Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning hospital's challenge to EU financial corrections to Bucharest Court of Appeal under strict interpretation of public plaintiff venue rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 din data de 5 mai 2020, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a chemat în judecată pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă solicitând instanţei ca în urma analizării probelor să dispună anularea Notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi a Deciziilor emise de MLPDA după cum urmează:

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 14.891,97 RON precum şi Decizia nr. 176/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 130.427,41 RON precum şi Decizia nr. 175/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 4.166,83 RON precum şi Decizia nr. 178/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 25.287,40 RON precum şi Decizia nr. 179/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 191.998,00 RON precum şi Decizia nr. 170/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 26.165,93 RON, precum şi Decizia nr. 174/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 30.223,20 RON, precum şi Decizia nr. 169/24.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/10.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 386.584,71 RON, precum şi Decizia nr. 210/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.12.2019, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 2.211.963,36 RON, precum şi Decizia nr. 211/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 30.223,20 Iei, precum şi Decizia nr. 196/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 1.052.880,00 RON, precum şi Decizia nr. 194/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/09.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 86.180,54 RON, precum şi Decizia nr. 195/26.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 25.792,00 RON, precum şi Decizia nr. 212/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.01.2020, prin care s-a stabilit un debit în sumă de 815.120,25 Iei, precum şi Decizia nr. 213/27.03.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi art. 12 din Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 399/2015.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Suceava

Prin sentinţa civilă nr. 65/20.07.2020, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti

2.2 Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2020

La termenul de judecată din data de 06.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale cu privire la fiecare cerere în anulare, şi a dispus disjungerea cererilor în anulare a fiecărei note de constatare a neregulilor şi a deciziei aferente şi formarea unor dosare separate, prezentul dosar având ca obiect cererea în anularea notei de constatare nr. x/31.12.2019 şi a deciziei 176/24.03.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1231/17.11.2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte cererea având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.12.2019 şi a Deciziei nr. 176/24.03.2020.

A declinat competenţa soluţionării cererii având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/31.12.2019 şi a Deciziei nr. 176/24.03.2020 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A disjuns cererile având ca obiect anularea celorlalte note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi a deciziilor de soluţionare a contestaţiilor şi a dispus formarea a câte unui dosar separat pentru fiecare notă de constatare şi deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva acesteia.

Ca urmare a disjungerii pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a format dosarul nr. x/2020.

În dosarul nr. x/2020, prin sentinţa civilă nr. 1231/17.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2.3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2262 din 06 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că, sub aspectul stabilirii instanţei competentă teritorial, calitatea de persoană juridică de drept public are relevanţă procesuală doar în situaţia în care această calitate dă naştere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, în situaţia în care autoritatea acţionează în exercitarea serviciului în regim de putere publică, deci cu puteri exorbitante.

Apreciază Tribunalul Bucureşti că teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică doar în situaţia în care reclamantul autoritate publică acţionează ca o parte cu puteri exorbitante, stabilind că în toate celelalte situaţii în care nu are poziţie de superioritate, calitatea relevantă este cea din cuprinsul raportului juridic de drept material. În situaţia în care o autoritate/instituţie publică de rang inferior se află într-un raport juridic de drept administrativ cu altă autoritate publică, însă de rang superior, această configuraţie naşte, pe de o parte, ideea dezechilibrului şi pe de altă parte, raţiunea alegerii competenţei in favorem.

Reţine Tribunalul Bucureşti că dacă însăşi raţiunea textului prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este apărarea persoanei aflate pe o poziţie de inferioritate, dând acesteia arma procesuală a proximităţii judecării cauzei, interpretarea textului prin excluderea în orice situaţie a statului ca beneficiar este, în opinia Tribunalului Bucureşti, o interpretare în contra spiritului legii.

2.4. Hotărârea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal

Pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, respectiv x/2020

Prin sentinţa civilă nr. 551 din 09 septembrie 2021, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilă acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, text legal care instituie o competenţă teritorială exclusivă.

Cum în cauză, calitate de pârât aparţine Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea anularea Notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi a Deciziilor emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei arătate la pct. I din prezenta Decizie.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

În plus, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, normă juridică prin care a fost definită persoana vătămată, legiuitorul nefăcând nicio distincţie în ce priveşte calitatea acesteia de persoană fizică/juridică sau instituţie publică. Singura menţiune făcută de lege vizează vătămarea, vătămare ce trebuie să rezulte din actul emis în regim de putere publică de către o autoritate publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Totodată nu este relevantă nici definiţia noţiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 fiind norme de excepţie sunt de strictă interpretare, norme faţă de care nu poate fi primită opinia Tribunalului Bucureşti conform căreia dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 551/2004 se aplică doar în situaţia în care reclamantul autoritate publică acţionează în regim de putere publică. Aceste norme juridice nu fac distincţie în ceea ce priveşte situaţiile în care autoritatea publică acţionează: ca persoană vătămată sau ca instituţie publică în regim de putere publică, caz în care îşi găseşte aplicarea principiul - ubi lex non distingult, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă).

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM