că intimata-reclamantă nu a fost în măsură sa demonstreze contrariul constatărilor din Lista nr. 69/13.01.2015 de verificare administrativă a CR1/30.10.2014, precum şi a celor din Decizia nr. 20871/03.09.2015 - Raportul final al Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor şi din Notificarea nr. x/21.01.2015, ceea ce conferea un vădit caracter neîntemeiat al solicitării sale de anulare a actelor administrative supuse verificării instanţei de judecată.

În cauză, este cert faptul că efectul prejudiciabil este generat de încheierea de către intimata-reclamantă a contractului de finanţare în baza căruia s-a acordat finanţare nerambursabilă pentru o suprafaţă de 1.375,90 mp, iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că suprafaţa destinată spaţiului de producţie avea la parter o suprafaţă de 1.631,47 mp, ceea ce conduce la o diferenţă de suprafaţă de 255,57 mp ce a fost inclusă în CR 1/30.10.2014, în mod nelegal. în acest sens, instanţa de fond trebuia să observe faptul că din răspunsul la solicitarea de clarificări cu nr. x/08.12.2014, chiar beneficiarul a precizata că suprafaţa total parter a halei este de 1.631,47 mp, sens în care apreciază că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii ce au condus la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor legale şi prevederilor contractuale incidente în cauză.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, prin plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.750 RON cu titlu de onorariu expert şi taxa judiciară de timbru corespunzător admiterii în parte a acţiunii, solicită înlăturarea acestei obligaţii, ca o consecinţă a admiterii recursului, casării în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerii în tot a acţiunii.

În subsidiar, solicită diminuarea sumei de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, motivat de faptul că în privinţa onorariului de expert, acesta nu este justificat în cauză, întrucât acesta nu a contribuit cu o evaluare obiectivă, prin exprimarea unei opinii proprii, ci a preluat în răspunsul său la obiectivele stabilite de către instanţă argumentele exprimate de expertul parte al intimatei-reclamante, ceea ce, în opinia sa, conferă un caracter necuvenit sumei pretinse cu titlu de onorariu de expert judiciar.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23.05.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 27.10.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte îl consideră nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 30.09.2013 a fost încheiat contractul de finanţare nr. x, între intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar al proiectului "Dezvoltarea competitivităţii economice şi Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (AM POS CCE).

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare, intimata a depus la finanţator Cererea de rambursare nr. x/30.10.2014 (CR1/30.10.2014), prin care a solicitat valoarea nerambursabilă a cheltuielilor realizate în implementarea proiectului.

Cererea de rambursare a fost plătită parţial, întrucât au fost declarate ca fiind neeligibile cheltuieli în valoare de 79.739,14 RON, aferente suprafeţei ce depăşea hala de producţie, astfel cum a fost aprobată prin contractul de finanţare nr. x

Ca urmare a verificării cererii de rambursare, intimatei i-a fost comunicată Notificarea nr. x/21.01.2015, prin care a fost menţionată atât suma aprobată la plată, cât şi suma respinsă la plata, însoţită de motivele respingerii acestei plăţi. Motivele respingerii: - 497,11 RON x 60% = 298,27 RON respins la plata cheltuiala neeligibila lucrări exterioare halei; din valoarea totala a halei de 848.782,49 RON va fi scăzută mai întâi suma de 497,11 RON ce reprezintă total cheltuiala neeligibila aferenta unor lucrări executate la exteriorul halei conform situaţiilor de lucrări precum şi a răspunsului beneficiarului la solicitarea de clarificări; -132.884,02 RON x 60% = 79.730,41 RON respins la plata cheltuiala neeligibila aferenta suprafeţei ce depăşeşte mp hala de producţie aprobata prin contractul de finanţare.

Suprafaţa hala de producţie aprobata prin contractual de finanţare este de 1375,9 mp. În caietul de sarcini apare menţiunea că spaţiul de producţie va avea suprafaţa construită de 1631 mp parter în care intră şi suprafaţa birouri, depozite, holuri, grupuri sociale, vestiare, sală de mese.

Conform răspunsului la solicitarea de clarificări, beneficiarul precizează ca suprafaţa total parter a halei este de 1631,47 mp.

Diferenţa între suprafaţa aprobata prin contractual de finanţare a halei de producţie şi suprafaţa totală construită parter a halei prin contractual de lucrări nr. x/08.04.2014 - prestator S.C. B. S.R.L. este de 255,57 mp (1631,47 mp - 1375,90 mp), iar valoarea lucrărilor efectuate este considerata neeligibilă.

La data de 26.01.2015, societatea reclamantă a formulat contestaţie împotriva Notificării nr. x/21.01.2015, contestaţie ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 20871/03.09.2015 - Raportul Final cu următoarele concluzii: "se menţine respingerea la plata a sumei de 132.884,02 RON, cheltuieli neeligibile, aferente contractului de lucrări nr. x/08.04.2014, reprezentând contravaloare lucrări ce depăşesc suprafaţa aprobată prin contractul de finanţare nr. x/30.09.2013" comunicată societăţii reclamante la data de 15.12.2015.

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a anulat în parte Notificarea nr. x/21.01.2015 şi decizia nr. 20871/03.09.2015, doar în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumei de 54.140,27 RON şi a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 54.140,27 RON, reprezentând cheltuială eligibilă aferentă contractului de finanţare nr. x;

Instanţa de fond a reţinut, având în vedere înscrisurile depuse la dosar şi expertiza fiscal-contabilă judiciară efectuat în prezenta cauză, că reclamanta a încheiat două contracte cu S.C. B. S.R.L., documentele depuse la dosar atestă atât efectuarea separată a lucrărilor pentru fiecare din cele două contracte în discuţie, respectiv contractul nr. x/08.04.2014 şi contractul nr. x/09.07.2014, cât şi efectuarea separată a plăţilor pentru fiecare din cele două contracte. S-a mai reţinut că, diferenţa dintre suprafaţa aprobată prin contractul de finanţare (1375,9 mp) şi suprafaţa construită parter hală (1448,74 mp) prin contractul de lucrări nr. x/08.04.2014 este de 72,84 mp, iar valoarea lucrărilor este neeligibilă, rezultând o cheltuială neeligibilă de 42.650,24 RON x 60%, respectiv de 25.590,14 RON şi nu de 79.730,41 RON, aşa cum a reţinut autoritatea de management. Valoarea de 587.627,16 RON fără TVA facturată conform contractului de lucrări nr. x/09.07.2014 "birouri hală servicii carosare cu regim înălţime P+1E" de către S.C. B. S.R.L. la data de 30.10.2014 şi care include contravaloarea suprafaţă parter corp birouri etc., de 182,73 m.p. în conformitate cu memoriu tehnic de arhitectură, nu se regăseşte în cererea de rambursare POS CCE nr. 1/30.10.2014.

În ceea ce priveşte critica vizând motivele contradictorii prin care instanţa de fond şi-ar fi justificat soluţia, critică subsumată motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.

Motivele contradictorii pot rezulta din existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie decât cea pronunţată, precum şi din considerente care se contrazic, de natură să conducă la concluzia că raţionamentul instanţei nu este clar şi nu este înţeles, astfel că hotărârea este practic nemotivată.

Susţinerile invocate de recurentă ca fiind contradictorii vizează, pe de o parte, prevederile contractului de finanţare în baza căruia s-a acordat finanţare nerambursabilă pentru o suprafaţă de 1.375,90 mp, prevederile caietului de sarcini a rezultat că suprafaţa destinată spaţiului de producţie avea la parter o suprafaţă de 1.631,47 mp şi răspunsul la solicitarea de clarificări cu nr. x/08.12.2014, iar pe de altă parte, considerentele instanţei.

Aşadar, critica se referă în fapt la modalitatea în care instanţa de fond, raportat la actele administrative contestate şi aspectele reţinute de organele fiscale, a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente raportat la probatoriul administrat în cauză. În măsura în care aceste dispoziţii au fost interpretate sau aplicate greşit, hotărârea este supusă cenzurii prin prima motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care va fi analizat în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, este şi el nefondat.

Astfel, Înalta Curte reţine că, proba cu expertiză are rolul de a oferi instanţei o opinie de specialitate asupra documentaţiei financiar-contabile supuse analizei. Conform art. 264 din C. proc. civ., instanţa examinează probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor, puterea doveditoare a probelor fiind lăsată la libera apreciere a judecătorului, potrivit convingerii sale, la aprecierea probelor intervenind raţionamentul judecătorului, care corelează toate probele şi le analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în cauză.

Contrar susţinerilor recurentei, din considerentele sentinţei rezultă că proba cu expertiză fiscală avută în vedere de instanţa de fond a fost coroborată cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studiile de fezabilitate etc., facturi, note contabile, extrase de cont, ordine de plată etc. . Astfel, contrar susţinerilor recurentei instanţa a reţinut concluziile expertului privind existenţa documentelor care să ateste efectuarea separată a lucrărilor pentru fiecare dintre cele două contracte, infirmând astfel lipsa acestor documente, motiv reţinut de altfel de organele fiscale în decizia contestată.

Într-adevăr, conform contractului de finanţare, suprafaţa pentru care a fost acordată finanţare nerambursabilă şi care implica o cheltuială eligibilă, era de 1.375.90 mp iar din prevederile caietului de sarcini a rezultat că spaţiul de producţie avea la parter o suprafaţă construită de 1.631,74 mp, însă reclamanta a încheiat două contracte de lucrări cu S.C. B. S.R.L., contractul nr. x/08.04.2014 pentru executarea halei de producţie pentru proiectul "Dezvoltarea competitivităţii economice la S.C. A. SRL" şi contractului de lucrări nr. x/09.07.2014 "birouri hală servicii carosare cu regim înălţime P+1E". Din oferta depusă de S.C. B. S.R.L. şi memoriu tehnic de arhitectură, rezultă că pentru hală, suprafaţa construită parter era de 1448 mp, iar suprafaţa construită parter pentru birouri de 182,73 mp, rezultând astfel a suprafaţă totală construită parter de 1631,47 mp.

Recurenta nu poate susţine că nu cunoştea faptul că în final întreaga suprafaţă parter va fi de 1631,47 mp câtă vreme, în descrierea proiectului din cadrul cererii de finanţare era prevăzută această suprafaţă totală iar intimata reclamantă corect a precizat în adresa de clarificări nr. x/08.12.2014 că suprafaţa totală parter a halei este de 1.631,74 mp. Însă, aşa cum rezultă din conţinutul cererii de rambursare, la care de altfel era anexată, după cum recunoaşte chiar recurenta şi adresa nr. x/14.08.2015, prin care intimata menţionează că birourile au fost executate separat ca urmare a unui alt contract de lucrări, contractul nr. x/09.07.2014, având ca obiect execuţia unei lucrări-birouri, hala servicii carosare cu regim de înălţime P+1E, conform autorizaţie de construire nr. x/20.12.2013, s-a solicitat la plată doar contravaloarea facturilor emise în baza contractului nr. x/08.04.2014 pentru suprafaţa construită a halei de 1448 mp, aşadar cu 72,84 mp în plus faţă de suprafaţa de 1.375,90 mp, aprobată la finanţare nerambursabilă

Recurenta, fără a lua în considerare contractul de lucrări nr. x/09.07.2014 şi fără a cere clarificări sau documente justificative, precizând doar că acesta nu era însoţit de situaţii care să ateste ca aceste lucrări au fost recepţionate, a înţeles să declare neeligibile întreaga suprafaţă rezultată din diferenţa dintre întreaga suprafaţă construită în baza celor două contracte (şi a proiectului de altfel) şi suprafaţa construită finanţată conform contractului de finanţare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei privind modul în care instanţa de fond a aplicat prevederile contractului de finanţare, ale Ghidului solicitantului şi ale legislaţiei comunitare în raport de ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, sunt nefondate.

Cât priveşte critica vizând cheltuielile de judecată constând în onorariul de expert, simpla nemulţumire a recurentei faţă de concluziile raportului de expertiză nu poate constitui motiv de neacordare a acestui onorariu cu atât mai mult cu cât, critica însăşi nu constituie un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 3772 din data de 17 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM