Exclusion of undue payment for tax-ordered restitution of contractually negotiated service fees in economic-financial inspection

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.12.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 88/P/20.11.2017 emise de către Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva Dispoziţiei Obligatorii nr. CRRF-AIF 1171/12.04.2017 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova în ceea ce priveşte măsurile nr. 1, 2, 3, şi 4 din Dispoziţia Obligatorie nr. CRRF-AIF 1171/12.04.2017 şi reexaminarea acestei dispoziţii în sensul revocării măsurilor menţionate.

Prin Sentinţa civilă nr. 860 din 23 martie 2018, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 26.04.2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 471 din 17 octombrie 2018, Curtea a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea în parte a acţiunii, în sensul anulării doar a Măsurii nr. 3 din Decizia nr. 88/P/20.11.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi contestaţiilor în soluţionarea contestaţiei împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 1171/12.04.2017 emise de DGRFP Craiova.

Recurenta-reclamantă invocă greşita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2011, precum şi cele ale art. 1341 din C. civ.

Referitor la incidenţa plăţii nedatorate reglementate de art. 1341 C. civ., se arată că părţile raportului juridic sunt solvensul, cel care a făcut plata (Societatea Complexul Energetic Oltenia SA) şi care este singurul în măsură să solicite restituirea plăţii făcută din eroare şi accipiensul (A.), cel care a primit plata.

Instanţa de fond nu a ţinut seama că solvensul nu a solicitat restituirea sumei aferente drepturilor salariale şi că faptul juridic al plăţii nedatorate exclude orice izvor convenţional al obligaţiilor părţilor, deşi reţine că acţionarul majoritar a cunoscut aspectele relevate de reclamantă, respectiv faptul că aceasta nu a acordat tichetele de masă şi tichetele cadou către salariaţi.

În situaţia în care instanţa de fond a reţinut că nu a fost prejudiciată Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., reiese că aceasta a realizat o greşită interpretare a dispoziţiilor C. civ. referitoare la incidenţa plăţii nedatorate.

Lipsa prejudicierii solvensului conduce nu la restituirea sumei aferente tichetelor de masă şi tichetelor cadou, ci la refacerea documentelor contabile.

Referitor la atribuţiile organului de inspecţie economico-financiară, recurenta-reclamantă invocă disp. art. 6 şi art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

Contrar disp. art. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, instanţa de fond a constatat că pârâta DGRFP Craiova nu şi-a depăşit competenţele legale prin dispunerea măsurii de la pct. 3.

Raportat la aceste prevederi legale, măsurile dispuse conform atribuţiilor organului de inspecţie economico-financiară privesc decizii referitoare la reglementările financiar-contabile şi nu măsuri date în aplicarea instituţiilor reglementate de C. civ.

Apreciază recurenta-reclamantă că măsura de restituire a sumei de 2.288.492 RON are ca temei o răspundere contractuală ca urmare a încheierii contractelor de prestări servicii încheiate cu acţionarul majoritar.

Pentru argumentarea criticii întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă are în vedere o motivare contradictorie a sentinţei atacate, faţă de constatările organului de inspecţie economico-financiară.

Se arată că instanţa de fond, deşi face trimitere la prevederile clauzelor contractuale - art. 23 din contractele de prestări servicii care permiteau părţilor contractante adaptarea acestora pe durata îndeplinirii contractului, în funcţie de modificările legislative - motivează contradictoriu nerespectarea acestor clauze de către reclamată.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a transmis, începând cu data de 23.02.2016, mai multe adrese către Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., în vederea renegocierii tarifelor contractate, raportate strict la tarifele afectate de creşterea salariului minim garantat în plată, prevăzut de H.G. nr. 1017/2015, fără nicio referire la tichetele de masă sau tichetele cadou.

Contrar acestor susţineri, recurenta-reclamantă invocă faptul că din adresele depuse la dosar şi nominalizate în cuprinsul cererii de recurs, rezultă contrariul şi anume, faptul că societatea a demarat procedura renegocierii tarifelor de prestări servicii în care erau incluse tichetele, în sensul eliminării acestora, datorată creşterii salariului minim garantat în plată.

Ca urmare a negocierii au fost eliminate din tarifele de prestări servicii tichetele în discuţie, însă acţionarul majoritar nu a mai dat curs finalizării procedurii de renegociere a tarifelor şi acceptării noilor fundamentări de tarife fără tichete.

Recurenta-reclamantă susţine şi existenţa unor considerente contradictorii prin reţinerea de către instanţa de fond a prejudicierii acţionarului majoritar (achizitorul din contractele de prestări servicii), în timp ce, prin actele atacate s-a invocat prejudicierea salariaţilor prin neinvocarea tichetelor de masă şi tichetelor cadou.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamanta nu a acordat în cursul anului 2016, salariaţilor proprii, tichete de masă şi tichete cadou, inspecţia s-a efectuat la un operator economic în sensul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011. Şi a avut în vedere modalitatea de evidenţiere în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor, prin urmare, nu s-a depăşit competenţa prevăzută de lege.

Se mai arată că nu pot fi avute în vedere criticile privind îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor asumate prin contract, cât timp nu a fost analizată prejudicierea achizitorului şi nici susţinerile efectuării renegocierii tarifelor ce privesc tichetele, deoarece în adresele emise nu se face referire la acestea ca o componentă a cheltuielilor cu ocazia fundamentării tarifului orar pentru determinarea preţului contractelor.

Intimaţii-pârâţi solicită şi respingerea criticii întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neexistând contradicţie între considerentele sentinţei recurate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte reţine că, în temeiul O.U.G. nr. 94/2011 şi H.G. nr. 101/2012, în perioada 28.11.2016 - 14.03.2017, intimata-pârâtă DGRFP Craiova a efectuat la sediul recurentei-reclamante o inspecţie economico-financiară cu obiectivul "verificarea fundamentării şi execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, a nerespectării disciplinei bugetare, economico-financiare şi contabile şi a prevederilor legale cu privire la bunurile din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, verificarea modului de constituire, declarare şi virare a dividendelor/vărsămintelor, a modului de organizare şi executare a formelor obligatorii de control intern/managerial, precum şi aspecte sesizate de Sindicatul "..." Oltenia.

Organul fiscal a dispus obligarea recurentei-reclamante la îndeplinirea mai multor măsuri, printre care şi cea contestată în cadrul cererii de recurs, Măsura nr. 3, conform căreia "conducerea A. S.A. va acţiona în vederea restituirii către Complexul Energetic Oltenia S.A. a sumei de 2.288.492 RON reprezentând c/valoarea veniturilor încasate în mod nelegal, precum şi a sumei de 15.348 RON, reprezentând daune-interese, până la data de 15.02.2017 şi care vor fi actualizate până la data restituirii integrale a sumei de 2.288.492 RON".

S-a reţinut că între reclamantă şi Societatea Complexul Energetic Oltenia s-au încheiat contracte de prestări servicii pentru anul 2016, prin care prestatorul (reclamanta) urma să plătească angajaţilor săi tichete de masă şi tichete cadou, însă acestea nu au fost acordate, iar cheltuielile nu s-au regăsit în evidenţa contabilă, deşi se regăsesc în valorile facturate de reclamantă, încălcându-se astfel Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Din actele dosarului şi contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta-reclamantă a facturat suma prevăzută în contractele de prestări servicii, dar tarifele au fost restructurate, datorită apariţiei H.G. nr. 1017/2015 privind creşterea salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

Recurenta-reclamantă a înaintat către Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. noile tarife fără să fie evidenţiate tichetele de masă şi tichetele cadou, iar aceasta din urmă şi le-a însuşit.

Prin urmare, în speţă nu este incidentă instituţia plăţii nedatorate, beneficiarul a recepţionat serviciile facturate de către prestatoare la nivelul tarifelor contractate şi a achitat facturile.

Înalta Curte constată că prestatorul nu avea obligaţia să justifice cheltuielile aferente tichetelor de masă şi tichetelor cadou, ci exista obligaţia să se încadreze în tariful negociat.

Se mai reţine că fişele de fundamentare a tarifului orar au un caracter intern, iar în contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că aceste tichete se acordă în funcţie de situaţia financiară a societăţii, de la data acordării.

În bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2016 nu au mai fost prevăzute astfel de cheltuieli datorită creşterii salariului minim pe economie şi situaţiei financiare a societăţii.

C/valoarea serviciilor facturate de recurenta-reclamantă s-a achitat după cum deja s-a reţinut, în concordanţă cu tarifele orare acceptate prin contracte şi nu prin luarea în considerare a elementelor de cost ce compun tariful orar, iar neînregistrarea în contabilitate a cheltuielilor de natură salarială (unde se încadrează tichetele) conduce la sancţionarea persoanelor responsabile, iar nu la restituirea sumei prin intermediul plăţii nedatorate.

Recurenta-reclamantă a înregistrat în contabilitate costuri cu salariile majorate conform H.G. nr. 1017/2015, astfel că nu există obligaţia restituirii sumei, prevederile art. 1341 din C. civ. fiind greşit aplicate de prima instanţă.

În ceea ce priveşte competenţa organului fiscal de a dispune Măsura nr. 3, Înalta Curte, analizând disp. art. 3 pct. 4 şi art. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, constată că motivul de nelegalitate este nefondat, controlul fiind în concordanţă cu prevederile art. 6 lit. b) din ordonanţă, însă concluzia la care a ajuns organul fiscal, cât şi dispoziţia luată sunt în contradicţie cu atribuţiile acestuia.

2. În ceea ce priveşte motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Împrejurările invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în noţiunea de "considerente contradictorii", deoarece instanţa de fond şi-a expus argumentaţia avută în vedere la adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei, ipoteza prejudicierii achizitorului făcând parte din raţionamentul ce a condus la pronunţarea hotărârii.

Faţă de acestea, reţinând întrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va dispune admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate.

În rejudecare, se va admite în parte acţiunea, anulându-se actele atacate, cu privire la Măsura nr. 3.

Urmează să se menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei nr. 471 din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare,

Admite în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.A.

Anulează Dispoziţia Obligatorie nr. CRRF-AIF 1171/12.04.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova cu privire la Măsura nr. 3 şi Decizia nr. 88/P/20.11.2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, cu privire la aceeaşi măsură.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - NN