Negative jurisdictional conflict resolved: private railway's administrative suit assigned to Galați Court of Appeal on exclusive claimant-seat forum.

Asupra conflictului negative de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A . - Sucursala GALAŢI, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea parţială a Anexei nr. 1 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău", secţiunea I "Bunuri imobile" din Hotărârea de Guvern nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Buzău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din data de 22.08.2002, cu privire la bunurile imobile cu următoarele elemente de identificare:

1. teren arabil intravilan în suprafaţă de 13.480 mp situat în tarlaua x, parcela x dobândit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 245/23.08.2019;

2. teren pădure intravilan în suprafaţă de 5.373 mp situat în tarlaua x, parcela x, dobândit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 245/23.08.2019;

3. teren curţi construcţii intravilan în suprafaţă de 10.457 mp măsurată şi 17.521 din acte, situat în tarlaua x dobândit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 245/23.08.2019 şi Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 62/24.04.2014;

4. teren curţi construcţii intravilan în suprafaţa de 7.064 mp măsurată şi 17.521 din acte, situat în tarlaua x dobândit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 245/23.08.2019 şi Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău nr. 62/24.04.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 332 din data de 16.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Curtea de Apel a reţinut că trebuie avute în vedere prevederile art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004 care definesc contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" iar autoritatea publică este definită prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004: "autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public."

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională A. S.A. - Sucursala Galaţi, având ca obiect anularea parţială a Anexei nr. 1 din H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Buzău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Buzău "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău" secţiunea I "Bunuri imobile".

Această cerere de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă în nume propriu, iar nu în numele Statului Român sau al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, reclamanta justificând vătămarea unui interes legitim propriu prin prisma faptului că în anexa a cărei anulare se solicită sunt menţionate şi terenuri care fac parte din infrastructura feroviară privată aparţinând A. S.A., aşa cum este aceasta definită de H.G. nr. 581/1998.

Prin urmare Curtea a reţinut că reclamanta a formulat prezenta acţiune în considerarea calităţii sale de persoană juridică de drept privat şi nu de autoritate publică asimilată autorizată să presteze serviciul public al administrării şi gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar.

Cererea adiţională formulată de reclamantă se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, astfel cum prevede art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată Curtea a constatat şi că reclamanta Compania Naţională A. S.A. - Sucursala Galaţi a fost înfiinţată în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 581 din 10 septembrie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale A. - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, aceasta fiind o persoană juridică de drept privat organizată sub forma unei societăţi pe acţiuni ce realizează venituri proprii.

În raport de cele constatate anterior, în vederea stabilirii competenţei teritoriale, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 conform căruia "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

În atare condiţii, faţă de prevederile art. 130 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 26.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 123 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, promovat de reclamanta Compania Naţională A. S.A. - Sucursala Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că obiectul cererii deduse judecăţii este reprezentat de cererea formulată de către reclamanta A. S.A. prin Sucursala Galaţi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României privind anularea Anexei nr. 1 "Inventarul bun urilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău, secţiunea I "Bunuri imobile" din H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Buzău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 cu privire la o serie de bunuri imobile astfel cum au fost enunţate în cererea de chemare în judecată.

Acţiunea a fost formulată de către reclamantă în calitate de concesionară a infrastructurii feroviare publice aflată în administrarea Ministerului Transporturilor şi în proprietatea Statului Român în conformitate cu prevederile contractului de concesiune nr. x/2019 încheiat în temeiul art. 3 din H.G. nr. 581/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale A. S.A.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004 "sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

Sub acest aspect, s-a reţinut că prin H.G nr. 581/1998, privind înfiinţarea Companiei Naţionale A. - S.A., prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, s-a înfiinţat Compania Naţională A. S.A., societate comercială pe acţiuni, prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

Potrivit art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, C.F.R. este persoană juridică română, se organizează şi funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu statutul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Conform art. 6 alin. (1) din Statutul Companiei Naţionale A.- S.A., C.F.R. desfăşoară activităţi de interes public naţional, în scopul realizării transportului feroviar public şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării şi are, în principal, ca obiect de activitate:

a) gestionarea infrastructurii feroviare şi punerea acesteia la dispoziţie operatorilor de transport feroviar, în condiţiile legii;

b) dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii feroviare din România în concordanţă cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilităţii şi interoperabilităţii cu sistemul de transport feroviar european;

c) conducerea, organizarea, planificarea, coordonarea şi controlul activităţilor de exploatare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare;

d) desfăşurarea activităţilor industriale şi de servicii conexe, pentru asigurarea funcţionării infrastructurii feroviare;

e) exploatarea comercială a patrimoniului auxiliar feroviar.

Potrivit art. 7 din acelaşi statut, C.F.R. deţine în concesiune, fără plata redevenţei, infrastructura feroviară publică, pe care o utilizează în vederea realizării scopului şi obiectului său de activitate.

Coroborând toate aceste prevederi din H.G nr. 581/1998 şi Statutul Companiei Naţionale de Căi Ferate se poate concluziona, că reclamanta este o persoană juridică de drept privat (societate pe acţiuni) autorizată să presteze serviciul public al administrării şi gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar, serviciu de interes naţional, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim de drept public, adică acte administrative.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei de judecată s-a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 stabilesc că "Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul pârâtului." Prin urmare în cauză competenţa revine instanţei pe raza căreia se situează sediul pârâtului.

În acelaşi sens sunt şi cele dezlegate de ÎCCJ prin Decizia nr. 1645/17.03.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 având ca obiect conflict negativ de competenţă.

Faţă de cele mai sus menţionate şi văzând că pârâtul din prezenta cauză Guvernul României are sediul în municipiul Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat anularea parţială a Anexei nr. 1 "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău", secţiunea I "Bunuri imobile" din Hotărârea de Guvern nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Buzău, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Buzău, emisă la data de 27.12.2001 şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 621 din data de 22.08.2002, cu privire la anumite bunuri imobile.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Înalta Curte constată că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Textul de lege menţionat, reglementează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când acesta este o persoană fizică sau juridică de drept privat şi o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, când reclamantul este autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Înalta Curte constată că cerere de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă în nume propriu, iar nu în numele Statului Român sau al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, reclamanta justificând vătămarea unui interes legitim propriu prin prisma faptului că în anexa a cărei anulare se solicită sunt menţionate şi terenuri care fac parte din infrastructura feroviară privată aparţinând A. S.A., aşa cum este aceasta definită de H.G. nr. 581/1998.

Prin urmare, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că reclamanta a formulat acţiunea dedusă judecăţii în considerarea calităţii sale de persoană juridică de drept privat şi nu de autoritate publică asimilată autorizată să presteze serviciul public al administrării şi gestionării infrastructurii feroviare în scopul realizării transportului feroviar.

Aşadar, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său" şi pe cale de consecinţă, competenţa teritorială exclusivă aparţine instanţei de la sediul reclamantei, respective Curţii de Apel Galaţi.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. S.A. - Sucursala de Căi Ferate Galaţi şi pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM