Jurisdictional conflict resolved: civil court competence affirmed for civil liability claims arising from execution of administrative concession contracts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Constanța Court (civil section) to hear the merits of the case. The dispute arose when a veterinary medical cabinet sued public veterinary and food safety authorities for the payment of sums under a concession contract, while the Constanța Court of Appeal (administrative section) initially held the matter within its purview before referring the conflict. The High Court determined that the claim was based on contractual civil liability rather than an administrative act, noting that litigation concerning the execution of administrative contracts falls under the jurisdiction of ordinary civil courts pursuant to Article 8(2) of Law No. 554/2004, and that the public status of the defendants or the nature of the contract as a concession did not transform the dispute into one of administrative law.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: civil court competence affirmed for civil liability claims arising from execution of administrative concession contracts: The dispute arose when a veterinary medical cabinet sued public veterinary and food safety authorities for the payment of sums under a concession contract, while the Constanța Court of Appeal (administrative section) initially held the matter within its purview before referring the conflict. The High Court determined that the claim was based on contractual civil liability rather than an administrative act, noting that litigation concerning the execution of administrative contracts falls under the jurisdiction of ordinary civil courts pursuant to Article 8(2) of Law No. 554/2004, and that the public status of the defendants or the nature of the contract as a concession did not transform the dispute into one of administrative law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive to establish the basis for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Procedural rule cited in the dispositive to authorize the court to issue a regulatory decision on competence.
Procedural rule cited in the dispositive to finalize the determination of the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă la data de 23.11.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual dr. A. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor solicitând instanţei să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON lunar începând cu data de 16 martie 2020 aferent contractelor de concesiune încheiate până la data de 24 iulie 2020, obligarea acestora la plata dobânzii penalizatoare de la data introducerii cererii până la plata integrală a debitului principal, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 5229 din 20 aprilie 2021, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că, obiectul cererii prezentei acţiuni este reprezentat de refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona cererea reclamantului, respectiv de a achita suma de bani în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 236/2019.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 25.05.2021 sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 162/CA din 08 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, că instanţa de contencios administrativ nu soluţionează cereri în pretenţii decât în măsura în care cererea este accesorie cererii principale, care are ca obiect anularea în tot sau în parte a actului/obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative sau dacă se constituie într-o cerere principală formulată în temeiul dispoziţiilor art. 19, ulterior anulării actului administrativ (când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Problema de drept care a generat prezentul conflict de competenţă a rezultat din calificarea eronată a obiectului cererii de chemare în judecată.
Prin cererea dedusă judecăţii, observă Înalta Curte că reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani aferentă unor contracte de concesiune încheiate până la data de 24 iulie 2020.
Acţiunea în contencios administrativ subiectiv, poate avea ca obiect principal:
- anularea unui act administrativ în sensul larg al acestei noţiuni (act unilateral sau contract administrativ),
- obligarea autorităţii publice pârâte la emiterea unui asemenea act ori a altui înscris în vederea recunoaşterii unui drept sau interes legitim al reclamantului,
- obligarea autorităţii publice pârâte la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului,
- obligarea unei autorităţi publice la punerea în executare a unui act administrativ de autoritate emis la cererea reclamantului sau ca urmare a plângerii prealabile a acestuia.
Obiectul este unul din elementele acţiunii civile şi reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, protecţia dreptului subiectiv sau a unui interes ce se poate realiza numai pe calea justiţiei.
Din modul de redactare al Legii nr. 554/2004, respectiv art. 1, art. 8 şi art. 18, contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia se analizează nu numai conformitatea actului administrativ cu legea sau cu alte acte normative ce au stat la baza emiterii lui, ci şi existenţa unei vătămări produse reclamantului într-un drept sau interes legitim.
În cazul unui litigiu de contencios administrativ ceea ce se verifică de către instanţă este dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă actul contestat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi dacă s-a produs o vătămare a unui drept sau interes legitim.
În cauză, ceea ce se urmăreşte de către reclamantă este obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani, obligaţie asumată de către pârâte prin contractul de concesiune menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În plus, prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care:
"Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun" legiuitorul a stabilit competenţa instanţei civile de drept comun pentru acele litigii ce decurg din executarea contractelor administrative.
În raport de aceste aspecte observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate dintr-un contract, fie chiar de concesiune, pretenţii ce decurg din executarea contractului, drept urmare prezenta acţiune îşi are temeiul pe răspundere civilă contractuală, situaţie în care prezenta cauză are natură civilă de competenţa instanţelor de drept comun.
Pe de altă parte, împrejurarea că pârâţii au calitatea de instituţii publice, sau împrejurarea că pretenţiile solicitate derivă dintr-un contract de concesiune nu determină natura prezentului litigiu ca fiind unul de contencios administrativ. Ceea ce determină natura litigiul ca fiind de contencios administrativ este ca acesta să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim aşa cum în mod judicios a arătat şi Curtea de Apel Constanţa în hotărârea de declinare nr. 162 din 08 septembrie 2021.
Prin urmare, în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate dintr-un contract de concesiune, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Judecătoria Constanţa, secţia civilă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. şi pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2021.
Procesat de GGC - LM