Competence jurisdiction for annulment of public procurement final certifying document under administrative rather than civil law.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 23.10.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., anularea Documentului constatator nr. x/UMP4/974/03.08.2020 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 301 din 4 martie 2021, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

A reţinut instanţa, în esenţă, că documentul constatator prevăzut de art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 se emite în etapa finală a executării contractului de achiziţie publică şi atestă maniera de executare a acestui contract, astfel că documentul constatator dedus judecăţii ţine de executarea contractului de achiziţie publică (el însuşi asimilat actelor administrative de art. 10 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată).

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în vigoare la data formulării cererii), "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Deci, pentru cererile privind executarea contractului de achiziţie publică, legea prevede o competenţă specială în favoarea instanţei civile de drept comun în a cărei arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.04.2021.

Prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti.

A constatat instanţa că, potrivit sentinţei de trimitere, s-a statuat că litigiul are natură civilă, anularea unui contract sinalagmatic încheiat între profesionişti.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 23.07.2021.

Prin Sentinţa civilă nr. 2055 din 17 august 2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că obiectul acţiunii îl constituie anularea unui act administrativ, litigiul nedecurgând din executarea contractului administrativ, deoarece nu vizează executarea acestuia ori aplicarea unei sancţiuni pentru executarea necorespunzătoare, ci are un obiect clar determinat, respectiv anularea documentului constatator final, emis de autoritatea contractantă după finalizarea raportului juridic izvorât din contractul administrativ.

Întrucât prin cererea de chemare în judecată, A. S.R.L. a contestat un document constatator emis de o autoritate publică centrală în executarea unui contract de achiziţie publică, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine, conform art. 166 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadrul din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice din 02.06.2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, corelate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., Tribunalul a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea Documentului constatator nr. x/UMP4/974/03.08.2020 emis de Compania Naţională Căi Ferate CFR S.A., în calitate de autoritate contractantă, după finalizarea raportului juridic izvorât din Contractul administrativ nr. 173/09.06.2017 "Consultanţă în domeniul managementului execuţiei şi pentru verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente "Lucrărilor de reabilitare poduri, podeţe şi tuneluri de cale ferată SRCF Craiova" - Lotul I".

În raport cu obiectul acţiunii, în cauză sunt relevante dispoziţiile art. 166 alin. (1) şi (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice aprobate prin H.G. nr. 395/2016.

Astfel, conform art. 166 alin. (1) din norme,

"(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii (...)"

De asemenea, dreptul de a contesta acest document este prevăzut de alin. (4) al aceluiaşi articol, conform căruia,

"(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.".

3.2. Sub aspectul obiectului dosarului, nu se poate reţine că litigiul ar viza o cerere privind executarea unui contract încheiat în urma unei proceduri de atribuire, respectiv rezilierea contractului, ci priveşte documentul constatator emis în temeiul dispoziţiilor menţionate.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în vigoare la data formulării cererii), avute în vedere de prima instanţă sesizată, pentru că litigiul nu priveşte acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire şi nici nu are ca obiect anularea sau nulitatea contractelor.

Executarea contractului administrativ încheiat de părţile litigante este evocată de către reclamantă ca argument în susţinerea cererii de constatare a caracterului nelegal al documentului constatator şi nu poate fi socotită drept obiect propriu zis al litigiului.

Astfel, dispoziţiile Normelor metodologice citate anterior conferă instanţelor de contencios administrativ competenţa de a soluţiona un anumit tip de litigii, cu caracter special, respectiv cele referitoare la atacarea în justiţie a documentelor constatatoare, astfel încât aplicabilitatea acestora nu poate fi înlăturată pe calea conflictului între norme juridice de forţă diferită, ci dimpotrivă, este atrasă în baza principiului de drept specialia generalibus derogant.

3.3. Prin urmare, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei materiale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Faţă de calitatea autorităţii pârâte emitente a actului atacat, Compania Naţională Căi Ferate CFR S.A., de autoritate publică centrală, ce are sediul în Bucureşti, competenţa soluţionării în primă instanţă a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. pentru A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - NN