Jurisdiction for public procurement contract disputes governed by special remedies law rather than general administrative litigation

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 28.10.2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. - pentru CSVA Bălceşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 RON (10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică din data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru Circumscripţia Sanitară Veterinară de Asistenţă Bălceşti (CSVA Bălceşti).

La data de 21.01.2021, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, şi a Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea.

Prin Sentinţa civilă nr. 478 din 28 ianuarie 2021, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta ANSVSA.

A admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de aceeaşi pârâtă.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, şi faptul că reclamantul are sediul în judeţul Vâlcea.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 26.02.2021.

Prin Sentinţa civilă nr. 778 din 29 aprilie 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat instanţa că acţiunea priveşte un pretins refuz nejustificat ce emană de la pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, fiind vorba despre un litigiu ce are ca obiect un act administrativ asimilat emis de o autoritate publică centrală.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.07.2021.

Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 10 septembrie 2021, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că verificarea şi soluţionarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atribuţiile pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, iar împrejurarea că alături de aceasta a fost chemată în judecată şi autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanţă sub aspectul competenţei, actul administrativ emis în soluţionarea cererii emanând de la instituţia publică judeţeană subordonată.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., Curtea a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

3.1. Verificând actele dosarului, se constată că obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să avanseze pârâtei Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj suma de 70.000 RON reprezentând indemnizaţia care i se cuvine pentru perioada 16.12.2019 - 24.07.2020, în executarea contractului de achiziţie publică intervenit între reclamant şi pârâta Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea.

Contractul de achiziţie publică menţionat, numit Acord-cadrul de servicii nr. x/03.05.2016, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, O.U.G. nr. 30/2006 şi O.G. nr. 42/2004, are ca obiect achiziţia de servicii de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor de la CSVA Bălceşti.

Ulterior acestui Acord-cadru, părţile au încheiat, în temeiul Legii nr. 98/2016, H.G. nr. 395/2016, O.G. nr. 42/2004, Contractul subsecvent de servicii nr. x/03.05.2019 şi Contractul de servicii nr. x/25.05.2020, prin care au fost stabilite, în concret, obligaţiile părţilor şi durata contractului.

Reclamantul, prin acţiunea introductivă, a solicitat suma de bani în baza Legii nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020 pentru beneficiarii de contracte de concesiune, contracte subsecvente de prestări servicii, acorduri-cadru, sumă prevăzută la art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, potrivit căruia, "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

3.2. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Din examinarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor doveditoare, astfel cum s-a reţinut şi prin considerentele expuse supra, se constată că pretenţiile reclamantului sunt generate de Acordul-cadru de servicii pentru Circumscripţia Sanitară Veterinară de Asistenţă Bălceşti, încheiat de către Direcţia Judeţeană Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în calitate de autoritate contractantă, şi reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. B., în calitate de beneficiar, precum şi de contractele de servicii încheiate între aceleaşi părţi.

Contractele menţionate anterior, a căror natură administrativă nu este contestată în cauză, au fost încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, această competenţă fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Aşadar, norma legală enunţată supra instituie o competenţă materială şi teritorială alternativă în favoarea instanţei de la sediul autorităţii contractante sau de la sediul/domiciliul reclamantului, iar calificarea dată de reclamant acţiunii formulate, potrivit căreia pretenţiile sale se fundamentează pe existenţa unui contract de achiziţii publice şi derivă din derularea/executarea acestui contract, litigiul fiind de competenţa instanţei civile de drept comun, nu înlătură aplicarea normelor de competenţă anterior evocate.

În acest sens este de observat faptul că prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ. În plus, se pune în discuţie data de la care este îndreptăţit reclamantul să primească sumele de bani solicitate, sume care în prezent sunt primite în temeiul modificărilor legislative intervenite.

Prin urmare, obiectul acţiunii nu este circumscris dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi a aplicării normelor de competenţă statuate prin art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speţă dreptul special fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

În contextul normativ incident situaţiei de fapt reţinute, având în vedere că autoritatea contractantă Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, ordonator secundar de credite în raport cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi parte în raportul juridic administrativ de faţă, are sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, sediul reclamantului fiind tot în judeţul Vâlcea, rezultă că soluţionarea cauzei este de competenţa în primă instanţă a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.

3.3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.-pentru CSVA Bălceşti în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat în cauze civile.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - NN