IT Specialist Salary Calculation: Appeal Allowed, Lower Judgment Quashed, and Claim Dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator secundar de credite, în conformitate cu prevederile art. 194 şi următoarele, coroborate cu dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., în referire la art. 7 alin. (2) din Anexa V, Capitolul VIII, Secţiunea I din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

- anularea Hotărârii nr. 14 din 06.06.2019 pronunţată de Colegiul de conducere al Ministerului Public al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- anularea Deciziei nr. 85 din 10.04.2019 pronunţată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- obligarea pârâtului la emiterea unei decizii, care să stabilească drepturile salariale, conform grilelor de salarizare stabilite de Curtea de Apel Bucureşti pentru specialiştii IT din cadrul tribunalelor, ţinând cont de dispoziţiile şi considerentele Curţii Constituţionale din Decizia 794/2016 punctul 37, şi anume "în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 şi art. 126, în privinţa stabilirii nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", precum şi de prevederile art. 120 alin. (7) din Legea nr. 304/2004, art. 60 din Legea nr. 567/2004 şi art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017, astfel: salariul de bază să fie stabilit în funcţie de vechimea în muncă şi specialitate, precum şi de nivelul parchetului de pe lângă instanţa în care se desfăşoară activitatea; cuantumul sporului de condiţii deosebite de muncă să fie stabilit la 15% din salariul de bază; cuantumul sporurilor de risc şi confidenţialitate să fie stabilit la 30% din salariul de bază, respectiv 25% pentru sporul de risc şi 5% pentru sporul de confidenţialitate;

- obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând diferenţele dintre veniturile ce i se cuvin şi veniturile efectiv încasate, începând cu data de 20.02.2019, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenţei fiecărei sume de bani şi până la data plăţii efective.

Împotriva Deciziei nr. 85/10.04.2019, reclamanta a formulat contestaţie, dat fiind faptul că a apreciat ca fiind calculate în mod greşit drepturile salariale, respectiv salariul de bază şi sporurile cuvenite, neţinându-se cont de vechimea în specialitate şi de nivelul parchetului de pe lângă instanţa în care îşi desfăşoară activitatea. Contestaţia astfel formulată, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 14/06.06.2019 pronunţată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 996 din 13 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a admis cererea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Bucureşti; a anulat actele atacate; a obligat pârâtul să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei ţinând cont de dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază şi cuantumul sporurilor cuvenite, precum şi să plătească toate diferenţele rezultate între sumele ce se cuvin reclamantei şi cele efectiv achitate începând cu data de 20.02.2019 actualizate cu indicele inflaţiei şi dobânda legală calculate de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi urm. din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu referire la interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

În dezvoltarea recursului promovat, recurentul-pârât a susţinut că anterior adoptării Legii nr. 153/2017, salarizarea specialiştilor IT, s-a raportat la disp. art. 23 din Legea nr. 284/2010, astfel încât acest personal beneficia de coeficientul de salarizare al funcţiei de judecător, însă celelalte drepturi salariale (componente ale salariului de bază) erau cele aplicabile personalului auxiliar de specialitate şi nu cele prevăzute de lege pentru judecătorul de judecătorie.

Odată cu adoptarea Legii nr. 153/2017, intenţia legiuitorului a fost de asimilare a specialiştilor IT cu arsenalul auxiliar de specialitate din punct de vedere salarial.

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, ce a modificat şi completat Legea nr. 303/2004, salariile de bază pentru specialiştii din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT şi ai celorlalte parchete sunt cele prevăzute la Cap. VIII, Anexa V, cap. I lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

Salariile specialiştilor IT, începând cu data de 23.07.2018, au fost stabilite prin raportare la funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, diferenţiate de gradaţia pentru vechimea în muncă.

Prin Nota nr. x/21.03.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 20.02.2019 - 28.02.2019, la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, precum şi stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01.03.2019, în cuantumul stabilit la data de 01.01.2019, ca urmare a prevederilor O.U.G. nr. 7/2019 şi O.U.G. nr. 12/2019.

Prin O.U.G. nr. 7/2019 au fost abrogate disp. art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel încât drepturile salariale pentru specialişti IT au fost recalculate la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, iar prin O.U.G. nr. 12/2019 au fost reintroduse dispoziţiile privind salarizarea specialiştilor IT, în sensul completării art. 120 din Legea nr. 304/2004.

Data avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale - 01.03.2019, s-a raportat la sintagma legiuitorului "începând cu luna martie 2019", utilizată în textul ordonanţei, astfel că, începând cu 01.03.2019 toţi specialiştii IT beneficiază de drepturile salariale stabilite la data de 01.01.2019.

Cu privire la componentele salariului, salarizarea specialiştilor IT cuprinde salariul de bază aferent funcţiei de procuror cu grad de judecătorie (conform gradaţiei aferente vechimii în muncă), în cuantumul sporului de risc şi confidenţialitate 15% şi sporul de 15% pentru condiţii deosebite de muncă.

Cu privire la modul de stabilire a sporurilor, acestea au fost acordate specialiştilor IT la nivelul maxim de 30%, respectiv: 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică; 10% şi sportul pentru confidenţialitate 50%, precum şi 15% spor pentru condiţii deosebite de muncă.

Cu privire la vechimea în specialitate, aceasta nu poate fi reţinută întrucât la stabilirea salariilor de bază s-a avut în vedere aplicarea Legii nr. 153/2017, bază 0-3 ani vechime în funcţie, după care salariul evoluează potrivit vechimii în muncă de la gradaţia 0, la gradaţia 5.

Se mai arată că vechimea în specialitate reprezintă un element pentru deschiderea drepturilor de pensie şi nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiştii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialităţi juridice este recunoscută pentru deschiderea dreptului de pensie al magistraţilor dreptului de pensie al magistraţilor fără ca această vechime să influenţeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraţilor în activitate, conform celor arătate în cuprinsul Sentinţei civile nr. 1394/10.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2018.

În concluzie, recurentul-pârât consideră că sentinţa atacată s-a pronunţat cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor din Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază ale specialiştilor IT, indiferent de grad şi nivel de parchet, fiind diferenţiate doar de gradaţia pentru vechime în muncă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că Nota nr. x/19.03.2019 priveşte salarizarea specialiştilor IT din PICCJ, iar aceasta nu este angajată la acest parchet.

Nota nr. x/19.03.2019 are caracterul unui act de informare, nu este un act administrativ.

Chiar dacă recurentul-pârât motivează că prin această notă s-a dorit o salarizare uniformă a specialiştilor IT din Ministerul Public, acest aspect nu este suficient deoarece conform Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, salarizarea unitară a specialiştilor IT trebuie să fie în întreaga familie ocupaţională "justiţie, atât în Ministerul Public, cât şi Ministerul Justiţiei".

Specialiştii IT din parchete şi instanţe au un nivel diferit de salarizare, deşi fac parte din aceeaşi familie ocupaţională.

Astfel, în Adresa nr. x/12.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, se arată că modul de stabilire a drepturilor salariale pentru specialiştii IT arondaţi acestei instituţii se realizează în raport de disp. art. 22 alin. (1), conform drepturilor din grila prevăzută în Legea nr. 153/2017, cap. I, lit. B) nr. crt. 4, pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, drepturile au fost stabilite în raport cu vechime în specialitate şi în muncă.

De asemenea, din conţinutul aceleiaşi adrese reiese că s-a aplicat majorarea privind sporul pentru instanţă, art. 17 alin. (3) şi (4) - salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex se majorează cu 7,5% pentru curtea de apel şi 5% pentru tribunale şi judecătorii reşedinţă de judeţ.

La baza rezultată s-au aplicat sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase (15%) şi pentru risc, suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate (30%), potrivit art. 5 Cap. VIII, Secţiunea I din Legea nr. 153/2017, iar în situaţia în care drepturile stabilite pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25% au fost mai mari s-au aplicat disp. art. 38 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 153/2017.

Intimata-reclamantă invocă disp. art. 7 din Secţiunea a 3-a, Definiţii din Legea nr. 153/2017 cu privire la semnificaţia termenului salariul de bază, precum şi art. 60 din Legea nr. 507/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, conform căruia acest personal are dreptul şi la o salarizare în funcţie de vechimea în muncă şi în specialitate.

Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, Anexa V, Cap. VIII - Secţiunea a 4-a, conform cărora salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilesc în raport cu funcţia deţinută, cu nivelul studiilor cu vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau parchetului, după caz.

Aşadar, salariile de bază ale specialiştilor IT nu pot cuprinde doar vechimea în muncă, deoarece art. 120 alin. (51) din O.U.G. nr. 12/2019 prevede că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor (...) beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce înseamnă că se aplică disp. art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017, Anexa 5, cap. VIII, Secţiunea a 4-a, ce face trimitere la Cap. I, lit. B), nr. crt. 4

De asemenea, nu există nicio precizare aferentă unei anumite vechimi în funcţie ori specialitate şi nici precizarea nivelului 0-3 ani, cum există, de exemplu, pentru asistenţii judiciari.

În privinţa limitării sporurilor la 30%, intimata-reclamantă susţine că aceasta se realizează conform disp. art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, la nivelul de ordonator de credite şi nu la nivel de persoană.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă, intimata-reclamantă a solicitat stabilirea drepturilor sale salariale conform grilelor de salarizare ale Curţii de Apel Bucureşti pentru specialiştii IT din cadrul tribunalelor, ţinând seama de considerentele Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, conform cărora instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 şi art. 126 în privinţa stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz", al salariului de bază/indemnizaţie de încadrare, precum şi de prevederile art. 120 alin. (7) din Legea nr. 567/2004 şi art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) din Anexa V, Cap. VIII din Legea nr. 153/2017.

În concret, intimata-reclamantă a solicitat ca salariul de bază să fie stabilit în funcţie de vechimea în muncă şi specialitate, precum şi de nivelul parchetului de pe lângă instanţa în care îşi desfăşoară activitatea, cuantumul sporului de condiţii deosebite de muncă să fie stabilit la 15% din salariul de bază, iar cuantumul sporurilor de risc şi confidenţialitate să fie stabilit la 30% din salariul de bază, respectiv 25% pentru sporul de risc şi 5% pentru sporul de confidenţialitate.

În speţă, Înalta Curte are de interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 22 din Anexa V, Cap. VIII din Legea nr. 153/2017 care fac trimitere la cele arătate la Cap. I lit. B), nr. crt. 4, din aceeaşi Anexă 5.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizaţia pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferenţiată în funcţie de vechimea în funcţie, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Intimata-reclamantă a fost încadrată în funcţia de specialist IT, gradul I, vechime în muncă peste 20 de ani, gradaţia 5, cu începere de la 01.03.2019, iar până la această dată, cu începere de la 20.02.2019 i s-a luat în calcul şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiştii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradaţiei aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiştii IT, indiferent de vechimea în funcţie/specialitate au fost încadraţi prin raportare la rândul "baza 0 - 3 ani".

În jurisprudenţă au existat două opinii, prima în sensul că dispoziţiile legale nu aduc nicio distincţie astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă şi a vechimii în funcţie, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialişti din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziţii referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reţine astfel că s-au pronunţat şi hotărâri judecătoreşti în sensul solicitat de intimata-reclamantă şi admis de prima instanţă, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" (prin Nota nr. 1), trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti invocate de intimata-reclamantă şi reţinute de prima instanţă în favoarea admiterii primului capăt de cerere nu pot sta la baza existenţei unei uniformizări în conformitate cu Decizia nr. 794/2006 a Curţii Constituţionale.

Faţă de acestea, urmează să se constate că prevederile sus-menţionate au fost interpretate şi aplicate greşit de prima instanţă şi, prin urmare, prevederile disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate.

Cu privire la criticile ce au în vedere modul de stabilire a sporurilor, reclamanta a solicitat stabilirea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, în loc de 10%, se reţine că prevederile art. 4 din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, menţionează un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, aplicat la salariul de bază lunar.

Aşadar, recurentul-pârât nu este obligat să acorde un procent de 25%, ci de până la 25%, din formularea textului rezultând că acesta poate fi mai mic, iar partea a motivat că persoanele salarizate potrivit Anexei V ale căror salarii au fost plafonate beneficiază de sporuri în procent de 30%, acesta fiind cuantumul maxim ce poate fi acordat, în sens contrar, realizându-se un venit mai mare decât cel preconizat pentru anul 2022, criticile fiind fondate.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul urmează să fie admis, să se dispună casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 996 din 13 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - NN